1.1. Dovedirea înţelegerii unui text literar sau nonliterar, pornind de la cerinţe date | - idei principale, idei secundare; ordinea logică şi cronologică a ideilor/a întâmplărilor dintr-un text; - moduri de expunere (naraţiune, descriere, dialog, monolog); - subiectul operei literare; - procedee de expresivitate artistică în textele studiate (figuri de stil: personificarea, epitetul, comparaţia, repetiţia, enumeraţia, antiteza); - sensul propriu şi sensul figurat ale unor cuvinte într-un context dat; - trăsăturile specifice genului epic şi liric, în opere literare studiate sau în texte la prima vedere; - trăsături ale speciilor literare: mitul, fabula; - texte literare (aparţinând diverselor genuri şi specii studiate); texte nonliterare (texte publicitare, articolul de ziar/de revistă, anunţul, ştirea); - reperarea unor informaţii esenţiale dintr-un text; - completarea unui text lacunar; - recunoaşterea secvenţelor narative şi dialogate dintr-un text; - recunoaşterea de cuvinte şi expresii noi în text; - utilizarea unui lexic diversificat, recurgând la categoriile semantice studiate. |
1.2. Sesizarea corectitudinii şi a valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de îmbogăţire a vocabularului şi a categoriilor semantice studiate, a ortografiei şi punctuaţiei | Comunicarea scrisă Organizarea textului scris. Părţile componente ale unei compuneri: introducerea, cuprinsul, încheierea. Organizarea unui text propriu (rezumat, caracterizare de personaj). Ortografia şi punctuaţia. Scrierea corectă a cuvintelor. Consoanele duble, diftongii, triftongii, apostroful, trunchierea. Contexte de realizare: a) Scrierea funcţională: scrisoarea, invitaţia. Fişa de lectură. Completarea unor formulare tipizate. Conspectul. b) Scrierea imaginativă: compuneri libere de mici dimensiuni. c) Scrierea despre textul literar sau nonliterar. Povestirea scrisă a unor fragmente din text. Comentarea unor secvenţe. Semnificaţia titlului. Personajul literar. Rezumatul unui text ştiinţific. Fonetică şi ortografie Aspecte fonetice specifice limbii italiene: pronunţarea vocalelor, a consoanelor (consoanele s şi z; consoanele duble), grupurile gli, gn, sce, sci, ce, ci, ge, gi, ghe, ghi, diftongii şi triftongii, eliziunea şi apostroful. Lexic Mijloace de îmbogăţire a lexicului: derivarea cu sufixe şi prefixe; familii de cuvinte; expresii idiomatice; cuvinte compuse. Sinonime, antonime, cuvinte polisemantice. Sensul denotativ şi sensul conotativ ale cuvintelor. Gramatică 1. Articolul: hotărât, nehotărât şi partitiv; folosirea articolului cu numele proprii de persoane. Folosirea articolului cu numele proprii geografice. 2. Substantivul: formarea femininului; formarea pluralului; substantive defective; substantive cu două forme de plural; substantive colective; substantive invariabile; substantive defective de singular/plural; substantive compuse. 3. Adjectivul: formarea femininului adjectivelor calificative; poziţia adjectivului calificativ; adjectivul demonstrativ; adjectivul posesiv şi omiterea articolului în cazul posesivelor care însoţesc substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât; gradele de comparaţie - forme sintetice (cele mai frecvente: buono, cattivo, grande, piccolo, alto, basso) 4. Numeralul: cardinal (de la 1.000 la 100.000); ordinal (formarea); folosirea numeralului ordinal; distributiv; colectiv; multiplicativ. 5. Pronumele personal în acuzativ cu şi fără prepoziţie; pronumele personal în dativ cu şi fără prepoziţie; pronumele relativ che, chi, cui, il/la quale, i/le quali; locul pronumelor complemente în grupurile verbale, propoziţia asertivă şi imperativă. 6. Verbul: indicativul prezent al verbelor regulate şi neregulate; perfectul compus al verbelor regulate şi neregulate; imperfectul verbelor regulate şi neregulate; perfectul simplu al verbelor regulate şi neregulate (cele mai frecvente); viitorul simplu şi viitorul anterior; condiţionalul prezent şi trecut; folosirea condiţionalului; imperativul (tu, noi, voi); folosirea imperativului cu pronumele de politeţe; conjunctivul prezent şi trecut; concordanţa timpurilor la modul indicativ; verbele frazeologice (cominciare, iniziare, finire, smettere). 7. Adverbul: formarea adverbelor din adjective cu sufixul "-mente"; adverbele de loc şi de timp (cele mai frecvent utilizate); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuţiuni adverbiale (cele mai frecvente). 8. Conjuncţia: conjuncţiile coordonatoare; conjuncţiile subordonatoare: se, perche, affinche, cosicche, benche, nonostante, nel caso che; locuţiuni conjuncţionale (cele mai frecvente). 9. Prepoziţia: folosirea celor mai uzuale prepoziţii - di, a, da, in, su, per, con, tra, fra; prepoziţii articulate; locuţiuni prepoziţionale (cele mai frecvente). 10. Interjecţia: interjecţii proprii - ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime; interjecţii improprii - bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuţiuni - santo cielo, poveri noi, miseri noi etc. |