Document embed

DECIZIE nr. 429 din 9 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 197 şi art. 200 din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 şi art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi art. 197 şi art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ştefan Daniel Dobre în Dosarul nr. 26.658/300/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.215D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei existente a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 689 din 12 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 26.658/300/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 şi art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele Judiciare de timbru şi art. 197 şi art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ştefan Daniel Dobre într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea apelului introdus împotriva încheierii prin care Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins o cerere de reexaminare a încheierii prin care a fost anulată ca netimbrată plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de stabilire şi sancţionare a unei contravenţii.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că introducerea taxelor judiciare de timbru în materia contravenţiilor îngrădeşte dreptul la un proces echitabil. Arată că, în cazul său, instanţa a anulat plângerea sa împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, întrucât nu achitase taxa judiciară de timbru stabilită printr-o adresă expediată acestuia, pe care autorul excepţiei susţine că nu a primit-o. Precizează că sancţiunea contravenţională care i-a fost aplicată, respectiv suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul, intră în sfera penală, astfel că trebuie să îi fie respectat dreptul la un proces echitabil, în care să îşi poată dovedi nevinovăţia în faţa unei instanţe independente şi imparţiale.

6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile criticate din Codul de procedură civilă nu contravin principiilor constituţionale invocate, legiuitorul fiind suveran în stabilirea modalităţilor şi procedurilor privind realizarea drepturilor justiţiabililor, instituind în acest sens procedura scrisă, prealabilă, de regularizare a cererii de chemare în judecată. În ce priveşte art. 19 şi art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, arată că dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei poate fi limitat de stat prin impunerea unor taxe datorate de justiţiabil.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi precizând că, în virtutea mandatului constituţional conferit prin prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 19 şi art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum şi cele ale art. 197 şi art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele criticate regăsindu-se în continuare la articolele menţionate.

12. În ce priveşte prevederile art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, este de observat că acestea stabilesc un nou conţinut normativ pentru art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Ţinând cont de faptul că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, rezultă că, în realitate, autorul acesteia critică prevederile art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, astfel cum au fost modificate prin art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

13. Aşadar, obiectul excepţiei îl reprezintă, în realitate, prevederile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 197 şi art. 200 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

- Art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "În materie contravenţională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei";

- Art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege".

- Art. 197 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

- Art. 200 din Codul de procedură civilă:

"Art. 200. - (1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.

(2) În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.

(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

(8) În caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit."

14. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, soluţionat de o instanţă independentă şi imparţială.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat, din perspectiva unor critici similare, constatând că acestea sunt conforme normelor şi principiilor constituţionale invocate şi de autorul prezentei excepţii. În acest sens, pot fi menţionate, exemplificativ, Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 97 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 aprilie 2014, sau Decizia nr. 530 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014.

16. În cauza de faţă, însă, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează critici concrete de constituţionalitate, ci învederează aspectele de fapt care au condus la anularea plângerii sale, referitoare la împrejurările care au determinat neachitarea de către acesta a taxei judiciare de timbru necesară pentru analizarea plângerii contravenţionale. De asemenea, critică modalitatea în care instanţa de judecată a înţeles să interpreteze şi să aplice prevederile legale privitoare la taxa de timbru.

17. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 197 şi art. 200 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ştefan Daniel Dobre în Dosarul nr. 26.658/300/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 597 din data de 7 august 2015