DECIZIE nr. 273 din 23 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 11 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioniţa Cochinţu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul ei, precum şi a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeaşi ordonanţa de urgenţă, excepţie ridicată de Sindicatul unit al salariaţilor - Radio România (Sus-Radio România) din Bucureşti în Dosarul nr. 39.214/3/2013/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.125D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinseci, cât şi intrinseci.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 24 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 39 214/3/2013/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul ei, precum şi a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din aceeaşi ordonanţa de urgenţă, excepţie ridicată de Sindicatul unit al salariaţilor - Radio România (Sus-Radio România) din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cereri având ca obiect reexaminarea taxei judiciare de timbru.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt contrare art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât motivarea Guvernului pentru a justifica pretinsa "urgenţă" este una generală, evazivă, cu caracter formal şi nu "concretă". În acest context, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 21 din Constituţie.
6. Totodată, susţine că prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituţionale, deoarece taxa judiciară de timbru referitoare la contestaţia privind tergiversarea procesului şi plângerea împotriva încheierii de soluţionare a contestaţiei, impusă de prevederile criticate, sunt destinate pentru administrarea actului de justiţie în procent de 30%, iar un procent de 70% din taxa de 20 de lei se face venit la bugetul administraţiei publice locale, ceea ce reprezintă un folos injust pe care îl obţine statul prin unităţile administrativ-teritoriale, în condiţiile în care acestea nu participă nici măcar indirect la actul de justiţie, ceea ce contravine prevederilor art. 21 şi art. 56 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
7. De asemenea, menţionează că, în condiţiile în care cererea principală, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, este scutită de taxa judiciară de timbru, iar contestaţia privind tergiversarea procesului şi plângerea împotriva încheierii de soluţionare a contestaţiei, depusă în acelaşi dosar, este taxată potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, acestea sunt contrare prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea, arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a argumentat încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, situaţie în care instanţa nu îşi poate exprima opinia. Totodată, menţionează că nu se poate reţine încălcarea art. 56 din Constituţie prin art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cât timp destinaţia sumelor plătite cu titlu de taxă judiciară de timbru nu este prevăzută de aceste dispoziţii.
9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum şi, în special, ale art. 11 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă. Dispoziţiile criticate în mod punctual au următorul cuprins:
- Art. 11: "(1) Alte categorii de cereri se taxează după cum urmează: [...]
c) contestaţia privind tergiversarea procesului şi plângerea împotriva încheierii de soluţionare a contestaţiei - 20 lei."
14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 56 referitor la contribuţii financiare şi art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă. De asemenea sunt menţionate prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, precum şi, în mod special, asupra unor prevederi din aceasta, s-a mai pronunţat în raport cu prevederi constituţionale şi critici similare. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Decizia nr. 75 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 22 aprilie 2014, Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, sau Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014.
16. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a reţinut că, în Nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil, faptul că evoluţia în plan legislativ menţionată nu s-a reflectat într-un mod adecvat şi la nivelul cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, care au rămas în principal la nivelul stabilit în anul 1997.
17. Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă, în mod cumulat, Curtea a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.
18. Totodată, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe, astfel cum este cea criticată în prezenta cauză.
19. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
20. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, ca urmare a faptului că cererea principală, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2004 privind liberul acces la informaţiile de interes public este scutită de taxa judiciară de timbru, iar contestaţia privind tergiversarea procesului şi plângerea împotriva încheierii de soluţionare a contestaţiei este taxată potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, întrucât, potrivit dispoziţiilor constituţionale, legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru, precum şi de a acorda anumite scutiri de la plata acestora.
21. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, precum şi celor referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece din suma prevăzută de dispoziţiile criticate numai un procent de 30% este destinat pentru administrarea actului de justiţie iar un procent de 70% din această taxă se face venit la bugetul administraţiei publice locale, ceea ce ar reprezenta un folos injust pe care îl obţine statul prin unităţile administrativ-teritoriale, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât prevederile criticate sunt tocmai o aplicare a celor statuate prin normele constituţionale, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Totodată, Curtea constată că în cuprinsul art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se prevede că "începând cu data de 1 ianuarie 2014, din sumele încasate în contul bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, cota care se virează la bugetul de stat potrivit art. 40 alin. (3) este de 45%."
22. De altfel, în ce priveşte critica privind destinaţia sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinaţia impozitelor şi taxelor, precum şi a altor venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014). De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit principiului realităţii bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţă, iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile odată intrate în buget se depersonalizează şi servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de necesităţile practice ale execuţiei bugetare, care au demonstrat că o afectare iniţială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit, deşi necesităţile nu o impun. Calificarea unor surse de venituri ca aparţinând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituţională numai în situaţia în care funcţionarea unei puteri a statului este pusă în pericol, ceea ce, în speţă, nu este cazul. Totodată, Curtea a constatat că independenţa financiară a justiţiei nu este dată de destinaţia taxei judiciare de timbru, ci de existenţa în sine a unor alocaţii bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcţionare a instanţelor. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestaţie raportat la actul de justiţie, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiţiei nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinaţie sumelor de bani provenite din contraprestaţia efectuată la serviciul public prestat de instanţele judecătoreşti, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal (Decizia nr. 931 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2013).
23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul unit al salariaţilor - Radio România (Sus-Radio România) din Bucureşti în Dosarul nr. 39.214/3/2013/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 11 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 502 din data de 8 iulie 2015