DECIZIE nr. 463 din 14 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ciprian Vinerean în Dosarul nr. 12/306/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 405D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că autorul excepţiei ar fi putut să beneficieze de efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 prin aplicarea acesteia în mod direct de către instanţa de judecată şi nu pe calea revizuirii. Se susţine că dispoziţiile art. 458 din Codul de procedură penală nu prevăd obligaţia organelor judiciare de a informa persoana condamnată cu privire la intrarea în vigoare a unei legi penale mai favorabile şi la posibilitatea formulării unei eventuale cereri de revizuire. Se arată, de asemenea, că între revizuirea clasică şi cea care poate fi promovată pe baza unei decizii a Curţii Constituţionale sau a Curţii Europene a Drepturilor Omului legiuitorul a instituit o diferenţă de regim juridic, prin impunerea unor termene, de 6 luni şi, respectiv, de 1 an, de la data publicării în Monitorul Oficial al României şi, respectiv, de la data rămânerii definitive a deciziei, în interiorul cărora persoana interesată se poate prevala de această cale de atac.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12/306/2013, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ciprian Vinerean într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs promovat împotriva unei sentinţe penale prin care i s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a unei hotărâri de condamnare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că limitarea termenului în care poate fi formulată cererea de revizuire, potrivit art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală, la 3 luni de la data pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale este neconstituţională, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 şi art. 147 din Legea fundamentală. Se arată că revizuentul s-a prevalat în faza apelului de dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală, că, ulterior acestui moment, Curtea Constituţională a decis că norma anterior referită este de drept substanţial şi că este neconstituţională, în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, precum şi că, potrivit art. 458 din Codul de procedură penală, organele judiciare aveau obligaţia să îi aducă la cunoştinţă posibilitatea formulării unei cereri de revizuire în termenul de 3 luni prevăzut la art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală, obligaţie ce nu a fost, însă, îndeplinită. Se mai susţine că, în acest fel, termenul de 3 luni, prevăzut de textul criticat, împiedică aplicarea legii penale mai favorabile situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi nejudecate definitiv până la intrarea acesteia în vigoare, dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală constituind, în acest caz, legea penală mai favorabilă.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că legea generală în materia termenului de introducere a cererii de revizuire o constituie dispoziţiile art. 398 alin. 1 din Codul de procedură penală, care, în favoarea persoanei condamnate, nu limitează acest termen. Se susţine că prevederile art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală constituie legea specială, derogatorie, potrivit căreia, atunci când temeiul revizuirii îl constituie o decizie de neconstituţionalitate, termenul în care poate fi promovată cererea de revizuire este de 3 luni. Se arată că această opţiune a legiuitorului nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii sau la libertatea individuală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 998 din 22 noiembrie 2012 şi nr. 130 din 7 martie 2013.
Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se susţine că termenul de 3 luni prevăzut la art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală se justifică prin caracterul special al revizuirii prevăzute de textul criticat, aceasta având ca situaţie premisă soluţionarea unei cauze penale prin aplicarea unei dispoziţii legale în vigoare şi obligatorie la momentul pronunţării hotărârii, dispoziţie declarată ulterior neconstituţională. Se arată că, într-o astfel de situaţie, efectele juridice produse de dispoziţiile în cauză anterior constatării neconstituţionalităţii lor rămân valabile, potrivit principiului aplicării legii penale în timp, şi că soluţia legislativă consacrată prin textele criticate nu împiedică producerea efectelor ex nunc ale deciziilor Curţii Constituţionale, revizuirea putând fi promovată numai după publicarea acestora în Monitorul Oficial al României. Se susţine că reglementarea legislativă este una firească şi echitabilă, necontravenind principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât părţile care dau dovadă de diligenţă, invocând o excepţie de neconstituţionalitate, nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cele care nu se prevalează de acest drept procesual. Se mai arată că limitarea criticată corespunde naturii juridice a revizuirii de cale extraordinară de atac, asigurând, totodată, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se conchide că textele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de către autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale."
Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie şi ale art. 147 referitor la deciziile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
1. În fapt, prin Sentinţa penală nr. 236/7 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 7.289/306/2009, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la înşelăciune şi a două infracţiuni de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Sentinţa penală nr. 236/7 aprilie 2010 a Judecătoriei Sibiu a rămas definitivă la 20 ianuarie 2011, fiind modificată în privinţa laturii civile prin Decizia penală nr. 247/2010 a Tribunalului Sibiu şi prin Decizia penală nr. 65/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia. Prin Sentinţa penală nr. 268/21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sibiu, pronunţată în Dosarul nr. 7.140/306/2009, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Sentinţa penală nr. 268/21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sibiu a rămas definitivă la data de 20 ianuarie 2011, prin Decizia penală nr. 280/2010 a Tribunalului Sibiu şi Decizia penală nr. 64/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, decizii prin care au fost respinse apelul şi, respectiv, recursul declarate de către inculpatul Ioan Ciprian Vinerean. Prin Sentinţa penală nr. 968/2011 pronunţată de Judecătoria Aiud s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 236/7 aprilie 2010 şi nr. 268/21 aprilie 2010 pronunţate de Judecătoria Sibiu şi i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare.
2. Curtea constată că, în cursul soluţionării cauzelor penale anterior referite, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, neîntrunind, în consecinţă, condiţiile art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală referitoare la hotărârile definitive care pot fi supuse revizuirii, respectiv, doar cele pronunţate în cauzele în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
3. Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile şi că prevederile art. 3201 alineatul final din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.
Prin Decizia nr. 1.000 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 14 ianuarie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, statuând că, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deciziile Curţii Constituţionale produc efecte erga omnes numai pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare, care este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, Curtea a constatat că ele nu pot fi aplicate unor litigii care au fost soluţionate definitiv anterior acestei date. De asemenea, Curtea a reţinut că, pe parcursul soluţionării cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate analizate a beneficiat de toate garanţiile procesuale specifice procesului penal, dar nu a înţeles să se prevaleze de dreptul de a ridica excepţia de neconstituţionalitate a cărei soluţionare i-ar fi putut conferi dreptul de a formula cerere de revizuire. Prin urmare, Curtea a constatat că acesta se află într-o situaţie juridică diferită de cea a persoanei care a invocat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate într-o altă cauză, şi care, în urma declarării de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii textului criticat, a avut dreptul de a cere revizuirea hotărârii judecătoreşti rămase definitivă. Or, potrivit practicii Curţii Constituţionale, principiul egalităţii, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situaţii juridice identice, pe când persoanelor aflate în situaţii juridice diferite le poate fi aplicat un tratament juridic diferit.
Curtea a mai reţinut că Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 i-ar fi fost aplicabilă autorului excepţiei în cazul în care cauza sa ar fi fost în curs de soluţionare la data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, indiferent dacă autorul ar fi invocat sau nu, în propriul său dosar, aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. Dar, având în vedere faptul că la data anterior arătată, în privinţa autorului excepţiei a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă, Curtea a statuat că decizia Curţii Constituţionale vizată nu este aplicabilă.
4. Pentru considerentele arătate în decizia invocată mai sus, Curtea constată că autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu avea calitatea procesuală de a formula cerere de revizuire în interiorul termenului de 3 luni prevăzut la art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală, întrucât, acesta nu a invocat în cursul judecării cauzelor excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, Curtea reţine că, prin Sentinţa penală nr. 141 din 7 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12/306/2013, Judecătoria Sibiu - Secţia penală a respins ca tardivă, şi nu pentru lipsa calităţii procesuale, cererea de revizuire formulată de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, pe baza dispoziţiilor art. 4082 din Codul de procedură penală.
Curtea constată că împotriva Sentinţei penale nr. 141 din 7 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Sibiu - Secţia penală, revizuentul a formulat cerere de recurs, care a fost soluţionată de către Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sibiu, constatând că, în considerentele hotărârii atacate şi, respectiv, în dispozitivul acesteia, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a făcut referire la două sentinţe penale diferite de cele care au format obiectul cererii de revizuire.
În aceste condiţii, contrar celor constatate de către Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a apreciat că dispoziţia atacată are legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea reţine că dispoziţiile art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală, privind termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, pentru considerentele mai sus arătate.
De altfel, Curtea constată că, respingând cererea de revizuire în temeiul art. 4082 alin. 4, şi nu în temeiul art. 4082 alin. 2 din Codul de procedură penală, Judecătoria Sibiu - Secţia penală a plecat de la o premisă greşită, aceea că revizuentul s-ar număra printre persoanele arătate la art. 4082 alin. 2 din Codul de procedură penală, cărora legiuitorul le-a conferit capacitatea procesuală de a promova o astfel de cerere, dar că aceasta nu a fost formulată în interiorul termenului de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale, prevăzut la art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. 29, "Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă", astfel că excepţia de neconstituţionalitate ridicată în prezenta cauză este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4082 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ciprian Vinerean în Dosarul nr. 12/306/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 14 noiembrie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 12 din data de 9 ianuarie 2014