HOTĂRÂRE nr. 47 din 30 septembrie 2014 pentru aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienţei instituţiilor de credit din Uniunea Europeană COM (2014) 43
În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr.
373/2013
privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.
11/2011
privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,
Camera Deputaţilor
adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic
Luând în considerare Proiectul de opinie nr. 4c-19/252 adoptat de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 24 iunie 2014,
1.
Camera Deputaţilor salută această iniţiativă întrucât: - măsurile propuse au rolul de a întări sectorul bancar din Uniunea Europeană şi pot avea efecte pozitive şi în plan naţional, ca urmare a interconexiunilor dintre instituţiile de credit din România şi sistemul financiar european;
- vizează asigurarea menţinerii echilibrului dintre prevenirea riscurilor sistemice şi finanţarea creşterii economice sustenabile;
- stabileşte norme referitoare la modificările structurale ale băncilor considerate ca fiind „prea mari pentru a da faliment” (activele totale ale băncii depăşesc 30 miliarde euro) prin impunerea unei interdicţii la adresa activităţilor de tranzacţionare pe cont propriu şi separarea potenţială a anumitor activităţi de tranzacţionare;
- prevede a fi prezentată anual lista cu băncile vizate de propunerea de regulament şi a celor exceptate, însă considerăm că ar fi mai eficientă o prezentare şi o actualizare a acestei liste, cel puţin bianual, pentru o monitorizare mai profundă şi actualizată a modificărilor din piaţă, putându-se astfel ajunge la un răspuns rapid la oscilaţiile pieţei.
2.
Camera Deputaţilor sprijină această iniţiativă întrucât:
- din perspectiva contribuabililor limitează riscul intervenţiei acestora pentru a salva băncile aflate în dificultate majoră şi, atunci când va fi necesar, va reduce costurile şi complexitatea eventualelor cazuri de rezoluţie;
- va reduce creşterea artificială a bilanţurilor băncilor şi a activităţilor de natură speculativă a acestora;
- separă funcţia de atragere de depozite de cea de tranzacţionare, deoarece considerăm că riscul de piaţă şi cel de contrapartidă al instituţiei de credit vor fi diminuate semnificativ;
- urmăreşte evitarea riscului ca băncile să eludeze interdicţia desfăşurării anumitor activităţi de tranzacţionare angajându-se în tranzacţionări în cont propriu ascunse, care devin prea importante sau au potenţialul de a supune riscurilor întreaga bancă şi sistemul financiar în ansamblu;
- excluderea băncilor mai mici din domeniul de aplicare a propunerii de regulament poate fi justificată de efectele disproporţionate pe care o astfel de interdicţie le-ar putea implica în cazul băncilor în cauză, dacă acestea ar fi obligate să cesioneze anumite părţi din portofoliile lor;
- conferă autorităţilor de supraveghere competenţa şi, în anumite cazuri, obligaţia de a solicita transferul altor activităţi de tranzacţionare cu grad ridicat de risc (cum ar fi: formarea pieţei, produsele derivate complexe şi operaţiunile de securitizare) în scopul de a separa entităţile juridice care efectuează tranzacţii din cadrul grupului („crearea de filiale”);
- va spori rolul Autorităţii Bancare Europene (în continuare ABE), care va fi consultată de către autorităţile competente în luarea anumitor decizii şi va pregăti standardele pentru reglementări şi standardele tehnice şi va raporta întreg procesul Comisiei Europene;
- evoluţia recentă a sistemului financiar reclamă norme uniforme privind transparenţa pentru a îmbunătăţi stabilitatea financiară, a proteja investitorii, a îmbunătăţi furnizarea de servicii transfrontaliere şi a preveni arbitrajul de reglementare, precum şi evitarea unor măsuri naţionale divergente care să creeze obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne.
3.
Camera Deputaţilor semnalează următoarele aspecte:
a)
întrucât domeniul de aplicare a propunerii de regulament acoperă băncile care îndeplinesc condiţii legate de 2 indici cantitativi: totalul datoriilor şi activelor deţinute în vederea tranzacţionării ale băncii depăşeşte 70 miliarde euro sau 10% din totalul activelor, timp de 3 ani consecutiv, care nu pot fi întotdeauna congruenţi dată fiind mărimea unei instituţii bancare, recomandăm o definiţie cantitativă mai aprofundată şi specializată a pragurilor de aplicare a regulamentului, precum şi reevaluarea pragului de 10% în ceea ce priveşte băncile de mici dimensiuni, care ar putea suferi dezechilibre majore în urma stopării tranzacţiilor în nume propriu (aşa cum este descris în propunerea de regulament);
b)
consolidarea interdicţiei de tranzacţionare în nume propriu va impune separarea unor departamente din cadrul unei entităţi bancare, care poate conduce la alterarea relaţiilor cu clienţii, în cazul în care vor fi aplicate comisioane mult sporite şi, în acest fel piaţa va suferi un şoc major. Mai mult, limitarea gradului de îndatorare (efectul de levier) prin această separaţie poate avea chiar efectul opus celui scontat, acela de a creşte îndatorarea în activităţile proaspăt separate de activitatea-mamă (finanţare alternativă excesivă)\
c)
dacă activităţile de formare a pieţei trebuie reglementate numai prin intermediul instrumentelor care să elimine arbitrajul şi subscrierea valorilor mobiliare financiare prin intermediul aceluiaşi procedeu tehnic, precum şi a reglementărilor naţionale privitoare la valorile mobiliare, acestea vor ieşi de sub incidenţa ABE şi vor intra sub cea a Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (în continuare AEVMP). în acest sens, instituţiile de credit active în România, inclusiv ARB (Asociaţia Română a Băncilor), se arată îngrijorate privind un rol sporit de reglementare al AEVMP în domeniul bancar;
d)
constituirea de „entităţi de tranzacţie” prin transferul de activităţi prin separaţie va conduce la diminuarea competitivităţii economice a unei entităţi bancare şi la o creştere a costurilor sociale şi economice prin multiple sedii, comisioane suplimentare, costuri de căutare mai mari şi reducerea semnificativă a economiilor de scară şi, în consecinţă, beneficiile vor ajunge sub limita costurilor impuse, generând în acest fel noi categorii de riscuri financiare, organizaţionale şi de funcţionare;
e)
interzicerea tranzacţiilor în nume propriu va avea un efect pe piaţa muncii bancare astfel încât angajaţii bine pregătiţi şi cu experienţă profesională vor fi nevoiţi să se transfere în cadrul altor companii, nou-înfiinţate. Astfel, considerăm că riscul nu va fi eliminat, ci se va răspândi în cadrul pieţei. Cu toate acestea, conglomeratele de riscuri sistemice la nivel global vor fi eliminate, dar se poate ca riscul eliminat acum să poată fi concentrat sub egida altor instituţii.
f)
propunerea de regulament nu clarifică modul în care se va realiza separarea dintre activităţile de tranzacţionare pe cont propriu şi cele de formare a pieţei. Definiţia activităţilor de tranzacţionare nu oferă criterii clare legate de modul de separare a tranzacţionării pe cont propriu, care va fi interzisă dacă banca se încadrează în pragurile de valoare menţionate, şi a altor activităţi de tranzacţionare care vor fi în continuare permise;
g)
propunerea de regulament nu clarifică, în mod exact, criteriul pe baza căruia autoritatea naţională poate decide separarea activităţilor;
h)
dacă instituţia de credit sau societatea-mamă din UE este identificată ca o instituţie de importanţă sistemică la nivel global [conform art. 3 alin. (1) lit. (a) din propunerea de regulament], atunci toate filialele şi sucursalele sale pot cădea sub incidenţa acestei propuneri de regulament, indiferent de locul în care se află. Deşi suntem de acord cu scopul acestui paragraf, care ar consta în evitarea transferării activităţii de tranzacţionare pe cont propriu dintr-o ţară în alta, întrucât nu toate pieţele sunt dezvoltate în mod egal, opinia noastră este că filialele trebuie supuse unei analize mai detaliate înainte de a decide că ele trebuie să respecte prevederile acestei propuneri de regulament.
3
1
.
În evaluarea impactului asupra sectorului bancar din România pe care l-ar avea adoptarea şi executarea acestui regulament, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
a)
conform datelor furnizate în noiembrie 2013 de Banca Reglementelor Internaţionale, băncile globale prezente şi în România sunt Citigroup, RBS, ING Bank, Societe Generale şi Unicredit Group; filialele din România ale băncilor de importanţă sistemică globală ar putea intra sub incidenţa prevederilor propunerii de regulament dacă băncile mai sus menţionate vor fi evaluate ca având importanţă sistemică globală la nivel european (lista completă a acestor bănci va fi publicată în iulie 2016);
b)
sucursalele sau filialele din România ale băncilor sistemice globale, menţionate la punctul anterior, au consemnat instrumente financiare pentru tranzacţionare la finalul anului 2013, conform formulei de calcul din propunerea de regulament, de 2,37 miliarde lei, respectiv 2,34% din activele acestora.
Formula de calcul propusă a instrumentelor financiare pentru tranzacţionare utilizează stocuri de active şi pasive tranzacţionate şi poziţii de instrumente financiare derivate care nu au ca scop protejarea la riscuri - hedging-, activitatea de tranzacţionare include şi titlurile de stat deţinute în vederea tranzacţionării, care nu intră în domeniul de aplicare a propunerii de regulament. în formula de calcul sunt incluse atât tranzacţiile în nume propriu, cât şi cele în numele clienţilor, acestea din urmă neintrând sub incidenţa interzicerii prevăzute în propunerea de regulament;
c)
în prezent, nicio bancă din România nu deţine active de cel puţin 30 miliarde euro, prin urmare singurele bănci din România care pot intra sub incidenţa propunerii de regulament sunt cele menţionate anterior.
4.
Camera Deputaţilor, având în vedere menţiunile anterioare, consideră că:
- nivelul redus al activităţii de tranzacţionare în cont propriu desfăşurate de instituţiile de credit din România nu este purtător de riscuri semnificative pentru sectorul bancar;
- există expunere ridicată a sectorului bancar Intern la contagiune externă în cazul în care bănci europene de importanţă sistemică globală sau care au filiale în România ar înregistra pierderi semnificative din activitatea de tranzacţionare în cont propriu;
- este necesară clarificarea tranzacţiilor în cont propriu care vor fi interzise, în special a tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate, deoarece propunerea de regulament nu prezintă o listă exhaustivă a tranzacţiilor ce urmează a fi interzise sau a celor ce vor fi permise. Lichiditatea instituţiilor de credit din România ar putea fi afectată dacă vor fi interzise tranzacţiile de tip swap valutar cu băncile-mamă;
- această propunere de regulament nu oferă suficiente clarificări asupra unor subiecte importante, care sunt lăsate fie pentru o decizie ulterioara, fie pentru elaborarea unor standarde tehnice, ulterioare aprobării acestei propuneri de regulament. Punerea sa în practică reclamă măsuri complexe şi de durată, ce includ şi dezvoltări informatice. De aceea, considerăm dificil, în acest moment, a fi analizate şi estimate toate implicaţiile asupra sistemului bancar.
5.
Camera Deputaţilor avizează favorabil şi susţine pe fond prezenta propunere de regulament, cu menţiunea de clarificare a tipurilor de tranzacţii în cont propriu care vor fi interzise. Complexitatea ridicată a tranzacţiilor financiare necesită o mai clară detaliere în propunerea de regulament a tipurilor de tranzacţii care vor fi interzise, în condiţiile în care unele instituţii de credit din România derulează tranzacţii în cont propriu de tip swap valutar cu băncile-mamă pentru administrarea riscului de lichiditate.
-****-
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 2014, cu respectarea prevederilor art. 76 alin, (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 723 din data de 2 octombrie 2014