DECIZIE nr. 30 din 3 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, excepţie ridicată de Eugen Ion şi Adriana Ion, prin mandatar, în Dosarul nr. 9.989/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 707D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise în susţinerea acesteia.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care creanţele pot fi cesionate unor societăţi de recuperare a creanţelor, iar nu unor instituţii cu activitate bancară de acelaşi tip cu instituţia cedentă. Aceştia pornesc de la faptul că o asemenea cesiune schimbă natura juridică a creanţei cesionate, creează un dezechilibru semnificativ între părţile contractante, iar debitorul cedat nu mai beneficiază de prevederile legislaţiei specifice privind protecţia consumatorului. Cesionarul, societate de recuperare creanţe, ar putea declara scadenţa anticipată a contractului de credit, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale. Astfel, reprezentantul Ministerului Public apreciază că premisele de la care se pleacă sunt greşite şi nu au în vedere mecanismele şi efectele pe care le produce o cesiune de creanţă. Cesiunea de creanţă operează o transmitere a obligaţiei, o schimbare a creditorului şi nu operează asupra creanţei cesionate, nu îi schimbă natura. Debitorul cedat poate opune cesionarului toate excepţiile şi apărările pe care i le-ar fi putut opune cedentului. În această perspectivă declararea scadenţei anticipate nu funcţionează decât ca o consecinţă a neexecutării unei obligaţii contractuale, debitorul cedat putându-se apăra pe fond împotriva unei asemenea măsuri a cesionarului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 3 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.989/3/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, excepţie ridicată de Eugen Ion şi Adriana Ion, prin mandatar, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii a Curţii de Apel Bucureşti privind anularea unui contract de cesiune.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 sunt neconstituţionale deoarece permit interpretarea prea extensivă a textului legal în ceea ce priveşte cesiunea creanţelor ipotecare. Se susţine că cesiunea de creanţe decurgând din contractul de credit ar trebui să fie permisă doar între instituţii de acelaşi tip ca şi instituţia bancară, respectiv către instituţii bancare autorizate.
7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Arată că prin critica formulată, autorii excepţiei, nemulţumiţi de actuala soluţie legislativă, tind la completarea reglementării criticate în sensul că cesiunea de creanţă decurgând din contractul de credit ar trebui să fie permisă doar între instituţii de acelaşi tip ca şi instituţia bancară, respectiv către instituţii financiar bancare autorizate.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul cuprins: "Creanţele ipotecare, care fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege, pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale."
13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că motivarea autorilor nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, iar din textele constituţionale invocate nu se poate desluşi în mod clar o critică de neconstituţionalitate datorită lipsei rezonabile de legătură cu soluţia legislativă cuprinsă în textul criticat, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional sar substitui autorilor acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, excepţie ridicată de Eugen Ion şi Adriana Ion, prin mandatar, în Dosarul nr. 9.989/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 3 februarie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 200 din data de 25 martie 2015