Document embed

DECIZIE nr. 848 din 18 octombrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său, precum şi, în mod special, ale art. 2 lit. b), art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 şi 35 din aceasta

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său, precum şi, în mod special, ale art. 2 lit. b), art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 şi 35 din aceasta, excepţie ridicată de Elena Mitrea (Matei) în Dosarul nr. 4.716/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 772D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspunde Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilier juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent menţionează că autoarea excepţiei a transmis, prin serviciul de registratură al Curţii, concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, ca temei suplimentar faţă de cele precizate în motivarea scrisă a excepţiei, şi prevederile art. 49 din Constituţie.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, indicând în acest sens Decizia nr. 557 din 29 aprilie 2010.

Reprezentantul Ministerului Public solicită, pe de o parte, respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza întâi din ordonanţa de urgenţă criticată, având în vedere Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul acestor dispoziţii. Pe de altă parte, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate privind celelalte texte din ordonanţă ce fac obiectul dosarului de faţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.716/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său, precum şi, în mod special, ale art. 2 lit. b), art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 şi 35 din aceasta, excepţie ridicată de Elena Mitrea (Matei) într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului promovat împotriva unei sentinţe prin care instanţa de judecată a constatat calitatea recurentei de colaborator al Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat la nivel constituţional şi convenţional, prin aceea că persoanele vizate nu sunt considerate egale în faţa justiţiei, fiind instituită o discriminare şi "o falsă clasificare pe criterii profesionale". Este nesocotit, totodată, şi principiul neretroactivităţii legii, întrucât prin definiţia dată noţiunii de colaborator al Securităţii se instituie o nouă răspundere pentru fapte şi activităţi realizate de persoana verificată la un moment anterior instituirii acestui tip de răspundere şi pentru chestiuni "care la acest moment sunt arhivate şi pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie." Se încalcă, în acest fel, şi principiul legalităţii pedepsei, precum şi regulile referitoare la previzibilitatea şi claritatea legii. De asemenea, se susţine că textele de lege criticate conferă caracter jurisdicţional Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Nu în ultimul rând, întregul act normativ contravine exigenţelor referitoare la regimul ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece nu este justificată adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care să reglementeze exercitarea dreptului de acces la propriul dosar, cât şi a celui de deconspirare a Securităţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009 şi nr. 436 din 15 aprilie 2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse de autoarea excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său, precum şi, în mod special, ale art. 2 lit. b), art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 şi 35 din aceasta, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, şi aprobat cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Cu privire la dispoziţiile art. 2 lit. b) din ordonanţa de urgenţă criticată, Curtea observă că, la momentul invocării excepţiei, acestea aveau următorul conţinut:

- Art. 2 lit. b): "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: [...]

b) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor."

Cât priveşte celelalte texte de lege criticate, acestea reglementează, în esenţă, următoarele: art. 3 enumeră, pe de o parte, persoanele sau entităţile care au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, iar, pe de altă parte, persoanele cu privire la care se pot solicita informaţiile respective; art. 7, 8, 10 şi 11 cuprind dispoziţii procedurale comune referitoare la nota de constatare şi adeverinţele emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la acţiunea în constatare şi calea de atac a hotărârii judecătoreşti, art. 24 reglementează atribuţiile Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar art. 35 conţine dispoziţii cu privire la neaplicarea, asupra regimului documentelor care fac obiectul activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a unor texte din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, atât ordonanţa în integralitatea sa, cât şi textele de lege criticate în mod individual contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la valorile supreme ale statului român şi la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)- (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) care consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, art. 53 alin. (1) referitoare la condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară, art. 55 - Apărarea ţării, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi libertăţilor, art. 115 alin. (6) referitoare la domeniile în care este interzisă reglementarea prin ordonanţă de urgenţă, art. 116 alin. (1) potrivit cărora ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului, art. 117 alin. (1) care vizează modalitatea de înfiinţare, organizare şi funcţionare a ministerelor, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi ale art. 126 - Instanţele judecătoreşti. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la principiul legalităţii pedepsei. În plus, în concluziile scrise depuse pentru termenul de judecată a cauzei, autoarea excepţiei a invocat şi art. 49 din Constituţie, privind protecţia copiilor şi a tinerilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea Constituţională constată următoarele:

Prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea Constituţională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. Art. 147 alin. (1) din Constituţie conţine dispoziţii referitoare la încetarea efectelor juridice ale prevederilor legale constatate ca fiind neconstituţionale la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii în Monitorul Oficial al României, dacă în acest interval Parlamentul sau, după caz, Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Având în vedere normele constituţionale menţionate, Curtea constată că termenul de 45 de zile de suspendare de drept a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din ordonanţa de urgenţă supusă controlului s-a împlinit, astfel că, în prezent, aceste norme legale şi-au încetat efectele juridice, în lipsa intervenţiei legislative la care face referire art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală.

Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Întrucât, la momentul sesizării Curţii Constituţionale, aceste prevederi erau în vigoare în redactarea constatată ulterior de Curte ca fiind neconstituţională, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Totodată, Curtea reaminteşte că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deciziile sale, prin care se constată neconstituţionalitatea unei dispoziţii în vigoare, este definitivă şi general obligatorie, precum şi că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. În consecinţă, efectele Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012 vizează orice situaţie juridică pendinte, instanţa de judecată urmând a se conforma considerentelor şi dispozitivului acesteia, în procesul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 în ansamblul său şi, în special, la dispoziţiile art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 şi 35, precum şi a celorlalte norme cuprinse în art. 2 lit. b) din aceasta, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă. În acest sens, cu titlu exemplificativ, pot fi enumerate Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) şi b), art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 13 şi art. 24 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sau Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, care vizează toate prevederile actului normativ criticat, prin care Curtea a reţinut, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt lucrători sau colaboratori ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Respingând excepţia, Curtea Constituţională a răspuns, cu prilejul pronunţării acestor decizii, unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate de autoarea prezentei excepţii, astfel că argumentele ce au stat la baza soluţiei adoptate în precedent îşi menţin valabilitatea şi în această cauză.

În ceea ce priveşte solicitarea autoarei excepţiei, exprimată în notele scrise depuse la dosar, de a se analiza constituţionalitatea textelor legale criticate şi sub aspectul încălcării art. 49 din Constituţie, Curtea constată că nu poate fi primită. În jurisprudenţa sa, de pildă Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, Curtea a arătat că motivarea excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare a Curţii, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituţionalitate, deci în momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, deoarece Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării, iar invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate, contravine atât dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cât şi celor ale art. 146 lit. d) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", excepţie ridicată de Elena Mitrea (Matei) în Dosarul nr. 4.716/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 3, 7, 8, 10, 11, 24 şi 35, precum şi a celorlalte norme cuprinse în art. 2 lit. b) din aceasta, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 829 din data de 10 decembrie 2012