Document embed

DECIZIE nr. 551 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 6 alin. (1) pct. V şi art. 196 lit. b), e) şi r) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 6 alin. (1) pct. V şi art. 196 lit. b), e) şi r) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Petru Marc în Dosarul nr. 3.467/96/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 503D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece nu există un drept constituţional la pensie specială, iar dispoziţiile de lege criticate nu creează discriminări între magistraţi şi militari.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.467/96/2011, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 6 alin. (1) pct. V şi art. 196 lit. b), e) şi r) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de intimatul reclamant Petru Marc în cadrul soluţionării recursului declarat de pârâtul recurent Serviciul Român de Informaţii - Casa de Pensii sectorială, prin U.M. 0198, împotriva Sentinţei civile nr. 2.000 din 31 mai 2012, prin care Tribunalul Harghita a admis acţiunea şi a anulat decizia de revizuire a pensiei emisă în baza Legii nr. 119/2010, menţinând în plată decizia de pensie emisă în baza Legii nr. 164/2001.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, întrucât creează grave discriminări în cazul categoriilor de pensii prevăzute la art. 1-5 din Legea nr. 119/2010, în raport cu persoanele prevăzute în Legea nr. 19/2000.

Invocă în acest sens Decizia nr. 120/2007, prin care Curtea Constituţională a stabilit că, în cazul recalculării pensiilor, cuantumul acestora nu poate fi diminuat.

Susţine că, în cazul pensiilor prevăzute de art. 1-5 din Legea nr. 119/2010, ar fi necesar să se aplice principiul accesorium sequitur principale, iar persoanele asimilate trebuie să urmeze tratamentul juridic al celor la care au fost asimilate, în caz contrar, încălcându-se prevederile art. 16 din Constituţie.

Totodată, arată că, prin desfiinţarea pensiilor de serviciu numai pentru o parte dintre categoriile de pensionari, Legea nr. 263/2010 încalcă principiile egalităţii şi nediscriminării în faţa legii. De asemenea, prevederile criticate din Legea nr. 263/2010 contravin şi art. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea, art. 20 şi 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind egalitatea şi nediscriminarea, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie. Mai arată că atât pensiile de care au beneficiat anterior cadrele militare, cât şi pensiile de care beneficiază în prezent judecătorii şi procurorii se încadrează în pilonul al II-lea privind schemele ocupaţionale (profesionale) guvernate de Directiva 86/378/EEC, modificată prin Directiva 97/96/EC, adoptate în considerarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În acelaşi sens, autorul excepţiei susţine că, anterior, prin Decizia nr. 20/2000, Curtea Constituţională a reţinut că între militari şi magistraţi există analogie în privinţa situaţiei juridice, fapt ce justifică acordarea pensiei de serviciu ambelor categorii socioprofesionale. Or, aceleaşi raţiuni care au condus la instituirea pensiilor de serviciu pentru magistraţi, luându-se în calcul criteriul asemănărilor statutului acestora cu statutul militarilor, ar trebui să opereze şi în prezent.

În continuare, autorul excepţiei redă dispoziţiile de lege care detaliază statutul magistraţilor şi cel al militarilor, concluzionând în sensul că cel puţin o categorie de cadre militare - cele specializate în activitatea de informaţii pentru apărarea securităţii naţionale - sunt susceptibile de a fi asimilate magistraţilor - cu precădere corpului procurorilor, prin prisma principiului independenţei.

Luând în considerare toate aceste aspecte, precum şi faptul că, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu, susţine că "devine evidentă satisfacerea condiţiilor necesare asimilării, pe de-o parte, a situaţiei juridice a tuturor cadrelor militare cu cea a magistraţilor militari, iar, pe de altă parte, a situaţiei juridice a cadrelor militare din compunerea Comunităţii Naţionale de Informaţii cu cea a corpului procurorilor în ansamblul său".

Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă opinează în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 190/2013, nr. 1.010/2012, nr. 953/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 6 alin. (1) pct. V şi art. 196 lit. b), e) şi r) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Dispoziţiile de lege criticate din Legea nr. 119/2010 au următorul conţinut:

- Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;

e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;

f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;

g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;

h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";

- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";

- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b);

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.

(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."

Dispoziţiile de lege criticate din Legea nr. 263/2010 au următorul conţinut:

- Art. 6 alin. (1) pct. V: "În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: [...] cadrele militare trecute în rezervă, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condiţiile legii;"

- Art. 196 lit. b), e) şi r): "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

[...]

b) Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;

[...]

e) Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare;

[...]

r) prevederile referitoare la pensii cuprinse la art. 11 alin. 1 şi 2, art. 21 alin. 3 şi art. 24 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare;".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale art. 15 alin. (1) potrivit cărora "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiilor art. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea, art. 20 şi 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind egalitatea şi nediscriminarea, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în cauza de faţă, Curtea reţine că obiectul litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă soluţionarea cererii de constatare a nulităţii absolute a deciziei de revizuire a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 şi de dispunere a restabilirii situaţiei anterioare prin menţinerea în plată a deciziei de pensie emise în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

Art. 1 din Legea nr. 119 prevede la lit. a)-h) categoriile de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, care devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, reglementarea corespunzătoare a pensiilor militare de stat fiind prevăzută la lit. a) a acestui articol.

Totodată, art. 196 din Legea nr. 263/2010 abrogă o serie de acte normative ce reglementau pensii de serviciu. Curtea reţine că numai lit. b) şi r) ale acestui articol se referă la pensiile militare de stat, lit. e) referindu-se la abrogarea Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor.

Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă "care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că numai dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 2 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), şi art. 5 din Legea nr. 119/2010, precum şi cele ale art. 6 alin. (1) pct. V şi art. 196 lit. b) şi r) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice au legătură cu soluţionarea litigiului referitor la pensii militare de stat.

În concluzie, dispoziţiile art. 1 lit. b)-h), art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 119/2010, precum şi dispoziţiile art. 196 lit. e) din Legea nr. 263/2010 se referă la pensiile de serviciu ale altor categorii socioprofesionale şi, prin urmare, nu au legătură cu soluţionarea litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b)-h), art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 119/2010, precum şi a dispoziţiilor art. 196 lit. e) din Legea nr. 263/2010 este inadmisibilă.

II. Cu privire la celelalte dispoziţii de lege criticate, Curtea reţine că referitor la reglementarea privind eliminarea pensiilor militare de stat s-a pronunţat prin numeroase decizii, respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor Legii nr. 119/210.

În cadrul controlului a priori de constituţionalitate, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a reţinut că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, şi nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.

Totodată, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".

Prin Decizia nr. 551 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea a reţinut că "şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie de un anumit cuantum".

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de cei din Cauza Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României, a statuat că diminuarea pensiilor militare de stat din România a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut prin Legea nr. 263/2010 şi a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 16). De asemenea, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (paragraful 15). Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanţi nu i-au determinat pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, şi nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari (paragraful 20).

Cu privire la pretinsa discriminare între magistraţi şi militari - sub aspectul acordării pensiei de serviciu, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 192 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 14 iunie 2013. Cu acel prilej, Curte a reţinut că, "prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat că dispoziţiile art. 1 lit. a), b), d)-i) şi art. 2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale, dar a reţinut, în acelaşi timp, neconstituţionalitatea dispoziţiilor din aceeaşi lege referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale, în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie. Motivând această decizie, Curtea a arătat, în esenţă, că diferenţa de tratament sub aspectul acordării dreptului la pensie de serviciu izvorăşte, în ceea ce îi priveşte pe magistraţi, din statutul constituţional al acestora. Curtea nu a avut însă în vedere simpla menţionare în Constituţie a magistraţilor şi nici nu s-a oprit doar la a invoca interdicţiile, incompatibilităţile şi riscurile pe care activitatea profesională a acestora le presupune, ci şi-a construit raţionamentul pe faptul că textul Legii fundamentale consacră în mod expres independenţa judecătorilor, iar «stabilitatea financiară a magistraţilor reprezintă una dintre garanţiile independenţei justiţiei»."

În final, Curtea reţine că, prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, legiuitorul a prevăzut la art. 1 că:

"(1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

(2) Plata drepturilor băneşti prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.

(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).

(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menţine în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulţirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010."

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b)-h), art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 196 lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Petru Marc în Dosarul nr. 3.467/96/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 2 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), şi art. 5 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi cele ale art. 6 alin. (1) pct. V şi art. 196 lit. b) şi r) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 95 din data de 6 februarie 2014