DECIZIE nr. 168 din 19 martie 2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) teza referitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Roxana Mirela Constantin în Dosarul nr. 2.405/284/2013 al Judecătoriei Găeşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 718D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 780D/2014 şi nr. 781D/2014 având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, excepţie ridicată de Judecătoria Beiuş din oficiu în dosarele nr. 690/187/2014 şi nr. 21/187/2014 ale acestei instanţe.
4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 780D/2014 şi nr. 781D/2014 la Dosarul nr. 718D/2014.
6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.
7. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 780D/2014 şi nr. 781D/2014 la Dosarul nr. 718D/2014, care este primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, arătând că prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 Curtea a admis excepţia şi a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (1) teza referitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 sunt neconstituţionale.

CURTEA.

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
9. Prin încheierile din 26 iunie 2014, 28 iulie 2014 şi 14 iulie 2014, pronunţate în dosarele nr. 2.405/284/2013, nr. 690/187/2014 şi nr. 21/187/2014, Judecătoria Găeşti şi Judecătoria Beiuş au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a Statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. Excepţia a fost invocată de Roxana Mirela Constantin şi de Judecătoria Beiuş din oficiu în cauze având ca obiect soluţionarea acţiunilor privind pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de contracte de vânzare ale unor terenuri agricole situate în extravilan.
10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit normei tranzitorii cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, dispoziţiile acestui act normativ nu se aplică antecontractelor care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acestei legi. Rezultă, din interpretarea per a contrario, că Legea nr. 17/2014 este aplicabilă antecontractelor încheiate anterior sub forma înscrisului sub semnătură privată, ceea ce echivalează, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, cu aplicarea retroactivă a acesteia. Atâta vreme cât o lege este în vigoare, iar părţile antecontractului s-au conformat prevederilor acesteia, nu se pot pune în discuţie, după abrogarea ei, actele încheiate în temeiul prevederilor sale. În situaţia respingerii excepţiei de neconstituţionalitate de către Curte, problema care se pune este aceea a încălcării principiului egalităţii între cei care au încheiat antecontracte sub semnătură privată şi cei care au încheiat antecontracte în formă autentică, deoarece legea nu se aplică acestora din urmă. Textul de lege criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate, existând vicii sub aspectul calităţii legii, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie coroborat cu prevederile art. 26 din Legea nr. 24/2000. Prin textul de lege criticat nu sunt respectate nici dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prin modul imprecis de redactare a prevederii criticate.
11. Judecătoria Găeşti îşi exprimă opinia în sensul că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Tratamentul juridic diferit al antecontractelor anterioare întocmite în formă autentică, faţă de antecontractele ce nu respectă această formă, este justificat de prezumţia de autenticitate şi validitate de care se bucură înscrisul autentic, în ce priveşte menţiunile sale, precum şi pe opozabilitatea erga omnes a celor constatate prin înscris, inclusiv data certă. Nu poate fi reţinută încălcarea art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece promisiunea nu este translativă de proprietate, iar data încheierii contractului este aceea a pronunţării hotărârii judecătoreşti care ţine loc de act autentic, moment la care Legea nr. 17/2014 este în vigoare şi se aplică raporturilor juridice.
12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
13. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor situaţiilor prevăzute în ipoteza normei legale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014. Pe de altă parte, motivarea excepţiei vizează o omisiune de reglementare, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării - cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că se face referire în mod expres la situaţia antecontractelor, iar nu la aceea a pactelor de opţiune, astfel încât, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate formulate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) teza referitoare la antecontracte din cuprinsul Legii nr. 17/2014, potrivit cărora: "(1) Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor (...) care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia."
17. Se arată că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015 a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut, în esenţă, că persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare în formă autentică, pe de o parte, şi persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare fie sub forma unui înscris sub semnătură privată, fie sub forma unui înscris atestat de către un avocat, pe de altă parte, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeaşi situaţie juridică, întrucât natura juridică a actului - antecontract de vânzare, efectele produse de acesta - obligaţia de a încheia în viitor contractul de vânzare, precum şi momentul încheierii antecontractelor - anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, sunt identice. Singura diferenţă ce poate fi reţinută între aceste două categorii de persoane se referă la forma încheierii antecontractului, aspect care nu este de natură a crea situaţii juridice diferite pentru părţile acestor două tipuri de antecontract având în vedere faptul că, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleaşi. Astfel, atât antecontractul încheiat în formă autentică, cât şi cel neautentificat nu realizau însuşi transferul dreptului de proprietate, generând doar obligaţia părţilor de a încheia în viitor contractul de vânzare.
19. Reţinând că efectele generate de cele două tipuri de antecontracte, constând în obligaţia de a încheia în viitor contractul de vânzare, trebuie să fie guvernate de acelaşi act normativ, reprezentat de legea în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, şi anume Legea nr. 17/2014, Curtea a constatat că valorizarea diferenţiată a antecontractelor de vânzare, în funcţie de criteriul formei încheierii actului, are drept consecinţă consacrarea unui tratament juridic diferit între persoane care au încheiat antecontracte de vânzare având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan. Curtea nu a reţinut nicio raţiune obiectivă şi rezonabilă în sensul opţiunii legislative analizate (diferenţierea act autentic - act sub semnătură privată), opţiune care nu înlătură nicio inegalitate de fapt sau de drept, şi a constatat că acest lucru echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferenţiat sub forma unui privilegiu în favoarea persoanelor care au încheiat un antecontract autentic. în consecinţă, Curtea a reţinut că acordarea unei poziţii privilegiate dreptului de creanţă al persoanelor care au încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare autentic contravine art. 16 alin. (1) în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor raportat la art. 44 alin. (2) din Constituţie, teza referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată.
20. Având în vedere faptul că Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza referitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Roxana Mirela Constantin în Dosarul nr. 2.405/284/2013 al Judecătoriei Găeşti şi de Judecătoria Beiuş, din oficiu, în dosarele nr. 690/187/2014 şi nr. 21/187/2014 ale acestei instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Găeşti şi Judecătoriei Beiuş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 354 din data de 22 mai 2015