DECIZIE nr. 216 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Constantin Criveanu în Dosarul nr. 6.663/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 717D/2013.
2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal, constatându-se lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care arată că textul criticat este neconstituţional, întrucât competenţa de a pune în mişcare acţiunea penală, prin emiterea rechizitoriului, aparţine în exclusivitate procurorului, iar acordarea acestui drept instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, este de natură a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 131 referitor la rolul Ministerului Public, precum şi celor ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. Se susţine că, în situaţia prevăzută prin textul criticat, instanţa apreciază asupra suficienţei probelor, reţine cauza spre judecată şi se pronunţă asupra soluţiei înaintea administrării probelor, nerămânându-i decât să individualizeze şi să aplice pedeapsa. Se arată că sunt încălcate, în acest fel, şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la separaţia puterilor în stat.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 nu aduc atingere normelor constituţionale invocate, scopul lor fiind acela de a garanta accesul liber la justiţie pentru toate părţile din proces, nu doar pentru învinuit. Se susţine că, în situaţia invocată, învinuitul beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil. Se subliniază faptul că, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XV din 22 mai 2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, sub aspectul compatibilităţii judecătorului de a mai participa, în continuare, la soluţionarea fondului cauzei reţinute spre judecare după desfiinţarea, prin încheiere, a rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, ca urmare a aprecierii că probele existente la dosar sunt suficiente pentru a se proceda la judecare, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 28 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.663/311/2012, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Constantin Criveanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută la art. 281 din Codul penal din 1969.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin dreptul de a reţine cauza spre judecare, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, fără ca procurorul să fi pus în mişcare acţiunea penală, instanţa se substituie Ministerului Public, devenind ea însăşi apărătorul intereselor generale ale societăţii şi al ordinii de drept, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 131 din Constituţie. Se arată că Ministerul Public aparţine puterii executive, motiv pentru care textul criticat încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, reglementat la art. 1 alin. (4) din Constituţie, dând posibilitatea instanţelor de a exercita atribuţii specifice procurorilor. Pentru aceleaşi considerente, se susţine încălcarea prin dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 a prevederilor art. 124 şi art. 126 din Constituţie referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la instanţele judecătoreşti. Se arată, de asemenea, că prin reţinerea cauzei spre judecare, instanţa se pronunţă cu privire la vinovăţia făptuitorului, căruia, în consecinţă, îi va aplica în mod automat o pedeapsă, încălcând astfel prezumţia de nevinovăţie de care acesta beneficiază, potrivit art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare.
7. Judecătoria Slatina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul criticat necontravenind dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prin reţinerea cauzei spre judecare, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, instanţa de judecată nu se substituie Ministerului Public, neîndeplinind acte specifice urmăririi penale sau procurorului, ci acte de judecată ce fac parte din sfera propriei sale competenţe. Se subliniază faptul că administrarea de noi probe sau refacerea probelor administrate de procuror nu constituie acte de urmărire penală, ci acte judiciare aparţinând fazei de judecată, prevăzute da lege în vederea stabilirii adevărului şi a elementelor răspunderii penale. Se susţine că, în acest mod, sunt respectate prevederile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei prin instanţele judecătoreşti, în mod unic, imparţial şi egal, precum şi cele referitoare la rolul Ministerului Public în calitate de apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului separaţiei puterilor în stat. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 864 din 9 octombrie 2007, nr. 985 din 6 noiembrie 2007 şi nr. 1.645 din 15 decembrie 2009.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, care au următorul cuprins: "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
[...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.; [...]".
13. Prevederile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 au fost abrogate prin dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, ele fiind preluate într-o formă asemănătoare la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală în vigoare. Având însă în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968.
14. Autorul excepţiei susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 cu privire la instanţele judecătoreşti şi ale art. 131 privind rolul Ministerului Public.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, respingând excepţiile invocate, prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, se reţin: Decizia nr. 172 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005, Decizia nr. 240 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie 2007, Decizia nr. 350 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008, şi Decizia nr. 522 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 mai 2010.
16. Prin Decizia nr. 172 din 22 martie 2005, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, în forma anterioară modificării şi completării lor prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea prin art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 a dispoziţiilor art. 131 din Constituţie, privind rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de către instanţă după desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată implică participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din această calitate. Curtea a mai reţinut că dobândirea poziţiei procesuale de inculpat nu atinge principiul prezumţiei de nevinovăţie, având în vedere că, în cadrul procedurii de soluţionare a plângerilor întemeiate pe art. 2781 din Codul de procedură penală din 1968, instanţa nu soluţionează fondul cauzei, ci se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei rezoluţiilor ori ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată dispuse în faza de urmărire penală. De asemenea, Curtea a statuat că nu se poate reţine că textul de lege criticat ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 124, prin care se consacră principiile înfăptuirii justiţiei, şi ale art. 126 referitor la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, deoarece întreaga procedură de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se desfăşoară în limitele acestor principii constituţionale. Soluţia şi considerentele deciziei anterior referite au fost aplicate mutatis mutandis în cazul prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, în forma criticată de autorul excepţiei (a se vedea Decizia nr. 985 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007).
17. Prin Decizia nr. 240 din 20 martie 2007, Curtea a constatat că soluţionarea fondului cauzei, în situaţia în care instanţa, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată, reţinând cauza spre judecare, constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stabilesc în mod expres că se aplică "în mod corespunzător". De asemenea, prin Decizia nr. 350 din 20 martie 2008, Curtea a reţinut că, după învestirea instanţei în condiţiile prevăzute de ari. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, acţiunea penală se exercită tot de către procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, poate să ceară condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal. Aşa fiind, Curtea a constatat că instanţa, nici în judecarea plângerii şi nici în judecarea în fond a cauzei, nu îndeplineşte acte de urmărire penală specifice fazei urmăririi penale şi procurorului, ci numai acte de judecată şi dă numai soluţii judiciare de competenţa instanţei, a judecătorului. Totodată administrarea de probe noi şi refacerea probelor administrate de procuror nu sunt acte de urmărire penală, ci acte judiciare, prevăzute de lege pentru stabilirea adevărului şi a elementelor răspunderii penale necesare pentru a se da o hotărâre temeinică şi legală. De altfel, aşa cum a reţinut Curtea cu acelaşi prilej, judecătorul are posibilitatea să îşi manifeste rolul activ şi să efectueze o cercetare judecătorească eficientă în vederea aflării adevărului, nefiind afectate în niciun fel garanţiile de independenţă şi imparţialitate a justiţiei consacrate de art. 124 din Legea fundamentală.
18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Criveanu în Dosarul nr. 6.663/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Slatina şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 455 din data de 23 iunie 2014