Document embed

DECIZIE nr. 292 din 22 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 96 alin. (4), art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 17, 33, 34, 35, 36 şi 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ionuţ Vidu-Afloarei în Dosarul nr. 39.517/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 915D/2013.

2. La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că atât criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi cele de neconstituţionalitate intrinsecă sunt neîntemeiate. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, face trimitere, şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume la Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantorii împotriva Franţei, şi la Hotărârea din 19 septembrie 2008, pronunţată în Cauza Korbely împotriva Ungariei, prin care Curtea de la Strasbourg a reţinut că previzibilitatea normei, oricât ar fi de dorit, nu poate fi atinsă în mod absolut.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 39.517/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 17, 33, 34, 35, 36 şi 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Ionuţ Vidu-Afloarei cu ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale prin care s-a solicitat anularea procesului - verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii şi anularea sancţiunilor şi a măsurii tehnico-administrative a ridicării vehiculului staţionat neregulamentar.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi ale art. 115 alin. (4) potrivit căruia "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Arată că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, a fost modificată şi completată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, după ce aceasta din urmă fusese aprobată prin Legea nr. 49/2006. Autorul excepţiei susţine că, prin aprobarea cu modificări şi completări a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Parlamentul a adoptat o anumită soluţie legislativă prin care fapta de staţionare neregulamentară se sancţiona cu 2 puncte penalizare şi cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni, se condiţiona luarea măsurii de ridicare a vehiculelor staţionate neregulamentar de aspectul de a constitui un obstacol pentru circulaţia publică, se prevedea caracterul de sancţiune contravenţională complementară a ridicării vehiculului staţionat neregulamentar, în condiţiile în care măsurile tehnico - administrative nu puteau fi luate decât pe lângă sancţiunile complementare. Or, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, fără nicio motivare concretă, regimul sancţionator devine mai aspru, prin stabilirea amenzii prevăzute în clasa a II-a de sancţiuni şi prin aplicarea a 3 puncte de penalizare, este schimbată natura juridică a ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar din sancţiune contravenţională complementară în măsură tehnico-administrativă, este eliminată condiţia ca vehiculul să constituie un obstacol pentru circulaţia publică, iar măsurile tehnico-administrative pot fi dispuse independent de sancţiunea complementară. Autorul excepţiei consideră că nu îi este permis legiuitorului delegat să abroge sau să modifice soluţii legislative adoptate de Parlament, întrucât încalcă prevederile constituţionale potrivit cărora Parlamentul, şi nu Guvernul, este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Arată că preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 nu justifică decât reglementarea privind permisele de conducere, iar regimul sancţionator al faptei de staţionare neregulamentară, natura juridică şi condiţiile în care poate fi dispusă măsura ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar nu se află în legătură cu reglementarea propusă de Guvern cu privire la permisele de conducere, nefiind o consecinţă logică a acestei din urmă modificări. De asemenea, consideră că sintagma "staţionare neregulamentară" este imprecisă şi imprevizibilă, întrucât nu se poate deduce care este acţiunea sau inacţiunea care atrage răspunderea contravenţională, iar termenul de "deţinător" al vehiculului staţionat neregulamentar este lipsit de claritate, neidentificându-se nici cu noţiunea de proprietar, nici cu cea de conducător, nici cu cea de contravenient. Mai arată că nereglementarea accesului la justiţie în cazul măsurilor tehnico - administrative, în speţă ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar, constituie o îngrădire şi o restrângere nejustificată a accesului la justiţie, în condiţiile în care legea nu prevede aplicarea măsurilor tehnico-administrative prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, astfel încât se consideră că măsura ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar nu poate fi contestată pe calea plângerii contravenţionale. Face trimitere, în acest sens, la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 500/2012.

6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64, art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. I pct. 17, 33, 34, 35, 36 şi 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 criticate de autorul excepţiei modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 după cum urmează: pct. 17 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 modifică art. 64 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pct. 33 abrogă art. 96 alin. (2) lit. f), pct. 34 modifică art. 96 alin. (4), pct. 35 modifică partea introductivă a alin. (1) şi alin. (2), (3) şi (6) ale art. 97, pct. 36 introduce la art. 97 alin. (1), după lit. c), o nouă literă, lit. d), iar pct. 49 introduce la art. 108 alin. (1) lit. b), după pct. 6, două noi puncte, pct. 7 şi 8. Ca atare, având în vedere notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, şi dispoziţiile de lege criticate raportate la normele de tehnică legislativa consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 [privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010], Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64, art. 96 alin. (4), art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Textele criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:

- Art. 64:

"(1) Poliţia rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administraţiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.

(2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculului staţionat neregulamentar se suportă de către deţinătorul acestuia.

(3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliţia rutieră în condiţiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.";

- Art. 96 alin. (4):

"(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţă pe titularul permisului de conducere.";

- Art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6):

"(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

[...]

d) ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.

[...]

(6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabileşte prin regulament.";

- Art. 100 alin. (2):

"(2) Amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).";

- Art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7:

"(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

[...]

b) 3 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: [...] 7. staţionarea neregulamentară;".

Art. 96 alin. (2) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, abrogat de art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, avea următorul cuprins:

"(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: [...] f) ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar."

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi ale art. 115 alin. (4) potrivit căruia "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora".

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, având în vedere motivele expuse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, respectiv faptul că de la data aderării la Uniunea Europeană România trebuie să asigure armonizarea deplină cu acquis-ul comunitar a legislaţiei naţionale din domeniul transporturilor. Or, pe fondul primirii notificării Comisiei Europene de punere în întârziere - ca fază premergătoare a declanşării procedurii de infringement, prevăzută de art. 226 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, pentru necomunicarea măsurilor de transpunere integrală de către România a Directivei 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere - crearea premiselor îndeplinirii angajamentelor asumate ca stat membru al Uniunii Europene şi evitarea declanşării de către Comisia Europeană a procedurilor de sancţionare vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Autorul excepţiei contestă, în realitate, oportunitatea modificărilor intervenite cu privire la regimul sancţionator al faptei de staţionare neregulamentară, şi nu constituţionalitatea acestora.

14. Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare de neconstituţionalitate intrinsecă. Astfel, prin Decizia nr. 1.443 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 97 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, reţinând că dispoziţiile de lege criticate reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de siguranţă, prin îndepărtarea de pe spaţiul rezervat circulaţiei rutiere a autovehiculelor staţionate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea şi staţionarea acestora. Această limitare a posesiei şi folosinţei este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staţionat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul şi depozitarea acestuia. De altfel, măsura instituită prin textul de lege criticat reprezintă o sancţionare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staţionarea vehiculelor. Curtea a mai constatat că autoritatea locală nu acţionează în vederea executării dispoziţiei poliţistului rutier, ci acţionează în temeiul unei hotărâri a consiliului local, procedura de ridicare a vehiculului fiind cea prevăzută de regulamentul stabilit prin aceasta.

15. Totodată, prin Decizia nr. 521 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate reglementează posibilitatea poliţiei rutiere de a dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă, având dreptul de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis. Partea carosabilă reprezintă porţiunea din platforma drumului destinată circulaţiei vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărţitoare sau prin diferenţă de nivel, astfel cum rezultă din prevederile art. 6 pct. 23 din ordonanţa de urgenţă. În ceea ce priveşte înlăturarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă, Curtea a constatat că sintagma "constituie un obstacol pentru circulaţia publică" se regăsea, de altfel, în forma iniţială a ordonanţei de urgenţă, dar nu a fost păstrată în prezent. Acest aspect ţine de opţiunea şi politica legiuitorului în ceea ce priveşte stabilirea cadrului necesar pentru buna şi fluenta desfăşurare a traficului rutier în consecinţă, Curtea a constatat că este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar urmăreşte un scop legitim numai în măsura în care constituie un obstacol pentru circulaţie.

16. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 96 alin. (4), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, faţă de care au fost formulate aceleaşi critici.

18. În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, textul constituţional se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea încălcării normelor legale referitoare la staţionarea vehiculelor, în scopul înlăturării stării de pericol, scop prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului". Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 din Constituţie prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

19. Referitor la modul de interpretare a normelor ce fac obiectul excepţiei de către agenţii de circulaţie, pe de o parte, şi de către instanţele judecătoreşti, pe de altă parte, o atare critică nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionuţ Vidu-Afloarei în Dosarul nr. 39.517/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 64, art. 96 alin. (4), art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 459 din data de 24 iunie 2014