Document embed

DECIZIE nr. 176 din 29 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, art. 21 alin. (6), art. 24 alin. (2) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Daniel Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21 alin. (6), art. 24 alin. (2) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Bogdan Petre Ilie, Roberto-Marian Andrei şi Dumitru Colios în Dosarul nr. 39.525/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.042D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.053D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Vasile Cherecheş şi Ioan Cherecheş în Dosarul nr. 1.892/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent învederează Curţii că, în ambele dosare, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

8. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.053D/2015 la Dosarul nr. 1.042D/2015, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că sunt incidente cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 715 din 9 decembrie 2014 şi nr. 328 din 30 aprilie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

10. Prin încheierile din 19 mai 2015 şi 9 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 39.525/3/2014 şi, respectiv, nr. 1.892/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, art. 21 alin. (6), art. 24 alin. (2) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Bogdan Petre Ilie, Roberto-Marian Andrei şi Dumitru Colios, respectiv de Vasile Cherecheş şi Ioan Cherecheş în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor introduse de aceştia împotriva unor decizii de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea acestei autorităţi să soluţioneze dosarele privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce nu mai pot fi restituite în natură, în conformitate cu dispoziţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că Legea nr. 165/2013 trebuie să recunoască efectele produse în temeiul legii vechi, în caz contrar fiind nesocotit principiul neretroactivităţii legii civile. Printr-o altă soluţie s-ar aduce atingere gravă principiului securităţii juridice. Înlocuirea evaluării potrivit standardelor internaţionale cu cea efectuată potrivit grilelor notariale afectează însăşi întinderea dreptului substanţial dedus judecăţii şi prevederile de lege criticate nu pot intra sub incidenţa regulii aplicării imediate a normelor de procedură. Se mai susţine că se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, întrucât se creează un tratament discriminatoriu nu doar în funcţie de data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătoreşti, ci şi de momentul la care autorităţile debitoare au procedat la executarea acestora, diferenţa de moment fiind cauzată de elemente neprevăzute şi neimputabile persoanelor aflate în situaţii similare. Mai arată că hotărârile instanţelor de judecată au aceeaşi valoare, indiferent dacă prin unele se stabileşte o obligaţie de "a da" sau de "a face", deşi prin dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 se atribuie valori diferite acestor hotărâri, respectiv o diferenţă de tratament juridic, născându-se astfel o inegalitate neconstituţională. Cu alte cuvinte, se creează o discriminare între cele două categorii de persoane care beneficiază de hotărâri judecătoreşti emise în baza aceleiaşi legi, Legea nr. 247/2005, titlul VII. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, mai invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, în sensul că ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă arată, în Dosarul nr. 1.042D/2015, că îşi însuşeşte punctul de vedere exprimat de autorii excepţiei sub aspectul neconstituţionalităţii prevederilor de lege deduse controlului de constituţionalitate, iar în Dosarul nr. 1.053D/2015 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Guvernul precizează că textele de lege criticate nu contravin principiului neretroactivităţii legii civile, nu instituie discriminări şi nici nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 16, art. 21 alin. (6), art. 24 alin. (2) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut:

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).";

- Art. 21 alin. (6): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 24 alin. (2): "(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).";

- Art. 41 alin. (5): "(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

18. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) în care sunt precizate criteriile de nediscriminare, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că din actele existente la dosarele celor două cauze conexate rezultă că în favoarea autorilor excepţiei acesteia au fost pronunţate, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, decizii definitive şi irevocabile prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită titluri de despăgubire în temeiul prevederilor legale cuprinse în titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobile expropriate care nu mai pot fi restituite în natură şi pentru care primarul municipiului Focşani, respectiv Botoşani au propus acordarea de despăgubiri. Întrucât obligaţia stabilită în sarcina autorităţii pârâte nu a fost executată în termenul stabilit de instanţă, îndeplinirea acesteia fiind amânată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, soluţionarea dosarelor de despăgubire s-a realizat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - prin aplicarea dispoziţiilor legale incidente instituite prin art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. În acest context, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au susţinut, în esenţă, că aplicarea noilor reguli referitoare la modalitatea de stabilire a despăgubirilor, constând în evaluarea imobilului imposibil de restituit în natură conform grilei notariale şi compensarea sub formă de puncte, are caracter retroactiv şi creează un regim discriminatoriu faţă de persoanele care au beneficiat de prevederile Legii nr. 247/2005 pentru executarea aceluiaşi tip de hotărâre judecătorească.

20. Curtea observă că, prin Decizia nr. 715 din 7 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, s-a mai pronunţat cu privire la prevederile art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi prin prisma unei motivări similare a excepţiei de neconstituţionalitate, respingând, ca neîntemeiate, criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală. Astfel, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea a observat, în esenţă, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013). Aşa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din legea menţionată, Curtea a observat că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, transpunând în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Prin decizia menţionată, Curtea a admis că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii.

21. De asemenea, Curtea a apreciat că este firesc ca obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condiţiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum şi a principiului aplicării imediate a legii noi. Situaţia autorilor prezentei excepţii, care au calitatea de beneficiari ai unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte o obligaţie de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, diferă de cea a persoanelor faţă de care, printr-o hotărâre judecătorească, a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condiţiile Legii nr. 247/2005, ipoteză reglementată de art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea în acest sens, de exemplu, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

22. Întrucât situaţia de fapt din prezenta cauză este identică cu cea care a fost reţinută în Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 şi ţinând cont de împrejurarea că nu au fost evidenţiate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, precum şi în considerarea similitudinii în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate, cele statuate în decizia amintită îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. În ce priveşte dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014 (paragrafele 23-27), sau Decizia nr. 564 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015 (paragrafele 18-20), Curtea a reţinut că, de vreme ce legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan Petre Ilie, Roberto-Marian Andrei şi Dumitru Colios, respectiv de Vasile Cherecheş şi Ioan Cherecheş în dosarele nr. 39.525/3/2014 şi nr. 1.892/3/2015 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 16, art. 21 alin. (6), art. 24 alin. (2) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2016.

-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 374 din data de 16 mai 2016