Document embed

DECIZIE nr. 660 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

Daniel Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 şi 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Eugen Badea, prin Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 Frăţia Balconul Operei Timişoara din Timişoara, în Dosarul nr. 707/59/2013* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 120D/2015 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei şi asistat de apărător ales, domnul avocat Ilie Drăgulin, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Depune, de asemenea, şi o cerere completatoare prin care critică şi dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi cele ale art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precizând că acestea au strânsă legătura cu excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituţională.

4. Cu privire la această cerere, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că este inadmisibilă, întrucât, prin ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate direct în faţa Curţii Constituţionale, s-ar încălca prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

5. Deliberând, Curtea respinge, ca inadmisibilă, cererea de invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, având în vedere că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate exclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, care se vor pronunţa asupra acestora prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Ca atare, invocarea unei asemenea excepţii direct în faţa Curţii ar echivala cu o acţiune directă, nepermisă în condiţiile dispoziţiilor constituţionale şi legale menţionate.

6. În continuare, pe fondul excepţiei, apărătorul autorului acesteia arată, în esenţă, că neconstituţionalitatea textelor de lege criticate provine din greşitul algoritm de calcul al indemnizaţiilor şi din neacordarea acestora. Precizează că se încalcă art. 16 din Constituţie, întrucât statul trebuie să asigure tuturor cetăţenilor drepturi egale, or, revoluţionarii sunt discriminaţi prin comparaţie cu "revoltaţii de la Braşov", care au fost incluşi în Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, şi care beneficiază în continuare de indemnizaţie. Menţionează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a apreciat că statul nu poate suspenda sine die plata unor drepturi. Or, suspendarea plăţii indemnizaţiilor tinde să devină permanentă, deşi e instituită prin norme cu aplicare limitată în timp.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Decizia civilă nr. 1.136 din 3 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 707/59/2013*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Eugen Badea, prin Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 "Frăţia - Balconul Operei" Timişoara, în cadrul soluţionării unei cauze privind calculul indemnizaţiei lunare reparatorii cuvenite potrivit Legii nr. 341/2004.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, în timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale şi de asigurări sociale faţă de nivelul lor avut anterior diminuării cu 25% şi, respectiv, 15%, destinatarii Legii nr. 341/2004 au beneficiat doar în mod formal de acestea, deoarece, prin neluarea şi considerare a algoritmului de calcul prevăzut de art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor acestora la indemnizaţie reparatorie a persistat şi persistă. Totodată, în timp ce pentru toate categoriile sociale plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat este utilizat pentru calculul drepturilor, inclusiv al pensiilor, indicatorul "câştigul salarial mediu brut" în locul "salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat". În cazul revoluţionarilor este menţinut, pentru calculul indemnizaţiei, ultimul salariu mediu cunoscut, respectiv cel al lunii octombrie 2010.

10. În ceea ce priveşte art. 18 din Legea nr. 283/2011 susţine că operează o discriminare atât faţă de celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, răniţi, reţinuţi, urmaşi, dar în mod deosebit faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, asimilate luptătorilor remarcaţi, iar în timp ce asupra unora operează neacordarea indemnizaţiei reparatorii, în speţă pentru luptătorii remarcaţi, în cazul celeilalte categorii indemnizaţia este încă în plată.

11. Mai arată că diminuarea şi neacordarea indemnizaţiei reparatorii au determinat creşterea procentului mediu al deceselor beneficiarilor, din cauza lipsurilor materiale şi a medicamentelor sau a stresului psihic datorat imposibilităţii plăţii împrumuturilor contractate la bănci în baza indemnizaţiilor, pentru majoritatea beneficiarilor reprezentând singura sursă de venit. Pentru aceste motive consideră că este încălcat şi art. 22 alin. (1) din Constituţie care garantează dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică a persoanei.

12. Susţine că este încălcat şi art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevede că cetăţenii au dreptul la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii, de vreme ce statul diminuează, nu acordă, suspendă, fără o justificare reală, indemnizaţiile prevăzute printr-o lege specială. Arată că, după ce a operat diminuarea cu 15% a indemnizaţiilor, prin acte normative ce instituie norme temporare, revenirea la situaţia anterioară se face prin alte norme de drept temporare, care, în realitate, menţin diminuarea, cu evidenta încălcare a normei de drept speciale prin care au fost acordate indemnizaţiile reparatorii.

13. Susţine că se nesocotesc şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât diminuarea şi neacordarea indemnizaţiilor compensatorii nu se încadrează în cazurile ce justifică restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi nici nu reprezintă o măsură proporţională cu situaţia care a determinat-o, nu are nici o justificare adecvată, în condiţiile în care pentru toate categoriile pentru care a operat diminuarea aceasta a încetat, dar pentru revoluţionari ea produce în continuare efecte juridice ca urmare a promovării unor norme juridice temporare care au acelaşi efect în planul realităţii, adică diminuarea cu 15% a indemnizaţiilor reparatorii aflate în plată. Mai arată că, prin nerespectarea algoritmului de calcul al indemnizaţiei reparatorii prevăzute de art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, au fost încălcate şi prevederile art. 4, 6, 8, 13, 16 şi 17 din Legea nr. 24/2000, iar normele de drept temporare promovate cu această încălcare afectează validitatea actului juridic.

14. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale arată că instanţa constituţională s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate în cauza de faţă, constatând conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile orale, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. În realitate, ţinând cont de normele de tehnică legislativă, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl constituie art. II art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, care au următorul conţinut:

"Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: (...)

Art. 8. - (1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. (...)

Art. 18. - În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă."

19. Autorul excepţiei are în vedere, de fapt, numai prevederile art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010, potrivit căruia indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, text care prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 a fost modificat în sensul că, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 se majorează cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

20. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 22 alin. (1) potrivit cărora dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate, art. 47 alin. (2) teza a doua, care stabileşte că cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii, şi art. 53 care conţine condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare identică celei formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, precum şi prin Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015. Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 beneficiau de indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 numai dacă aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 47 din Constituţie, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci, mai degrabă, ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţiilor corelative ale statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional.

22. În ceea ce priveşte prevederile actului normativ criticat vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

23. Cu privire la dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introduse prin Legea nr. 283/2011, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, mai sus citată, Curtea a reţinut că motivarea excepţiei, care este identică celei formulate şi în prezenta cauză, se referă la indemnizaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, şi anume la indemnizaţia lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, indemnizaţie care se acordă pe lângă indemnizaţia reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată este suspendată.

24. Curtea a reţinut că textul de lege criticat - art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011 - stabileşte că, în anul 2012, aceste indemnizaţii se menţin la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorul excepţiei fiind nemulţumit de modul de calcul al acestora, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă "câştigul salarial mediu brut" în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului şi a stabilit, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. Curtea a mai reţinut faptul că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, prevederile art. 5 din Legea nr. 341/2004 au fost modificate, lit. m) de la alin. (1) devenind lit. o), noua soluţie legislativă constând în luarea în considerare a câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. De asemenea, Curtea Constituţională nu a putut reţine nici critica privind pretinsa discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi "celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat", întrucât aceştia nu se află în situaţii juridice similare. În consecinţă, Curtea Constituţională a statuat că aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens este şi Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.

25. Totodată, Curtea mai reţine că prevederile art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă, întrucât conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nu se referă la protecţia şi apărarea acestor valori constituţionale.

26. Întrucât în cauza de faţă sunt formulate critici similare celor analizate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea cele statuate prin deciziile amintite.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugen Badea, prin Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 Frăţia Balconul Operei Timişoara din Timişoara, în Dosarul nr. 707/59/2013* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.

-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 891 din data de 27 noiembrie 2015