DECIZIE nr. 522 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

Augustin Zegrean

- preşedinte

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ioanovici Dalibor în Dosarul nr. 2.483/115/2011* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 103D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, care, pentru identitate de raţiune, îşi menţin valabilitatea şi în această cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.483/115/2011*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ioanovici Dalibor într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva sentinţei prin care a fost respinsă acţiunea în anulare a actului administrativ emis de angajator de constatare a suspendării de drept a raporturilor de serviciu dintre acesta şi autorul excepţiei.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege contravin principiului universalităţii, consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituţie, principiului egalităţii în drepturi, reglementat de art. 16 alin. (1) şi (2) din aceasta, încalcă prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi aduc atingere dreptului la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 din Legea fundamentală. Se arată, în acest sens, că măsura suspendării raporturilor de serviciu în temeiul art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 este reglementată în mod discriminatoriu la nivelul funcţionarilor publici, având în vedere că, pentru situaţii similare, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor nu prevăd aplicarea aceleiaşi măsuri. Totodată, legislaţia română nu oferă protecţie prin reglementarea unor măsuri compensatorii salariale minime în vederea asigurării unui nivel de trai decent în perioada suspendării din funcţie, aşa cum prevede "Regulamentul nr. 96/2004 în materia funcţionarilor publici comunitari". Nu în ultimul rând, autorul excepţiei susţine că măsura suspendării raporturilor de serviciu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, aplicabilă inclusiv în materie administrativă, deoarece autoritatea administrativă, în calitate de angajator, dă verdictul de vinovăţie înainte ca instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre definitivă de condamnare.
6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că textul legal criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului apreciază, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: [...]
m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h)".
12. Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care textul criticat face trimitere în redactarea în vigoare la momentul sesizării Curţii, prevăd următoarele: "Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: [...] h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea."
13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 47 privind nivelul de trai, precum şi celor ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind prezumţia de nevinovăţie.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză şi prin prisma unor critici similare (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Decizia nr. 1.597 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, Decizia nr. 539 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, sau Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013).
15. În jurisprudenţa sa anterior menţionată, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că sancţiunea administrativă a suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. Această măsură se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei [egale, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea art. 15 şi a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului egalităţii invocată prin comparaţie cu situaţia altor categorii de persoane, respectiv poliţiştii şi parlamentarii, Curtea a constatat că nu poate reţine o astfel de critică, din cauza statutului juridic diferit al acestora, care nu permite realizarea unei astfel de comparaţii. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situaţiei prezentate în cauză.
16. Referitor la invocarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, privind prezumţia de nevinovăţie, Curtea, prin aceleaşi decizii, a reţinut, ţinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, că nu se pune problema nerespectării prevederilor constituţionale şi convenţionale care instituie prezumţia de nevinovăţie, care va trebui însă să fie respectată pe tot parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Această constatare este în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că prezumţia de nevinovăţie este relevantă nu doar în cadrul procedurilor penale, ci şi în alte cazuri în care instanţele naţionale nu sunt chemate să se pronunţe asupra problemei vinovăţiei (Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunţată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franţei, paragrafele 35-36). Aceasta, deoarece prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 presupun, prin ipoteză, intervenţia instanţelor judecătoreşti competente care, în cadrul procesului penal declanşat, vor respecta prezumţia de nevinovăţie, precum şi toate garanţiile procedurale ce converg spre realizarea unui proces echitabil.
17. Totodată, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 47 din Constituţie, observând în acest sens că, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
18. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
19. Cu privire la invocarea prevederilor "Regulamentului nr. 96/2004 în materia funcţionarilor publici comunitari", Curtea observă că autorul excepţiei invocă în mod eronat acest act normativ [Regulamentul (CE) nr. 96/2004 al Comisiei din 30 decembrie 2003 vizează adaptarea mai multor regulamente privind piaţa zahărului în vederea aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei la Uniunea Europeană.], fiind vorba, în realitate, despre Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene, precum şi a regimului aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor, act legislativ care vizează, însă, funcţionarii angajaţi în instituţiile Uniunii Europene, şi nu pe cei din cadrul aparatului administrativ ai statelor membre.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioanovici Dalibor în Dosarul nr. 2.483/115/2011* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 889 din data de 8 decembrie 2014