DECIZIE nr. 256 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioniţa Cochinţu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Braşov, prin administrator special, în Dosarul nr. 7.872/62/2012 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 166D/2013.
La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Cătălina Preda, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, din modul de redactare, textul de lege criticat nu are probleme de constituţionalitate, însă atunci când devine un instrument la îndemâna administratorului judiciar este neconstituţional. În acest sens arată că instanţele de judecată au admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a administratorului special al debitoarei în promovarea acţiunilor în justiţie pentru recuperarea debitelor în perioada de observaţie, fără ridicarea dreptului de administrare, motivat de neînsuşirea acestor acţiuni de către administratorul judiciar, raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006. Or, acest aspect reprezintă o încălcare a drepturilor constituţionale, precum şi o restrângere a dreptului de administrare, fiind, totodată şi o discriminare între cei doi administratori.
În continuare, prezintă situaţia de fapt a speţei şi depune note şi concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi susţinute de avocatul prezent sunt probleme ce ţin de modul de aplicare a prevederilor legale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.872/62/2012, Tribunalul Braşov-Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura Insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Braşov, prin administrator special, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, art. 24, art. 52 şi art. 53 alin. (2) şi reprezintă o discriminare în lumina art. 16 alin. (1) din Constituţie, încălcându-se pe această cale şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, arată că, în temeiul prevederilor de lege criticate, unele instanţe de judecată apreciază că acţiunile în recuperarea debitelor societăţii debitoare sunt un atribut exclusiv al administratorului judiciar şi că astfel de acţiuni nu pot fi promovate de către administratorul special al societăţii pe perioada cât societatea se află în procedura generală, cu cerere de reorganizare, în perioada de observaţie, fără ridicarea dreptului de administrare. Or, dreptul administratorului special de a formula acţiuni în justiţie pentru recuperarea debitelor societăţii pe perioada păstrării dreptului de administrare al societăţii nu poate fi negat şi nici îngrădit, societatea astfel păstrându-şi calitatea procesuală. Prin negarea acestei calităţi procesuale, instanţa aduce atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului administratorului special şi, implicit, societăţii de a beneficia de un proces echitabil.
Totodată, apreciază că restrângerea unor libertăţi şi a unor drepturi trebuie expres prevăzută de lege, iar faptul că legea enumera care sunt atribuţiile administratorului judiciar nu înseamnă că dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretate în sens restrictiv.
Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că legiuitorul a restrâns prin dispoziţiile criticate dreptul administratorului statutar al debitoarei privind conducerea şi administrarea afacerii, în scopul de a preveni producerea altor pierderi, astfel că a stabilit în sarcina administratorului judiciar atribuţia de a încasa creanţele, a urmări încasarea acestora, de a formula şi susţine acţiuni în pretenţii pentru încasarea creanţelor, încât nu se poate reţine că această restrângere este o încălcare a prevederilor constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
"(1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt:
[...]
l) Încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;".
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
1. Din economia prevederilor Legii nr. 85/2006 se observă că acestea stabilesc, la art. 5 din Capitolul II - Participanţii la procedura insolvenţei -, că organele care aplică procedura insolvenţei sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul, care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de legea menţionată, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.
Totodată, la art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, se prevede că, după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.
Astfel, potrivit legii, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, administratorul special are anumite atribuţii, respectiv: exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea anumitor acţiuni, prevăzute de lege; formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, propune un plan de reorganizare, administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului; după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului; primeşte notificarea închiderii procedurii.
În cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar şi lichidatorul au o poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, nefiind parte în proces, ci participanţi la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ, în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu Decizia nr. 651 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 19 ianuarie 2006.
În virtutea atribuţiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprinde diverse acte şi operaţiuni juridice, printre care şi cele cuprinse în prevederile criticate în prezenta cauză, respectiv încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii sau formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului.
2. Curtea constată că, în prezenta cauză, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate de către instanţele de judecată. Or, în ceea ce priveşte modul de interpretare şi aplicare a normelor legale la speţa dedusă judecăţii, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012, acesta este atributul instanţelor de judecată şi nu intră în sfera contenciosului constituţional, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Braşov, prin administrator special, în Dosarul nr. 7.872/62/2012 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Braşov-Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 377 din data de 26 iunie 2013