Document embed

DECIZIE nr. 154 din 18 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. II art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. II art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, excepţie ridicată de Monica Anabela Diţescu în Dosarul nr. 77/36/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 805D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 554/2013.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 41 alin. (1) şi nici art. 53 din Constituţie, deoarece libertăţii persoanei de a-şi alege profesia, meseria sau locul de muncă îi corespunde libertatea angajatorului de a scoate posturile vacante la concurs. Cât priveşte art. 21 din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie, consideră că acesta nu are incidenţă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 77/36/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Monica Anabela Diţescu în cadrul unui litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Română şi a Ministerului Afacerilor Interne de a emite un act administrativ sau orice alt înscris prin care să organizeze, faţă de reclamantă, un examen/concurs pentru ocuparea posturilor vacante existente la nivelul unităţilor din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, corespunzător pregătirii sale profesionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece prin suspendarea ocupării posturilor vacante în mod succesiv şi într-o "continuitate neîntreruptă", prin legea bugetului pe anii 2010, 2011, 2012 şi 2013, se ajunge la o "suspendare eternă" a unei norme care conferă un drept (ocuparea posturilor vacante) şi ar însemna "transformarea în iluzoriu a acestui drept".

Dreptul la ocuparea unui post vacant, respectiv la promovare profesională, constituie o formă de recompensare a muncii prestate şi o formă de protecţie socială a muncii, ce face parte atât din conţinutul complex al dreptului la muncă, cât şi din conţinutul drepturilor patrimoniale ale salariatului, cu atât mai mult cu cât suspendarea ocupării posturilor vacante a dus la încetarea raporturilor sale de muncă prin concediere.

Mai susţine că se încalcă şi art. 53 din Constituţie, deoarece a fost suspendat dreptul de a ocupa un post vacant, în afara situaţiilor limitative prevăzute de Constituţie pentru restrângerea exerciţiului unui drept. O astfel de măsură a fost dispusă într-un mod arbitrar şi discriminatoriu, contrar echităţii impuse într-o societate democratică, în care trebuie să prevaleze dispoziţiile constituţionale, ca bază a statului de drept.

În final, arată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 sunt neconstituţionale cu atât mai mult cu cât "Activităţile de pregătire profesională din cadrul Şcolii de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontieră Constanţa" au fost preluate de Biroul de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului de Muncă ce s-a înfiinţat în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa.

Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât măsura de suspendare temporară a ocupării unor posturi vacante din sectorul bugetar nu poate constitui în niciun caz o îngrădire a dreptului la muncă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, care au următorul cuprins: "Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013."

Din susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că ceea ce se critică este soluţia legislativă de prelungire a suspendării ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice, soluţie cuprinsă în conţinutul normativ al art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 cu referire la art. II art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, cu următorul conţinut:

"Art. II

Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

[...]

Art. 20

(1) Prevederile art. 21, 22 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar - fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

(2) În anul 2012, Guvernul poate aproba prin hotărâre ocuparea posturilor vacante din anumite domenii de activitate sau pentru anumite categorii de personal, prin excepţie de la prevederile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate.

Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 cu referire la art. II art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011.

Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2013, însă, cu toate acestea, continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmează a se analiza constituţionalitatea acestora.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1. Potrivit art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice (prevăzute la art. 21), iar potrivit alin. (2) al art. 22, prin excepţie de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maximum 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta, numai în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget.

Prevederile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 - referitoare la suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice - au fost aplicate, după cum urmează:

- până în anul 2011, potrivit art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar - bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 70/2011 ("Prevederile art. 21, 22 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică până la data de 31 decembrie 2011");

- în cursul anului 2012, potrivit art. II art. 20 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 ("Prevederile art. 21, 22 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012");

- în cursul anului 2013, potrivit art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, text criticat pe calea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Însă, potrivit art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 29 iunie 2013, prevederile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 au fost abrogate. Prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014, Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt neconstituţionale faţă de criticile formulate, raportate la art. 115 alin. (6) din Constituţie.

2. Pronunţându-se în cadrul controlului de constituţionalitate a priori asupra prevederilor Legii nr. 283/2011, care conţinea, printre altele, soluţia legislativă a prelungirii în anul 2012 a suspendării ocupării posturilor vacante din instituţiile şi autorităţile publice, Curtea a statuat, de principiu, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, examinând problema afectării unor drepturi fundamentale, că dispoziţiile acestei legi întrunesc cerinţele constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

În acest sens, Curtea a arătat, în esenţă, că măsura financiara criticată este prevăzută prin lege, care a fost adoptată ţinând cont de situaţia notorie de criză economică existentă.

Totodată, Curtea a arătat că, "în condiţiile existenţei unei astfel de situaţii economice specifice, legiuitorul are nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a interveni în lumina dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, prin măsuri adecvate în sensul prevenirii unor efecte negative ireversibile ori greu de înlăturat pentru întreaga societate pe termen mai lung din punct de vedere economic. O astfel de intervenţie legislativă, deşi constituie o măsură de limitare ori chiar de diminuare imediată a unor drepturi ale cetăţenilor pe termen scurt, trebuie evaluată din perspectiva ansamblului său de efecte atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Într-o asemenea lumină, ceea ce prevalează este perspectiva limitării şi chiar a înlăturării unor dezechilibre bugetare necesare relansării economice. Tot din această perspectivă, este greu de făcut o distincţie între interesul general şi cel particular al cetăţenilor, de vreme ce măsurile vizând restabilirea echilibrului bugetar vizează bunăstarea viitoare a societăţii, reprezentând, în ultimă instanţă, fiecare dintre indivizii ce o compun.

Aşa fiind, Curtea a apreciat că măsurile financiare prevăzute de legea criticată sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului, fiind în acelaşi timp proporţionale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

În egală măsură, din perspectiva celor arătate, Curtea a considerat că exista un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

Având în vedere că în prezenta cauză autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă aceleaşi motive cu cele analizate de Curtea Constituţională prin decizia sus-menţionată, Curtea - pentru identitate de raţiune - urmează a respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege referitoare la prelungirea în anul 2013 a suspendării ocupării posturilor vacante din instituţiile şi autorităţile publice.

3. Cu privire la pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, garantat de art. 21 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că această normă constituţională nu are incidenţă în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Monica Anabela Diţescu în Dosarul nr. 77/36/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. II art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 353 din data de 14 mai 2014