Document embed

DECIZIE nr. 163 din 17 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹ şi 271² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹ şi 271² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romelectro" - S.A. în Dosarul nr. 273/35/CA/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 837D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Raluca Mihai, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea municipiul Oradea, prin reprezentant legal, a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea în lipsă.

4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 841D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Casido" - S.R.L. în Dosarul nr. 451/36/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar partea Societatea Comercială "Comteh" - S.R.L., prin reprezentant legal, a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea în lipsă.

7. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 837D/2014 şi nr. 841D/2014.

8. Reprezentantul autorului excepţiei arată că nu se opune conexării dosarelor.

9. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexare.

10. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 841D/2014 la Dosarul nr. 837D/2014, care este primul înregistrat.

11. Cauza fund în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care, invocând Decizia nr. 5/2015 prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, solicită respingerea acesteia ca devenită inadmisibilă. Referitor la art. 271¹ din acelaşi act normativ apreciază, în esenţă, că garanţia de bună conduită este o taxă de timbru mascată şi solicită admiterea excepţiei.

12. Reprezentantul Ministerului Public, faţă de Decizia nr. 5/2015, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Referitor la celelalte dispoziţii supuse controlului de constituţionalitate pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

13. Prin Încheierea din 8 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 273/35/CA/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹ şi 271² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romelectro" - S.A. într-o cauză având ca obiect achiziţii publice.

14. Prin Decizia nr. 137/CA din 3 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 451/36/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Casido" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect achiziţii publice.

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază, în esenţă, că prin introducerea garanţiei de bună conduită, care, deşi poartă această denumire, nu este altceva decât o taxă de timbru mascată, se limitează liberul acces la justiţie al operatorilor economici şi se sacrifică legalitatea actelor autorităţii contractante, şi controlul obligatoriu la care ar trebui supuse actele nelegale ale autorităţilor contractante, pentru celeritatea procedurii şi protejarea autorităţilor contractante.

16. Afirmă că suprimarea posibilităţii realizării controlului de legalitate asupra actelor nelegale ale autorităţii contractante pe care trebuie să îi efectueze Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) şi instanţele de judecată prin condiţionarea accesului la aceste instanţe de o taxă de timbru mascată încalcă atât principiul constituţional al liberului acces la justiţie, dar şi principiul legalităţii care presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor.

17. Arată că admisibilitatea plângerii împotriva Deciziei CNSC nu trebuie să depindă de o taxă suplimentară de timbru mascată sub forma unei garanţii de bună conduită de o valoare disproporţionată, în condiţiile în care o taxă pentru plângere este deja stabilită prin dispoziţiile art. 285¹ coroborate cu cele ale art. 287⁷ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

18. De asemenea susţin că, în condiţiile în care există deja instituţia garanţiei de participare ce trebuie depusă de către operatorii economici, tocmai pentru protecţia autorităţii contractante, este mai mult decât evident şi de necontestat faptul că prin această obligativitate a garanţiei de bună conduită este îngrădit accesul la justiţie al operatorilor economici de a-şi apăra drepturile şi interesele legitime încălcate în cadrul unei proceduri de achiziţie publică prin încheierea unui act nelegal de către autoritatea contractantă, care dă naştere posibilităţii introducerii unei contestaţii şi/sau unei plângeri.

19. Totodată, apreciază că prin introducerea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, a dispoziţiilor de lege criticate, o procedură administrativ-jurisdicţională gratuită, prevăzută de Constituţie, a fost transformată într-una oneroasă în care accesul la instanţa de contencios administrativ este limitat prin preexistenta şi prin cuantumul garanţiei de bună conduită.

20. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece impunerea obligaţiei de constituire a unei garanţii de bună conduită doar în sarcina participanţilor la procedurile de achiziţie publică, garanţie care este într-un cuantum substanţial şi care se adaugă taxei judiciare de timbru, afectează însăşi substanţa dreptului de acces liber la justiţie, fiind de natură a descuraja introducerea contestaţiilor împotriva actelor autorităţilor contractante.

21. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată.

22. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţilor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, art. 271¹ şi 271² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014. Însă, având în vedere că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 271¹ şi 271² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care au următorul cuprins:

- Art. 271¹: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unul eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă intre data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.

(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).

(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.

(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:

a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);

b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.

(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271² alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.;

- Art. 271²: "(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/ hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.

(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 256³ alin. (1).

(4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.

(5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante."

26. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 126 alin. (6) privind instanţele judecătoreşti.

27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015^*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituţionale şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹ şi art. 271² alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

^*) Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015.

28. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care prevăd reţinerea necondiţionată a garanţiei de bună conduită în cazul respingerii contestaţiei/cererii/plângerii, sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc accesul liber la justiţie - art. 21 alin. (1) din Constituţie - prin descurajarea contestatorului de a formula o contestaţie/cerere/plângere, considerându-se de plano că orice respingere se converteşte într-o sancţiune pentru un comportament necorespunzător. Totodată, Curtea a constatat că este afectat şi dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie, diminuarea patrimoniului autorilor contestaţiilor/cererilor/ plângerilor neputând fi consecinţa directă a exercitării unui drept sau libertăţi fundamentale, respectiv a unui drept procesual.

29. În aceste condiţii, faţă de constatarea neconstituţionalităţii art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Constatând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

30. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi 4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză instanţa de judecată urmează să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii - de exemplu, Decizia nr. 404 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 august 2014 - prezenta decizie, în temeiul deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidenţa acestor articole în speţă.

31. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 271¹ şi a art. 271² alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, referitor la legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ - jurisdicţionale, Curtea a statuat, de principiu, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti în condiţiile legii. În acest sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012. De asemenea, pe lângă această exigenţă, desprinsă din jurisprudenţă, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, jurisdicţiile speciale administrative trebuie să fie facultative şi gratuite (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragrafele 63-66).

32. De asemenea, Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012).

33. Totodată, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale, întrucât sumele reprezentând garanţia de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiţiei sau prestarea unor servicii de către aceasta sau, după caz, de către Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor.

34. Aşadar, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate, prin instituirea garanţiei de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificată ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie.

35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

36. Distinct de cele reţinute, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici susţinerea privind încălcarea art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât, în jurisprudenţa sa, a statuat că acest text constituţional nu exclude posibilitatea exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garantează un asemenea control şi îi delimitează sfera de aplicare. A se vedea în acest sens Decizia nr. 1.330 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 29 noiembrie 2010.

37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romelectro" - S.A. în Dosarul nr. 273/35/CA/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială "Casido" - S.R.L. în Dosarul nr. 451/36/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 271¹ şi ale art. 271² alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii da Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 417 din data de 12 iunie 2015