DECIZIE nr. 417 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

Augustin Zegrean

- preşedinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea "Way Media" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.806/299/2011* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 288D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 504 din 5 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 10 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.806/299/2011*, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea "Way Media" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că "posibilitatea prevăzută de art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 de a se întocmi procese-verbale de constatare a contravenţiei în situaţia în care contravenientul nu este de faţă sau nu poate să semneze, fără ca aceste împrejurări să fie confirmate de către vreun martor", este neconstituţională şi permite instalarea abuzului de drept şi a arbitrariului. Aşa fiind, apreciază că prin prevederile criticate se încălcă dreptul la un proces echitabil, în care părţile trebuie să beneficieze de aceleaşi arme juridice, aşa cum prevede art. 6 paragraful 3 lit. b) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
6. De asemenea, susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţiile sunt încadrate în sfera "acuzaţiilor în materie penală", la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât sarcina probei trebuie să revină organului constatator, cu respectarea principiului legalităţii probelor. Prin urmare, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, "chiar dacă martorii nu pot sau refuză semnarea procesului-verbal, aceştia trebuie trecuţi în cuprinsul procesului-verbal pentru însăşi valabilitatea actului care se pretinde a fi act autentic".
7. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa de judecată, având în vedere şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, arată că "textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare, în condiţiile în care agentul constatator are obligaţia de a consemna în procesul-verbal motivele care au dus la încheierea acestuia în lipsa unui martor asistent. Totodată, în situaţia în care persoana sancţionată contravenţional se consideră vătămată prin încheierea procesului-verbal în lipsa martorului asistent, aceasta are posibilitatea de a formula plângere contravenţională, iar în cadrul procesului beneficiază de dreptul la apărare, garantat de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului."
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi potrivit cărora "În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."
12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) potrivit cărora "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", art. 24 alin. (1) care prevede că "Dreptul la apărare este garantat", precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi egalitatea de arme.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 70 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, sau Decizia nr. 504 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2014, Curtea s-a pronunţat asupra unor critici similare, raportate la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, invocate de aceeaşi autoare a excepţiei ca şi în prezenta cauză.
14. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu contravin art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât, "în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. În caz contrar, contravenientul poate să se adreseze instanţei de judecată competente pentru anularea procesului-verbal respectiv, beneficiind, în continuare, de toate garanţiile impuse de dreptul la apărare." Curtea a arătat că, "potrivit art. 31 alin. (1) din ordonanţă, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, care se judecă de instanţa judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul îşi poate angaja avocat şi îşi poate face orice apărare pe care o consideră necesară." Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate "stabilesc o regulă de procedură clară, precisă, de natură să ofere suficiente garanţii care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului şi să protejeze dreptul la un proces echitabil al acestuia", astfel încât "autorului contravenţiei i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiţiei, cerând anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei".
15. În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa unui martor, prin deciziile nr. 504 din 5 decembrie 2013 şi nr. 70 din 21 februarie 2013, precitate, Curtea a reţinut că "agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, iar contravenientul se poate adresa instanţei de judecată competente, beneficiind de toate garanţiile procesului echitabil. De altfel, alin. (3) este subsecvent alin. (1) al aceluiaşi articol care stabileşte regula de bază potrivit căreia, atunci când contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, procesul-verbal este semnat de către un martor. Agentul constatator poate încheia procesul-verbal şi în absenţa acestui martor, potrivit alin. (3), însă în această situaţie el trebuie să motiveze care sunt împrejurările obiective care l-au determinat să încheie procesul-verbal în acest mod." Curtea a statuat că "procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului."
16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Way Media" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.806/299/2011* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 552 din data de 24 iulie 2015