DECIZIE nr. 704 din 5 iulie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

-judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

-judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Mihai Prodan în Dosarul nr. 11.620/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă si care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 75D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 202D/2012, 333D/2012, 334D/2012, 447D/2012, 448D/2012, 563D/2012, 564D/2012, 581 D/2012 şi nr. 582D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Cornelia Andriuc si Năstaca Tcaciuc în dosarele nr. 11.623/86/2011 şi nr. 11.622/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă, de Maria Nica, Irma Popescu şi Lucreţia Florescu în dosarele nr. 1.877/54/2011, 1.801/54/2011 şi 1.802/54/2011 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ si fiscal, de Călin Nestor si Aneta Vasilache în dosarele nr. 8,523/121/2011 şi 9.008/121/2011 ale Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, precum şi de Ana Nechita şi Aurica Teodorescu în dosarele nr. 8.074/40/2011 şi 8.079/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită,
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la Dosarul nr. 333D/2012 de către Călin Nestor prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi a cererii depuse la Dosarul nr. 447D/2012 de Cornelia Andriuc în Dosarul nr. 447D/2012 prin care solicită judecarea în lipsă.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 75D/2012,202D/2012, 333D/2012, 334D/2012, 447D/2012, 448D/2012, 563D/2012, 564D/2012, 581 D/2012 şi nr. 582D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 202D/2012, 333D/2012, 334D/2012, 447D/2012, 448D/2012, 563D/2012, 564D/2012, 581 D/2012 şi nr. 582D/2012 la Dosarul nr. 75D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.620/86/2011, şi încheierile din 6 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 11.623/86/2011 şi nr. 11.622/86/2011, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicată de Mihai Prodan, Cornelia Andriuc şi Năstaca Tcaciuc cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare.
Prin încheierea din 10 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.877/54/2011, şi încheierile din 14 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 1.801/54/2011 şi 1.802/54/2011, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.
Excepţia a fost ridicată de Maria Nica, Irma Popescu şi Lucreţia Florescu cu prilejul soluţionării unor acţiuni având ca obiect suspendarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.
Prin sentinţele civile nr. 2.338 şi 2.339 din 20 decembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 8.523/121/2011 şi 9.008/121/2011! Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 59/2011.
Excepţia a fost ridicată de Călin Nestor şt Aneta Vasilache cu prilejul soluţionării unor cauze civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Prin încheierile din 20 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 8.074/40/2011 şi 8.079/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.
Excepţia a fost ridicată de Aurica Teodorescu şi Ana Nechita cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia formulează următoarele critici de neconstituţionalitate:
1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Astfel, acest act normativ abrogă Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, deşi această hotărâre fusese suspendată, potrivit art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, hotărârile judecătoreşti de suspendare sunt lipsite de efect, Guvernul intervenind pe cale legislativă asupra celor decise de puterea judecătorească.
O parte dintre autorii excepţiei arată şi faptul că, pe cale judecătorească, au obţinut anularea deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, iar emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a dus, în mod practic, la imposibilitatea punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti amintite.
2. Prin lipsirea de efect a unor hotărâri judecătoreşti, actul normativ criticat aduce atingere, totodată, şi dreptului la un proces echitabil.
În plus, nu se mai poate vorbi despre existenţa unui „just echilibru între părţile în proces" de vreme ce Guvernul, care este parte în proces, a reglementat situaţia juridică ce a dat naştere litigiilor privind dreptul la pensie.
De asemenea, este limitată posibilitatea justiţiabililor de a se adresa direct instanţelor de contencios administrativ pentru soluţionarea unor litigii care aveau ca obiect un drept legitim. Astfel, procedura de suspendare a unei ordonanţe de urgenţă este extrem de greoaie, în condiţiile în care, după introducerea acţiunii în instanţă, este obligatorie efectuarea unui control de constituţionalitate. În acelaşi timp, prin aprobarea de către lege a ordonanţei de urgenţă, nu mai poate fi exercitată acţiunea în contencios administrativ în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
3. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare şi prevederilor constituţionale şi celor internaţionale privind protecţia dreptului de proprietate. În acest sens, arată că dreptul la pensie constituie un „bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar diminuarea drepturilor la pensie stabilite iniţial în baza legislaţiei naţionale aduce atingere dreptului de proprietate privată, impunând o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului.
4. Întrucât afectează drepturi câştigate în temeiul legislaţiei anterioare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt retroactive, contravenind, astfel, art. 15 alin. (2) din Constituţie.
5. Restrângerea drepturilor fundamentale ce se realizează prin dispoziţiile de lege criticate este contrară prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu are un caracter temporar, nu este justificată de niciuna dintre situaţiile menţionate de textul constituţional care permit o astfel de restrângere şi aduce atingere înseşi substanţei dreptului la pensie, prin diminuarea semnificativă a cuantumului acesteia.
6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu au existat situaţii urgente a căror reglementare să nu poată fi amânată. Astfel, Guvernul nu a îndepărtat prin dispoziţiile ordonanţei de urgenţă aspectele privind încălcarea dreptului de proprietate şi retroactivitate constatate de instanţele de judecată în analiza Hotărârii Guvernului nr. 737/2010. Din contră, au fost instituite dispoziţii identice acestei hotărâri a Guvernului.
7. Actul normativ criticat aduce atingere şi prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât afectează drepturi fundamentale ale persoanei. În acest sens, arată că drepturile patrimoniale obţinute pe cale judecătorească au fost afectate prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.
8. Dispoziţiile de lege privind pensiile nu puteau forma obiectul de reglementare al unei ordonanţe de urgenţă, ci doar al unei legi organice.
9. Prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd că, în urma revizuirii, se va păstra în plată cuantumul mai avantajos al pensiei, aşa cum prevede art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Tribunalul Suceava - Secţia civilă consideră că dispoziţiile actului normativ criticat sunt contrare prevederilor art. 53, art. 115 alin. (4) şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.877/54/2011, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, în timp ce, în dosarele nr. 1.801/54/2011 şi 1.802/54/2011, consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, iar „consecinţa legiferării într-un domeniu rezervat atribuţiilor de organizare a executării legii, în cursul desfăşurării unui proces civil declanşat de o persoană fizică în vederea recunoaşterii unui drept aflat în sfera securităţii sociale, poate constitui o ingerinţă nejustificată asupra egalităţii de arme, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţie".
Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă şi Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul - raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
Autorii excepţiei consideră că prevederile actului normativ criticat sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin, (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia de respectare a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 73 alin. (1) referitor la atribuţiile Parlamentului, art. 108 alin. (1) şi (2) privind atribuţiile Guvernului şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la condiţiile emiterii şi domeniul de reglementare a ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la procesul echitabil, şi cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia amintită privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă a dispoziţiilor acestui act normativ.
I. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine că acestea privesc contrarietatea dintre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată". În acest sens sunt Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.
Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că „urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare".
Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin 3 elemente interdependente, consecinţe ale intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.
Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum şi faptul că era necesară remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just şi în conformitate cu principiul contributivităţii a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socioprofesionale, Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.
Cât priveşte condiţia ca situaţia extraordinară să impună, totodată, o intervenţie legislativă urgentă, Curtea constată că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor. În acelaşi sens este
şi Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.
II. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea reţine următoarele:
11.1. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, autorii excepţiei arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 lipsesc de efect juridic hotărârile judecătoreşti pronunţate cu prilejul recalculării pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010. Sunt avute în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în legătură cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa.
Or, Curtea observă că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere şi nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătoreşti amintite. Acestea îşi păstrează valabilitatea cât priveşte aplicarea Legii nr. 119/2010, aşa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010.
Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deşi au vizat, în esenţă, acelaşi obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivităţii, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate şi succesive.
Prin urmare, Curtea apreciază că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătoreşti, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă şi justă a pensiilor persoanelor menţionate în dispoziţiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
11.2. Curtea apreciază că cele reţinute mai sus răspund şi criticilor referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva lipsirii de efect a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Cât priveşte critica privind încălcarea principiului egalităţii părţilor în proces, Curtea reţine că acest principiu vizează egalitatea de arme procesuale de care se bucură părţile adverse într-un litigiu. Or, emiterea unui act normativ de către Guvern, ulterior pronunţării de către instanţa de judecată asupra acelui litigiu, nu poate fi privită ca un astfel de mijloc de apărare, cu atât mai mult cu cât nu se urmăreşte anularea drepturilor obţinute în urma recalculării, aşa cum de altfel reiese din conţinutul art. 3 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 59/2011.
Referitor la susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia dispoziţiile actului normativ criticat ar limita accesul justiţiabililor la instanţele de judecată, Curtea constată că aceasta este lipsită de temei, de vreme ce prevederile art. 21 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, dispun că: „(1) împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
(2) La contestarea deciziilor de pensie revizuite potrivit prezentei metodologii sunt aplicabile dispoziţiile privind jurisdicţia asigurărilor sociale prevăzute la art. 152-157 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioara.
11.3. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44, art. 53 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, precum şi la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că toate acestea
pornesc de la premisa încălcării dreptului la pensie văzut din perspectiva unui „bun".
Faţă de critici asemănătoare celor arătate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun", reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziţii constituţionale este lipsită de relevanţă, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.
De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45,588/11 - Ana Maria Frimu, Iudita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).
11.4. Cu privire la critica vizând imposibilitatea reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă a unui domeniu aparţinând legii organice, Curtea reţine atât faptul că reglementarea dreptului la pensie nu reprezintă un domeniu rezervat legii organice prin simplul fapt că este un drept fundamental, aşa cum susţin unii dintre autorii excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, dreptul la pensie specială, respectiv dreptul la componenta necontributivă a pensiei de serviciu, nu reprezintă un drept fundamental. În plus, interdicţia stabilită de art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru Guvern de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte doar ordonanţele simple, iar nu şi ordonanţele de urgenţă.
11.5. În sfârşit, referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu permit ca, în urma revizuirii, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, aşa cum prevedea art. 180 alin. (6) din Legea nr 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, Curtea reţine că, la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, legea amintită nu mai era în vigoare, fiind abrogată prin dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea J, nr. 852 din 20 decembrie 2010.
De altfel, Curtea reţine că principiul enunţat de Legea nr. 19/2000 privea numai pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. În acest sens sunt şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: „Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanţa dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecţie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei."
Din această perspectivă, este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între principiul pe care îl consacră Legea nr. 19/2000 si dispoziţiile de lege criticate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Mihai Prodan, Cornelia Andriuc şi Năstaca Tcaciuc în dosarele nr. 11.620/86/2011, 11.623/86/2011 şi nr. 11.622/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă, de Maria Nica, Irma Popescu şi Lucreţia Florescu în dosarele nr. 1.877/54/2011, 1.801/54/2011 şi 1.802/54/2011 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Călin Nestor şi Aneta Vasilache în dosarele nr. 8.523/121/2011 şi 9.008/121/2011 ale Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, precum şi de Ana Nechita şi Aurica Teodorescu în dosarele nr. 8.074/40/2011 şi 8.079/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 567 din data de 9 august 2012