DECIZIE nr. 134 din 10 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Tudor Tatu în Dosarul nr. 7.363/200/2015 al Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.151D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Precizează că, în principal, criticile de neconstituţionalitate se referă la aspecte legate de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, iar dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în privinţa suspendării dreptului de a conduce autovehicule, astfel cum rezultă şi din Hotărârea din 28 octombrie 1999 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Escoubet împotriva Belgiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Încheierea nr. 401 din 29 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.363/2002015, Judecătoria Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tudor Tatu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de prelungire a dreptului de circulaţie.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, în baza cărora se dispune suspendarea dreptului de circulaţie cu un autovehicul pe drumurile publice şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulaţie, sunt neconstituţionale, deoarece nu se prevede nici termenul, nici durata maximă pentru care poate fi dispusă această măsură. Ingerinţa generată de măsura reţinerii permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare a acestuia fără drept de circulaţie vizează drepturi fundamentale, precum libertatea individuală, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, în timp ce natura excepţională a măsurilor preventive şi de siguranţă, care implică restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, impune caracterul temporar, limitat în timp, al acestora. În aceste condiţii, normele de lege care dau posibilitatea organelor de poliţie rutieră de a dispune măsurile preventive de suspendare a dreptului de circulaţie pentru perioade nelimitate contravin exigenţelor art. 53 din Constituţie.
6. De asemenea, se susţine că, în absenţa prevederii unui termen pentru care se dispune măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule, procurorul şi instanţa judecătorească interpretează eronat prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în sensul acordării prelungirii dreptului de circulaţie doar acelor persoane cărora le-a fost eliberată dovada înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulaţie. Or, o asemenea interpretare contravine prezumţiei de nevinovăţie, deoarece echivalează cu formarea unei convingeri preconcepute că persoana în cauză ar fi vinovată de săvârşirea unei fapte penale.
7. Judecătoria Buzău - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, însă argumentele autorului excepţiei privind limitarea în timp a unei astfel de măsuri, care restrânge dreptul de circulaţie pe drumurile publice, prin raportare şi la alte măsuri preventive sau de siguranţă, sunt pertinente.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: [...]
b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal; [...]
(2) La reţinerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie. [...]
(6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta."
13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 23 alin. (11) potrivit căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată" şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt: Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, Decizia nr. 381 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Decizia nr. 1.603 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 14 februarie 2012, şi Decizia nr. 857 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2016.
15. Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul de a conduce autovehicule şi dreptul de a deţine un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale nu are incidenţă în cauză.
16. Curtea a mai statuat că reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectiv "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]".
17. De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a încălcării dreptului la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că acest drept vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele elemente care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Ca urmare, fiecare cetăţean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea, însă, a regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora (a se vedea Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, mai sus citată).
18. Totodată, Curtea precizează că, din punctul de vedere al conţinutului normativ, prevederile de lege criticate nu au legătură cu reglementările constituţionale privind libertatea individuală şi prezumţia de nevinovăţie (art. 23) sau dreptul la viaţă intimă, familială şi privată (art. 26), invocate de autorul excepţiei în susţinerea criticii de neconstituţionalitate.
19. Distinct de acestea, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză solicită şi modificarea textelor de lege criticate, în sensul reglementării unui termen până la care să poată fi dispusă măsura reţinerii permisului de conducere. Astfel, Curtea constată că, sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate are ca finalitate modificarea şi completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
20. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că aceste norme reglementează procedura prelungirii dreptului de circulaţie, sfera sa de aplicabilitate vizând doar acele situaţii de reţinere a permisului de conducere în care dovada înlocuitoare se eliberează cu drept de circulaţie. Or, în prezenta cauză, Curtea reţine că autorului excepţiei i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, fără drept de circulaţie. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Pe cale de consecinţă, întrucât condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, instituită de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este îndeplinită, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Tatu în Dosarul nr. 7.363/200/2015 al Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi constată că prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 373 din data de 16 mai 2016