DECIZIE nr. 197 din 9 aprilie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Acsinte Gaspar

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Toma

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nagy Andrei în Dosarul nr. 6.100/30/2011 al Curţii de Apei Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.474D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarele nr. 42 - 44D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Tanko Edita, Frimu Ana-Maria şi Timar Judita Vilma în dosarele nr. 2.837/119/2011, nr. 2.841/119/2011 şi nr. 2.843/119/2011 ale Tribunalului Covasna - Secţia civilă, precum şi în Dosarul nr. 79D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Aurelia-Gabriela Alexe în Dosarul nr. 7.656/105/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că, la Dosarul nr. 44D/2013, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 42-44D/2013 şi nr. 79D/2013 la Dosarul nr. 1.474D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2.075 din 19 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.100/30/2011, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Nagy Andrei într-un recurs împotriva sentinţei pronunţate într-o cauză ce are ca obiect "asigurări sociale".
Prin încheierile din 20 decembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 2.837/119/2011, nr. 2.841/119/2011 şi nr. 2.843/119/2011, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Tanko Edita, Frimu Ana-Maria şi Timar Judita Vilma în cauze ce au ca obiect contestaţii împotriva deciziilor de revizuire a pensiei.
Prin Încheierea din 28 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.656/105/2011, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Aurelia-Gabriela Alexe într-o cauză ce are ca obiect recursul declarat împotriva unei sentinţe civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, dat fiind faptul că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, nu pot fi executate din cauza intervenţiei actului normativ criticat, care dispune revizuirea tuturor pensiilor de serviciu. Ca atare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a lipsit de afecte executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ceea ce echivalează şi cu încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie.
Totodată, consideră că este încălcat şi principiul egalităţii de arme, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauzele Ankerl contra Elveţei, Niderost-Huber contra Elveţiei, respectiv Gorraiz Lizarraga şi alţii contra Spaniei).
Autorii mai arată că prevederile actului normativ criticat sunt retroactive şi contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât afectează drepturi câştigate în temeiul legislaţiei anterioare.
De asemenea, apreciază că diminuarea cuantumului pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, astfel cum au fost stabilite iniţial în baza legislaţiei speciale, îi afectează acestuia dreptul de proprietate şi îi impune o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului.
Autorii susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 contravine şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, şi nu temporar, iar în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de esenţa constituţionalităţii măsurii de restrângere a exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia.
Totodată, apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, precum şi că drepturile patrimoniale obţinute pe cale judecătorească au fost afectate prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă.
Autorii mai susţin că aplicarea din oficiu, iar nu la cerere, a Ordonanţei de urgenţi a Guvernului nr. 69/2011, pe baza căreia s-a emis o nouă decizie identică celei anulate de instanţă, încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil rămân iluzorii dacă, după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, Guvernul, parte în proces, adoptă o normă prin care înlătură sau restrânge efectele hotărârilor judecătoreşti, fapt ce încalcă în acelaşi timp şi securitatea raporturilor juridice.
Mai arată că dispoziţiile criticate sunt nefondate şi discriminatorii, deoarece pensiile vizate de dispoziţiile art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, care nu se bazau pe contribuţii sau se bazau pe o contribuţie mai redusă decât a celorlalte categorii, s-au recalculat ori s-au revizuit după reguli mai avantajoase şi, în consecinţă, majoritatea acestora s-au mărit, prin raportare la restul pensiilor speciale. Pe de altă parte, restrângerea dreptului de proprietate apare discriminatorie, deoarece regulile de recalculare au fost diferite pentru diferitele categorii profesionale, deşi pentru toate aceste categorii ar fi trebuit să se aplice aceleaşi reguli.
Autorii susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este neconstituţională în întregul ei, deoarece introduce reglementări noi, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 119/2010, într-o materie care se referă în mod clar la un drept fundamental.
De asemenea, autorii arată că textul criticat încalcă autoritatea de lucru judecat şi reprezintă o imixtiune inadmisibilă a Guvernului în activitatea autorităţii judecătoreşti, prin înlăturarea efectelor unei hotărâri judecătoreşti.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi cea a Curţii Constituţionale.
Tribunalul Covasna - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în care sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 871/2010, nr. 1.270/2011, nr. 1.284/2011, nr. 1.359/2011, nr. 1.380/2011, nr. 214/2012, nr. 215/2012, nr. 533/2012 şi nr. 687/2012.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) referitor la statul român, art. 11 alin. (2) potrivit căruia "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", art. 14 referitor la capitala României, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) potrivit căruia "cetăţenii au dreptul la pensie", art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la delegarea legislativă şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.
De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind judecarea cauzelor îi mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la respectarea bunurilor persoanei fizice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 17 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 19 februarie 2013, prin care Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este constituţională, pentru considerentele acolo reţinute.
Cu acel prilej, în ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a constatat că actul normativ criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6), întrucât, avându-se în vedere iminenţa încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, vizând încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, Curtea a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere şi nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătoreşti amintite. Acestea îşi păstrează valabilitatea cât priveşte aplicarea Legii nr. 119/2010, aşa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deşi au vizat, în esenţă, acelaşi obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivităţii, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate şi succesive.
Prin urmare, Curtea a constatat că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătoreşti, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă şi justă a pensiilor persoanelor menţionate în dispoziţiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută susţinerea privind încălcarea principiului egalităţii de arme, element component al noţiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că emiterea ordonanţei de urgenţă criticate nu constituie o ingerinţă a Guvernului în administrarea justiţiei, în scopul influenţării soluţiilor pronunţate în cazul unor litigii.
În acelaşi timp, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute nici susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum şi a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la art. 11 din Constituţie. Relevantă, în acest sens, este şi Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 din Constituţie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziţii constituţionale este lipsită de relevanţă, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi decizia de inadmisibilitate pronunţată la 7 februarie 2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele cuprinse în decizia menţionată, cât şi soluţia pronunţată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 14 din Constituţie, Curtea constată că acestea, prin obiectul lor, nu au relevanţă în cauza de faţă, astfel încât nu pot fi reţinute.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nagy Andrei în Dosarul nr. 6.100/30/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, de Tanko Edita, Frimu Ana-Maria şi Timar Judita Vilma în dosarele nr. 2.837/119/2011, nr. 2.841/119/2011 şi nr. 2.843/119/2011 ale Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi de Aurelia-Gabriela Alexe în Dosarul nr. 7.656/105/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2013.
-****-

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 352 din data de 14 iunie 2013