DECIZIE nr. 300 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Traian Cristea în Dosarul nr. 945/36/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.066D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Agenţia Naţională de Integritate a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.118D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, excepţie ridicată de Gheorghe Moldovan în Dosarul nr. 943/36/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
6. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.
8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.118D/2014 la Dosarul nr. 1.066D/2014, care a fost primul înregistrat.
9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 739 şi nr. 754, ambele din 16 decembrie 2014, şi Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
10. Prin încheierile din 21 octombrie 2014 şi din 9 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 945/36/2012 şi nr. 943/36/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia a fost ridicată de Traian Cristea cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 528/CA din 21 noiembrie 2012, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, privind existenţa stării de incompatibilitate, şi de Gheorghe Moldovan, cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 557 din 3 decembrie 2012, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect cererea de anulare şi suspendare a executării măsurilor dispuse printr-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, privind existenţa stării de incompatibilitate.
11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei susţin, în esenţă, existenţa unei contradicţii legislative între exercitarea atribuţiilor primarului şi cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Astfel, în temeiul Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, primarul exercită atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, sens în care coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local. De asemenea, primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine. Din coroborarea mai multor prevederi din legea menţionată, din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, rezultă că numai primarul poate fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acţionarilor unui operator intercomunitar de serviciu public, varianta delegării unei alte persoane nefiind prevăzută de lege. Ca atare, primarul nu poate fi considerat incompatibil atunci când exercită atribuţiile pe care însăşi legea i le acordă. Din această perspectivă, semnalează existenţa unor soluţii legislative contradictorii, imposibil de aplicat în cadrul legislativ în vigoare. Faţă de cazul de incompatibilitate instituit de textul de lege criticat, care se referă la funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local, precizează că, atunci când este vorba despre o asociaţie de dezvoltare intracomunitară, interesul este unul zonal sau regional, iar nu local.
12. În acelaşi sens susţin că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, exercitarea de către primar a atribuţiilor pe care Constituţia şi legile i le acordă îl plasează, potenţial, în domeniul încălcării altei legi, deşi o asemenea încălcare nu corespunde scopului Legii nr. 161/2003, nefiind vorba de fenomenul generic intitulat corupţie instituţionalizată sau de abuz de funcţie.
13. De asemenea, critică lipsa de claritate, precizie şi adecvarea legii, care dă naştere la interpretări şi aplicări diferite din partea instanţelor judecătoreşti. În acest sens arată că "incongruenţa terminologică" a dus la interpretări neunitare, având în vedere că noţiuni precum interes naţional, judeţean sau local apar în legi anterioare Legii nr. 161/2003, însă într-o lege ulterioară, respectiv Legea nr. 51/2006, se utilizează - "În mod evolutiv şi specific" - noţiunile de interes zonal şi interes regional. Or, faţă de această terminologie, cazul de incompatibilitate reglementat de textul de lege criticat, care se referă la interesul local, ar trebui considerat desuet, abrogat tacit, ceea ce este contrar prevederilor art. 17 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia "în vederea asanării legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată".
14. Totodată, prevederile de lege criticate, prin redactarea imprecisa în privinţa noţiunii de "societate de interes local", încalcă principiul securităţii juridice. Arată că, pentru a stabili calitatea unei societăţi de a fi de interes local, e necesară raportarea la unitatea administrativ-teritorială (iar nu la consilieri ori primari), astfel încât societatea este de interes local pentru consiliul local sau consiliul judeţean care a înfiinţat-o şi sub a cărui autoritate funcţionează.
15. Noţiunile de "societate de interes local" şi "societate de interes naţional" nu pot acoperi situaţia operatorului regional "in-house providing" ce are ca acţionari mai multe unităţi administrativ-teritoriale, iar controlul, analog controlului asupra propriilor servicii publice, este exercitat în comun de acestea, însăşi denumirea de "regional" cuprinsă în definiţia legală a operatorului regional este de natură să ducă la confuzii pentru destinatarii normelor. Totuşi, distincţia dintre societăţile de interes local şi operatorii de servicii publice comunitare de utilităţi publice locale sau judeţene rezultă din art. 1 alin. (2) lit. g) pct. 2 şi 6 din Legea nr. 215/2001, care stabileşte că în noţiunea de "organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean" sunt cuprinse şi societăţile comerciale şi regiile autonome de interes local sau judeţean, precum şi operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice sau judeţene.
16. În final, solicită Curţii să constate că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că alesul local este incompatibil cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale, care constituie organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică.
17. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate menţionate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate şi nici prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcţii, prin dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a urmărit garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice, constituind o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, fără a se putea pune în discuţie restrângerea exerciţiului vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.
18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Agenţia Naţională de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:
[...]
f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;".
22. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 121 privind autorităţile comunale şi orăşeneşti.
23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015, deciziile nr. 2 şi nr. 3 din 15 ianuarie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2015, Decizia nr. 90 din 3 martie 2015*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii.
__
*) Decizia Curţii Constituţionala nr. 90 din 3 martie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 mai 2015.
24. Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 instituie una dintre incompatibilităţile specifice funcţiilor publice de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean. Astfel, funcţiile menţionate sunt incompatibile cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional. Din analiza textului de lege dedus controlului de constituţionalitate, în raport cu exigenţele principiului securităţii juridice, prin prisma normelor constituţionale invocate şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acestea sunt norme clare, previzibile, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleşilor locali, astfel încât critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie nu a fost reţinută.
25. De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilităţii menţionate este o opţiune a legiuitorului şi se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină corupţia, astfel încât funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional să nu constituie un factor generator de corupţie în cazul persoanelor care exercită funcţia de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean.
26. Curtea a mai precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului Bucureşti, preşedintelui şi vicepreşedintele consiliului judeţean, care exercită funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, de protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese.
27. Distinct de acestea, Curtea a reţinut că instituirea prin lege a unor incompatibilităţi pentru funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind autorităţile comunale şi orăşeneşti, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii şi consiliile locale funcţionează în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, a consilierilor locali şi a consilierilor judeţeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora.
28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza de faţă.
29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Traian Cristea în Dosarul nr. 945/36/2012 şi de Gheorghe Moldovan în Dosarul nr. 943/36/2012, dosare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.
-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 507 din data de 9 iulie 2015