DECIZIE nr. 410 din 8 octombrie 2013 referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Iulia Antoanella Motoc

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 5.741/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 438D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei şi că acestea asigură toate drepturile şi garanţiile procesuale necesare asigurării dreptului la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.741/311/2012, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Ţuluş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii, înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dreptului la apărare al învinuitului, acesta nemaiputând formula apărări în faţa procurorului, după inculpare. Este invocată, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 24 din 23 februarie 1999, prin care Curtea a reţinut că este necesar ca soluţionarea cauzelor de către procuror să se facă după chemarea învinuitului şi după înştiinţarea sa despre punerea în mişcare a acţiunii penale, în prezenţa apărătorului, care, alături de cel în cauză, poate determina sau influenţa pronunţarea altei soluţii de natură să excludă trimiterea în instanţă a dosarului. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor art. 131 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât dau dreptul judecătorilor să se substituie procurorilor şi să dispună, sau să permită, în mod arbitrar, inculparea unei persoane în privinţa căreia, pe parcursul urmăririi penale, organele de urmărire penală au administrat probe ce au demonstrat nevinovăţia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute. Se mai susţine că o astfel de situaţie, cum este cea expusă anterior, încalcă principiul controlului ierarhic al desfăşurării activităţii procurorilor, prevăzut la art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece poate conduce la contradicţii între concluziile ce urmează a fi puse de către procurorii de şedinţă pe parcursul judecării cauzei şi cele formulate cu ocazia emiterii ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală.
Judecătoria Slatina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că nu poate fi reţinută substituirea Ministerului Public de către instanţa de judecată, prin dispoziţiile criticate, atâta vreme cât, potrivit prevederilor alin. 9 al aceluiaşi art. 2781 din Codul de procedură penală, actul de sesizare a instanţei îl constituie, în această ipoteză particulară, plângerea persoanei vătămate, şi nu încheierea de admitere a plângerii cu reţinerea dosarului spre judecare, conform prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) ale aceluiaşi cod.
Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se susţine că pronunţarea de către judecătorul învestit cu soluţionarea plângerii formulate conform prevederilor criticate a unei încheieri prin care admite plângerea şi desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei imparţialităţii acestuia la soluţionarea fondului cauzei atunci când o reţine spre judecare, câtă vreme judecata finalizată prin pronunţarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei. De asemenea, se arată că după învestirea instanţei, în condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, acţiunea penală se exercită tot de către procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile, poate cere condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal. Se arată că, în aceste condiţii, nu se poate reţine faptul că, prin admiterea plângerii reglementate la art. 2781 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată se substituie Ministerului Public, cu încălcarea normelor constituţionale ale art. 131 alin. (1) şi (2). Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 172 din 22 martie 2005, nr. 864 din 9 octombrie 2007, nr. 985 din 6 noiembrie 2007 şi nr. 1.645 din 15 decembrie 2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
- Art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală: "8. Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător."
Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, ale art. 131 alin. (1) şi (2) cu privire la rolul Ministerului Public şi ale art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin mai multe decizii, dintre care Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Decizia nr. 599 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Decizia nr. 522 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.264 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 23 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.407 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010.
Prin Decizia nr. 599 din 20 mai 2008 şi Decizia nr. 1.264 din 12 octombrie 2010, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, statuând că acestea nu încalcă dreptul la apărare, deoarece procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală, este o procedură contradictorie, în care toate părţile, inclusiv persoana acuzată de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apăra şi de a cere fie menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii reclamate. S-a reţinut că, în această din urmă ipoteză, inculpatul beneficiază de toate mijloacele de apărare şi de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege. Totodată, Curtea a mai reţinut că nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 131 din Constituţie referitoare la rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de către instanţă, după desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată, implică participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din această calitate.
De asemenea, prin Decizia nr. 522 din 27 aprilie 2010, Curtea, respingând excepţia invocată, a reţinut că procedura prezentării materialului de urmărire penală este specifică primei faze a procesului penal, care, spre deosebire de faza a doua, nu este publică. S-a arătat că acest argument are drept urmare instituirea obligaţiei procurorului de a chema învinuitul sau inculpatul în cel mai important moment al urmăririi penale - trimiterea în judecată - şi îşi găseşte raţiunea tocmai în asigurarea posibilităţii învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un apărător şi de a dispune de timpul necesar pentru a-şi pregăti apărarea. Cu acest prilej, Curtea a statuat că prevederile legale criticate nu opresc persoana interesată de a lua cunoştinţă de întreg materialul probator existent la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale, căreia i se aplică dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac prevăzute de lege.
Cu aceeaşi ocazie, Curtea a mai arătat că eventualele probleme practice care s-ar fi putut ivi cu privire la modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, "în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, (...) judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia". Aşa fiind, Curtea a arătat că prevederile legale criticate nu contravin principiului dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România este parte.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Referitor la pretinsa încălcare prin dispoziţiile criticate a prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 5.741/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi constată că a dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Slatina şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 725 din data de 26 noiembrie 2013