Document embed

DECIZIE nr. 73 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (6) şi ale art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Andrei Cujbă în Dosarul nr. 6.045/118/2013 ai Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 597D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile oraşul Eforie, prin primar, şi primarul oraşului Eforie au transmis note scrise prin care opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 14 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.045/118/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Andrei Cujbă într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a primarului oraşului Eforie să emită o dispoziţie în sensul restituirii în natură a unui teren şi care să cuprindă propuneri de acordare de măsuri reparatorii pentru o construcţie demolată.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, referitor la textele de lege reţinute de instanţă ca fiind incidente în cauză, că prevederile potrivit cărora singura măsură reparatorie în echivalent este compensarea prin puncte obţinute prin aplicarea grilei notariale de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor creează o discriminare a persoanelor ale căror notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 nu au fost soluţionate din culpa autorităţilor locale faţă de persoanele ale căror procese au fost finalizate până la apariţia Legii nr. 165/2013 şi care au beneficiat de despăgubiri stabilite conform raportului de expertiză la valoarea de piaţă a imobilelor.

7. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă precizează că statul român a fost sancţionat în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru neinstituirea unui mecanism real de restituire sau despăgubire pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, instanţa europeană a apreciat, însă, că statul trebuie să dispună de o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale. În acelaşi timp, a apreciat că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează un drept la o compensaţie integrală în orice circumstanţe, o compensaţie parţială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii acestora prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014. În ce priveşte celelalte norme criticate apreciază că sunt conforme Legii fundamentale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

13. Curtea observă că autorul excepţiei a menţionat în motivarea scrisă a acesteia şi prevederile art. 16, art. 24 alin. (3) şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013. Tribunalul Constanţa a apreciat că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în cauză, motiv pentru care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la aceste dispoziţii de lege. Asupra prevederilor art. 16 şi art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu s-a pronunţat, însă, în niciun fel.

14. În jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, Curtea a statuat că omisiunea instanţei judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la unele dispoziţii din legi sau ordonanţe a căror neconstituţionalitate a fost invocată de autorul excepţiei nu poate avea drept consecinţă înlăturarea controlului realizat de Curtea Constituţională. Prin urmare, Curtea va examina, în cauza de faţă, şi constituţionalitatea prevederilor art. 16 şi art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

15. Totodată, Curtea reţine că, la data de 21 iunie 2013, autorul excepţiei, în calitate de reclamant, a învestit instanţa competentă, conform art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu soluţionarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al primarului oraşului Eforie de a răspunde la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001. Întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cauza de faţă este incidenţă teza întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la date intrării în vigoare a prezentei legi (...)."

16. În consecinţă, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (6) şi art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4 teza întâi: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).";

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).";

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 24 alin. (3): "Numărul de puncte acordat în condiţiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) şi (7)."

17. În opinia autorului excepţiei, textele de lege deduse controlului de constituţionalitate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi prevederilor art. 14 -"Interzicerea discriminării" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 1 - "Interzicerea generală a discriminării" din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţia legislativă prevăzută iniţial de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind un conţinut normativ diferit faţă de varianta iniţială a Legii nr. 165/2013, în sensul că, în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea prin puncte (aceasta fiind, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 368/2013, singura măsură prevăzută) şi compensarea prin bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

19. Prin Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, instanţa de la Strasbourg a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013 - şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv -, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). Având în vedere aceste consideraţii, Curtea Constituţională a constatat, prin decizia menţionată, că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, sunt constituţionale. Soluţia pronunţată cu acel prilej îşi menţine valabilitatea şi în privinţa prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

20. În ce priveşte prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 16 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că ambele reflectă, de asemenea, modalitatea aleasă de legiuitorul român de a rezolva problema restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist, în cadrul marjei de apreciere recunoscute acestuia de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.

21. Astfel, art. 16 din Legea nr. 165/2013 stabileşte că "cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7)". Dispoziţiile art. 21 alin. (6) se referă la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ambele texte reflectă intenţia legiuitorului român de a realiza un echilibru între interesul particular al fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubiri şi interesul general al societăţii, acela de a nu destabiliza situaţia economică a statului prin acordarea unor despăgubiri al căror cuantum însumat să fie de natură să afecteze grav bugetul naţional.

22. Referitor la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi, criticate întrucât acesta ar crea inegalităţi între persoanele îndreptăţite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, Curtea a remarcat, prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională obligaţiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot mai sus amintită, în vederea urgentării şi finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv.

23. În fine, Curtea reţine că prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 se referă la numărul de puncte care poate fi acordat în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitori legali sau testamentari ai acestuia. Or, în cauza de faţă, autorul excepţiei este moştenitor legal al titularului dreptului de proprietate, astfel că nu poate justifica niciun interes în invocarea acestei excepţii de neconstituţionalitate. În consecinţă, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia având acest obiect, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât textul de lege menţionat nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Andrei Cujbă în Dosarul nr. 6.045/118/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 261 din data de 20 aprilie 2015