Document embed

DECIZIE nr. 340 din 17 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel-Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur Cristian Ştefănescu în Dosarul nr. 6.360/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 27D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 90D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Simion Avram în Dosarul nr. 8.830/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 182D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Paula Elisabeta Popescu şi Paula Elisabeta Dobrotă în Dosarul nr. 14.890/302/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 90D/2014 şi nr. 182D/2014 la Dosarul nr. 27D/2014. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 90D/2014 şi nr. 182D/2014 la Dosarul nr. 27D/2014, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Se face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi se arată că nu există motive care să impună schimbarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 5 decembrie 2013 şi 19 decembrie 2013 şi prin Decizia civilă nr. 911 din 10 februarie 2014, pronunţate în dosarele nr. 8.830/2/2011, nr. 6.360/2/2013 şi nr. 14.890/302/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Simion Avram, de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur Cristian Ştefănescu şi de Paula Elisabeta Popescu şi Paula Elisabeta Dobrotă în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor sentinţe prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată la analiza dosarului, la stabilirea unui evaluator autorizat şi la emiterea titlului de despăgubire, după caz.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 4 raportate la dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în acest sens, se arată că interpretarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul aplicabilităţii lor şi litigiilor începute înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi aflate în curs de judecată la această dată, este de natură a contraveni normei constituţionale anterior referite, precum şi dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul civil. Astfel, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 165/2013, termenele din art. 33 s-ar aplica şi cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor, întrucât textele criticate nu fac referire expresă la faptul că litigiilor aflate în procedura judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, nu şi dispoziţiile relative la procedura administrativă, prevăzute de art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013. Se arată că este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită ce a avut-o în cadrul ordinii de drept în vigoare anterior intrării în vigoare a unei legi care reglementează o altă conduită, în condiţiile în care subiectul de drept în cauză nu putea să prevadă o reglementare viitoare. Aşa fiind, se apreciază că prevederile art. 4 raportate la dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin extinderea aplicabilităţii lor şi asupra cererilor aflate pe rolul instanţelor la data de 20 mai 2013, care au ca obiect soluţionarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

9. Se mai susţine că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. În acest sens, se arată că instituirea de termene diferite de soluţionare a notificărilor creează discriminare între titularii acestora, beneficiarii termenelor mai scurte având un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte împlinirea termenelor mai lungi, şi unele şi celelalte fiind reglementate prin textele criticate. Se mai susţine ca cetăţenii care au promovat acţiuni în justiţie pentru soluţionarea notificărilor anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, având în prezent cauzele pe rol, sunt în mod evident dezavantajaţi prin aplicarea legii noi sub aspectul termenelor impuse de art. 33-35 ale acestei legi, faţă de cei ale căror notificări au fost soluţionate deja pe fond, în procedura administrativă sau judiciară, chiar dacă aceştia din urmă nu au primit efectiv măsurile reparatorii.

10. Se susţine, pentru aceleaşi motive, încălcarea prevederilor art. 14 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi, în consecinţă, încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie.

11. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 coroborate cu cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi la prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţie, cu privire la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv. În acest sens, se arată că efectivitatea dreptului de acces la justiţie şi termenul rezonabil de soluţionare a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001 sunt încălcate de prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care accesul la justiţie este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 12, 24 sau 36 de luni, care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Se arată că a da eficienţă legii noi în cazurile în care au fost pronunţate hotărâri definitive anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 înseamnă a lipsi de finalitate hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit legii vechi şi a extinde efectele legii noi asupra unor drepturi definitiv câştigate. Se arată că o astfel de aplicare a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 încalcă, totodată, dreptul de proprietate, drepturile stabilite prin hotărâri judecătoreşti anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 constituind bunuri în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

12. Se mai arată că aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 în cazurile în care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive reprezintă o imixtiune a puterii legislative în sfera atribuţiilor puterii judecătoreşti, care contravine principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie.

13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat prin aplicarea lor cauzelor nesoluţionate definitiv până la data intrării în vigoare a acestei legi, întrucât hotărârile pronunţate în aceste cauze nu au putere de lucru judecat.

14. Se susţine că prevederile art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 nu contravin principiului neretroactivităţii legii, întrucât litigiile în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu pot fi asimilate situaţiilor juridice voluntare, ele fiind situaţii juridice legale, nedefinitive, aflate în desfăşurare la data anterior arătată, cu consecinţa incidenţei asupra lor a noului act normativ. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.027 din 29 noiembrie 2012.

15. Se arată că textele criticate nu încalcă nici dreptul de acces liber la justiţie, întrucât prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 permit persoanei îndreptăţite să se adreseze instanţei civile, atât în ipoteza contestării deciziei emise, cât şi în cea a refuzului autorităţii de a emite decizia în termenul legal. Se susţine că accesul liber la justiţie nu este încălcat prin stabilirea prin textele criticate a unor termene în care autorităţile să soluţioneze cererile persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, nefiind, astfel, încălcate nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală. Se susţine, de asemenea, că termenele stabilite prin art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 au ca scop tocmai asigurarea caracterului previzibil al normelor juridice invocate, obiectiv impus de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. Se arată că dispoziţiile art. 4, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu încalcă nici prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, drepturile stabilite prin hotărârile judecătoreşti pronunţate înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nereprezentând bunuri în sensul normei europene invocate, atâta vreme cât hotărârile judecătoreşti în cauză nu sunt executorii, ele putând fi atacate cu recurs. Se arată că, astfel, textele criticate nu încalcă nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie.

16. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, contravenind principiului tempus regit actum, prin aplicarea lor unor situaţii juridice constituite potrivit legislaţiei aplicabile înaintea intrării în vigoare a acestei legi. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se susţine că neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii vechi, ci doar acţiunilor formulate după intrarea în vigoare a legii noi. Se arată, totodată, că prevederile art. 4 raportate la dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, întrucât intervenţia acestora în procesele aflate pe rolul instanţelor a determinat, de cele mai multe ori, respingerea ca prematur formulată a cererilor de chemare în judecată, ceea ce a dus la încălcarea cerinţei termenului optim şi previzibil de soluţionare a cauzelor, prevăzută la art. 6 din Codul de procedură civilă. Se face, în acest sens, trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 6 din 11 noiembrie 1992.

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4, art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorii acesteia din dosarele nr. 27D/2014 şi nr. 182D/2014 critică, în realitate, dispoziţiile art. 4 teza a doua raportat la art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, pe când, în Dosarul nr. 90D/2014, au în vedere dispoziţiile art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. În consecinţă, Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, texte care au următorul cuprins:

- Art. 4 din Legea nr. 165/2013: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 33 din Legea nr. 165/2013:

"(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";

- Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.";

- Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."

21. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) cu privire la principiul separaţiei puterilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevederile art. 6, art. 13 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminării, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie privind protecţia proprietăţii şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie cu privire la interzicerea generală a discriminării.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, în dosarele nr. 27D/2014 şi nr. 182D/2014, litigiile în cadrul cărora aceasta a fost ridicată erau în curs de soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi aveau ca obiect obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despăgubire în favoarea autorilor excepţiei şi, respectiv, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la desemnarea unui evaluator autorizat, în vederea efectuării evaluării şi întocmirii raportului de evaluare în cauză, în situaţia constatării legalităţii măsurii de respingere a cererii de restituire în natură. Or, întrucât prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 se referă la obligaţia entităţilor învestite de lege de a soluţiona cererile formulate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în cele două cauze. Pentru acest motiv, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă, textele criticate neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

23. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la cele ale art. 34 alin. (i) din Legea nr. 165/2013, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014^*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, prin care a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Pentru aceste motive, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea fiind sesizată cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate înaintea pronunţării deciziei anterior referite.

_____

^*) Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014.

24. Prin Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se referă la calea de atac ce poate fi introdusă la instanţă în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34 din aceeaşi lege. Aşadar, Curtea a statuat că, în etapa procesuală în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate analizată, acest text de lege nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care au legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă.

25. Curtea constată că atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior referite se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur Cristian Ştefănescu şi de Paula Elisabeta Popescu şi Paula Elisabeta Dobrotă în dosarele nr. 6.360/2/2013 şi nr. 14.890/302/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Simion Avram în Dosarul nr. 8.830/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 591 din data de 7 august 2014