ORDIN nr. 5610 din 31 august 2012 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2013
În baza prevederilor art. 22 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,
În temeiul prevederilor art. 77 alin. (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.753/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul naţional de învăţământ, cu modificările ulterioare,
ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin.
Art. 1
Se aprobă Calendarul examenului de bacalaureat naţional - 2013, prevăzut în anexa nr. 1.
Art. 2
(1)Se aprobă programele de bacalaureat pentru disciplinele matematică, fizică, chimie, logică, argumentare şi comunicare şi economie, valabile în sesiunile examenului de bacalaureat naţional din anul 2013, prevăzute în anexa nr. 2.
(2)Programele pentru disciplinele examenului de bacalaureat naţional, altele decât cele menţionate la alin. (1), valabile în sesiunile anului 2013, sunt cele aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.800/2010 privind aprobarea listei disciplinelor şi a programelor pentru examenul de bacalaureat - 2011.
Art. 3
(1)Examenul de bacalaureat naţional - 2013 se desfăşoară în conformitate cu Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat - 2011, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.799/2010 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat - 2011.
(2)Comisia naţională de bacalaureat poate elabora instrucţiuni/proceduri în vederea bunei organizări şi desfăşurări a examenului de bacalaureat naţional - 2013.
(3)Comisiile de bacalaureat judeţene/a municipiului Bucureşti vor asigura dotarea cu camere de supraveghere video funcţionale a sălilor în care se desfăşoară probele examenului de bacalaureat naţional, a sălilor în care se descarcă şi se multiplică subiectele, precum şi a sălilor în care se preiau şi se depozitează lucrările scrise.
Art. 4
Comisiile de bacalaureat îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Atribuţiile membrilor comisiilor de bacalaureat aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.799/2010, cu modificările ulterioare.
Art. 5
Lista disciplinelor la care candidaţii susţin examenul de bacalaureat în sesiunile anului 2013 este cea aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.800/2010.
Art. 6
Recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine şi la examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea competenţelor digitale se fac în conformitate cu metodologiile de recunoaştere şi echivalare şi cu lista examenelor aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.219/2010 privind recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine şi la examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea competenţelor digitale cu probele de evaluare a competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională studiate pe parcursul învăţământului liceal, respectiv de evaluare a competenţelor digitale, din cadrul examenului de bacalaureat.
Art. 7
Probele specifice susţinute de elevii claselor a XII-a din secţiile speciale din România, finalizate cu Diplomă de acces general în învăţământul superior german şi Diplomă de bacalaureat, secţii care funcţionează în baza Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul R.F. Germania, cu privire la colaborarea în domeniul şcolar, se desfăşoară în conformitate cu Regulamentul de desfăşurare a examenului în vederea obţinerii Diplomei de acces general în învăţământul superior german şi a Diplomei de bacalaureat de către absolvenţii secţiilor/şcolilor speciale germane din România, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5.262/2009 privind secţiile/şcolile speciale germane din România, finalizate cu Diplomă de acces general în învăţământul superior german şi Diplomă de bacalaureat.
Art. 8
Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Direcţia generală învăţământ superior, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ duc la îndeplinire prezentul ordin.
Art. 9
Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 10
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

Ecaterina Andronescu

ANEXA nr. 1: CALENDARUL examenului de bacalaureat naţional - 2013
1.Sesiunea iunie-iulie 2013

27 - 31 mai 2013

Înscrierea candidaţilor la prima sesiune de examen

31 mai 2013

Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a

10 - 12 iunie 2013

Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orala în limba româna - proba A

12 - 14 iunie 2013

Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orala în limba materna - proba B

17 - 21 iunie 2013

Evaluarea competenţelor digitale - proba D

25 - 28 iunie 2013

Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limba de circulaţie internaţională - proba C

1 iulie 2013

Limba şi literatura româna - proba E)a) - proba scrisa

2 iulie 2013

Limba şi literatura materna - proba E)b) - proba scrisa

3 iulie 2013

Proba obligatorie a profilului - proba E)c) - proba scrisa

5 iulie 2013

Proba la alegere a profilului şi specializării - proba E)d) - proba scrisă

8 iulie 2013

Afişarea rezultatelor (până la ora 12:00)

8 iulie 2013

Depunerea contestaţiilor (orele 12:00 - 16:00)

9 -11 iulie 2013

Rezolvarea contestaţiilor

12 iulie 2013

Afişarea rezultatelor finale

2.Sesiunea august-septembrie 2013

15 - 19 iulie 2013

Înscrierea candidaţilor la a doua sesiune de examen

19-20 august 2013

Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orala în limba româna - proba A

19-21 august 2013

Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orala în limba maternă - proba B

20 -21 august 2013

Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limba de circulaţie internaţionala - proba C

22 - 23 august 2013

Evaluarea competenţelor digitale - proba D

26 august 2013

Limba şi literatura română - proba E)a) - proba scrisă

27 august 2013

Limba şi literatura maternă - proba E)b) - proba scrisă

28 august 2013

Proba obligatorie a profilului - proba E)c) - proba scrisă

30 august 2013

Proba la alegere a profilului şi specializării - proba E)d) - proba scrisă

2 septembrie 2013

Afişarea rezultatelor (până la ora 12:00) şi depunerea contestaţiilor (orele 12:00 - 16:00)

3-4 septembrie 2013

Rezolvarea contestaţiilor

5 septembrie 2013

Afişarea rezultatelor finale

3.Notă: La solicitarea comisiilor de bacalaureat judeţene/a municipiului Bucureşti sau din proprie iniţiativă, Comisia Naţională de Bacalaureat poate aproba prelungirea perioadelor de susţinere a probelor de evaluare a competenţelor digitale sau lingvistice
ANEXA nr. 2:

CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ
BACALAUREAT 2013
PARTEA I: PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ
STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2013 Matematica are statut de disciplină obligatorie. Programele de examen se diferenţiază, în funcţie de filiera, profilul şi specializarea absolvite, în:
- programa M_mate-info pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică şi pentru filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică;
- programa M_şt-nat pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii;
- programa M_tehnologic pentru filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale; profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate calificările profesionale; profilul tehnic, toate calificările profesionale;
- programa M_pedagogic pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare.
(1)PROGRAMA M_mate-info
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
Filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică Filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică
Notă. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
1.CLASA a IX-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea, în limbaj cotidian sau în probleme de matematică, a unor noţiuni specifice logicii matematice şi teoriei mulţimilor

2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în contexte variate

3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real şi utilizarea unor algoritmi pentru optimizarea calculelor cu numere reale

4. Deducerea unor rezultate şi verificarea acestora utilizând inducţia matematică sau alte raţionamente logice

5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei mulţimilor

6. Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului

Mulţimi şi elemente de logică matematică

- Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui număr real; operaţii cu intervale de numere reale

- Propoziţie, predicat, cuantificatori

- Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate); raţionament prin reducere la absurd

- Inducţia matematică

1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt funcţii, şiruri, progresii

2. Utilizarea unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor în scopul caracterizării acestora

3. Descrierea unor şiruri/funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare şi raţionamentul inductiv

4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi algebrice ale acestora

5. Analizarea unor valori particulare în vederea determinării formei analitice a unei funcţii definite pe prin raţionament de tip inductiv

6. Transpunerea unor situaţii-problemă în limbaj matematic utilizând funcţii definite pe

Funcţii

Şiruri

- Modalităţi de a defini un şir

- Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii geometrice, formula termenului general în funcţie de un termen dat şi raţie, suma primilor n termeni ai unei progresii

- Condiţia ca n numere să fie în progresie aritmetică sau geometrică pentru n > = 3

1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia

2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin utilizarea unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor

3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite moduri şi caracterizarea calitativă a acestor reprezentări

4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a ecuaţiilor asociate

5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică

6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea lor cu ajutorul funcţiilor

Funcţii; lecturi grafice

- Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în cadrane; drepte în plan de forma x = m sau y = m, cu

- Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a două funcţii, imaginea unei mulţimi printr-o funcţie, graficul unei funcţii, restricţii ale unei funcţii

- Funcţii numerice ;

reprezentarea geometrică a graficului: intersecţia cu axele de coordonate, rezolvări grafice ale unor ecuaţii şi inecuaţii de forma f(x) = g(x) (< =, <, >, > = ); proprietăţi ale funcţiilor numerice introduse prin lectură grafică: mărginire, monotonie; alte proprietăţi: paritate, imparitate, simetria graficului faţă de drepte de forma x = m,
, periodicitate

- Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii numerice

1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite

2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor

3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor

4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică

5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei

6. Modelarea unor situaţii concrete prin utilizarea ecuaţiilor şi/sau a inecuaţiilor, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului

Funcţia de gradul I

- Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei

intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0

- Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; studiul monotoniei prin semnul diferenţei
f(x1) - f(x2) (sau prin studierea semnului raportului

- Inecuaţii de forma ax + b < = 0 (<, >, > = ) studiate pe sau pe intervale de numere reale

- Poziţia relativă a două drepte, sisteme de ecuaţii de tipul

- Sisteme de inecuaţii de gradul I

1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de cea pătratică

2. Completarea unor tabele de valori pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea

3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative)

4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice

5. Utilizarea relaţiilor lui Viete pentru caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii

6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor probleme şi în modelarea unor procese

Funcţia de gradul al II-lea

- Reprezentarea grafică a funcţiei

intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0, simetria faţă de drepte de forma x = m, cu

- Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de forma

1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de date şi reprezentări grafice

2. Determinarea unor funcţii care verifică anumite condiţii precizate

3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii şi pentru reprezentarea grafică a soluţiilor acestora

4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice

5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea

6. Interpretarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, aproximări şi strategii de optimizare

Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea

- Monotonie; studiul monotoniei prin semnul diferenţei f(x1) - f(x2) sau prin rata creşterii/descreşterii
,
punct de extrem (vârful parabolei)

- Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul funcţiei, inecuaţii de forma ax2 + bx + c < = 0 (> =, <, >), , studiate pe sau pe intervale de numere reale, interpretare geometrică: imagini ale unor intervale (proiecţiile unor porţiuni de parabolă pe axe)

- Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă: rezolvarea sistemelor de forma

1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială în diferite contexte

2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în contexte geometrice date

3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a descrie o problemă practică

4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a descrie configuraţii geometrice

5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie geometrică să verifice cerinţe date

6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea unor probleme de fizică

Vectori în plan

- Segment orientat, vectori, vectori coliniari

- Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare; înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale înmulţirii cu scalari; condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli

1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan

2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a unei configuraţii geometrice date

3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a problemelor de coliniaritate, concurenţă sau paralelism

4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică dată

5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii geometrice

6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme

Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul vectorial în geometria plană

- Vectorul de poziţie al unui punct

- Vectorul de poziţie al punctului care împarte un segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)

- Vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi (concurenţa medianelor unui triunghi)

- Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva

1. Identificarea legăturilor între coordonate unghiulare, coordonate metrice şi coordonate carteziene pe cercul trigonometric

2. Calcularea unor măsuri de unghiuri şi arce utilizând relaţii trigonometrice

3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice

4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice plane utilizând calculul trigonometric

5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor trigonometrice prin lecturi grafice

6. Optimizarea calculului trigonometric prin alegerea adecvată a formulelor

Elemente de trigonometrie

- Cercul trigonometric, definirea funcţiilor trigonometrice: sin, cos:

- Definirea funcţiilor trigonometrice:

- Reducerea la primul cadran; formule trigonometrice: sin(a + b), sin(a - b), cos(a + b), cos(a - b), sin 2a, cos 2a, sin a + sin b, sin a - sin b, cos a + cos b, cos a - cos b (transformarea sumei în produs)

1. Identificarea unor metode posibile în rezolvarea problemelor de geometrie

2. Aplicarea unor metode diverse pentru determinarea unor distanţe, a unor măsuri de unghiuri şi a unor arii

3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia

4. Analizarea unor configuraţii geometrice pentru alegerea algoritmilor de rezolvare

5. Aplicarea unor metode variate pentru optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de unghiuri şi de arii

6. Modelarea unor configuraţii geometrice utilizând metode vectoriale sau sintetice

Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului scalar a doi vectori în geometria plană

- Produsul scalar a doi vectori: definiţie, proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului, condiţii de perpendicularitate, rezolvarea triunghiului dreptunghic

- Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea triunghiurilor oarecare

- Calcularea razei cercului înscris şi a razei cercului circumscris în triunghi, calcularea lungimilor unor segmente importante din triunghi, calcularea unor arii

2.CLASA a X-a-4 ore/săpt. (TC+CD)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real în contexte specifice

2. Determinarea echivalenţei între forme diferite de scriere a unui număr, compararea şi ordonarea numerelor reale

3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu numere reale sau complexe pentru optimizarea unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii

4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real sau complex în funcţie de contexte în vederea optimizării calculelor

5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor

6. Determinarea unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise în forme variate şi utilizarea acestora în rezolvarea unor ecuaţii

Mulţimi de numere

- Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional, iraţional şi real ale unui număr pozitiv, aproximări raţionale pentru numere iraţionale sau reale

- Radical dintr-un număr raţional, n > = 2, proprietăţi ale radicalilor

- Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare

- Mulţimea . Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul unui număr complex, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a operaţiilor de adunare şi de scădere a numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real

- Rezolvarea în a ecuaţiei de gradul al doilea având coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate

1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii

2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, inversabilitate, continuitate, convexitate)

3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii

4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu situaţii practice

5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor

6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi trigonometrice

Funcţii şi ecuaţii

- Funcţia putere cu exponent natural:

- Funcţia radical:
şi n > = 2, unde pentru n par şi D = pentru n impar

- Funcţia exponenţială: şi funcţia logaritmică:

creştere exponenţială, creştere logaritmică

- Funcţii trigonometrice directe şi inverse

- Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă

- Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:

1. Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2 sau 3

2. Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice

3.

Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0, reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn, concavitate/ convexitate.

1. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul de soluţii admise

2. Identificarea tipului de formulă de numărare adecvată unei situaţii-problemă date

3. Utilizarea unor formule combinatoriale în raţionamente de tip inductiv

4. Exprimarea caracteristicilor unor probleme în scopul simplificării modului de numărare

5. Interpretarea unor situaţii-problemă având conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a elementelor de combinatorică

6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor situaţii practice în scopul optimizării rezultatelor

Metode de numărare

-- Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor , unde A şi B sunt mulţimi finite

-- Permutări

- numărul de mulţimi ordonate cu n elemente care se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu n elemente

- numărul funcţiilor bijective , unde A şi B sunt mulţimi finite

-- Aranjamente

- numărul submulţimilor ordonate cu câte m elemente fiecare, m < = n, care se pot forma cu cele n elemente ale unei mulţimi finite

- numărul funcţiilor injective , unde A şi B sunt mulţimi finite

- Combinări - numărul submulţimilor cu câte k elemente, unde 0 < = k < = n, ale unei mulţimi finite cu n elemente

Proprietăţi: formula combinărilor complementare, numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente

- Binomul lui Newton

1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete

2. Interpretarea primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar, al graficelor şi al diagramelor

3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz

4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor probleme practice

5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice

6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate

Matematici financiare

- Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA

- Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a datelor statistice

- Interpretarea datelor statistice prin parametri de poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie

- Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu evenimente, probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile

Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit,preţ de cost al unui produs, amortizări de investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare, buget personal, buget familial.

1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori

2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate

3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii

4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice

5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei

6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic, sintetic sau vectorial

Geometrie

- Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în plan, distanţa dintre două puncte în plan

- Coordonatele unui vector în plan, coordonatele sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real

- Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinate de două puncte distincte

- Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan; calcularea unor distanţe şi a unor arii

3.CLASA a XI-a - 4 ore/săpt.

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea unor situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces specific domeniului economic sau tehnic

2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces

3. Aplicarea algoritmilor de calcul în situaţii practice

4. Rezolvarea unor ecuaţii şi sisteme utilizând algoritmi specifici

5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau compatibilitate a unor sisteme şi identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora

6. Optimizarea rezolvării unor probleme sau situaţii-problemă prin alegerea unor strategii şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, analitic, sintetic)

Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare

Permutări

- Noţiunea de permutare, operaţii, proprietăţi

- Inversiuni, semnul unei permutări

Matrice

- Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice

- Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi

Determinanţi

- Determinant de ordin n, proprietăţi

- Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a trei puncte în plan

Sisteme de ecuaţii liniare

- Matrice inversabile din

- Ecuaţii matriceale

- Sisteme liniare cu cel mult 4 necunoscute, sisteme de tip Cramer, rangul unei matrice

- Studiul compatibilităţii şi rezolvarea sistemelor: proprietatea Kroneker-Capelli, proprietatea Rouche, metoda Gauss

1. Caracterizarea unor şiruri şi a unor funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare

2. Interpretarea unor proprietăţi ale şirurilor şi ale altor funcţii cu ajutorul reprezentărilor grafice

3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului diferenţial în rezolvarea unor probleme şi modelarea unor procese

4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor proprietăţi cantitative şi/sau calitative ale unei funcţii

5. Studierea unor funcţii din punct de vedere cantitativ şi/sau calitativ utilizând diverse procedee: majorări sau minorări pe un interval dat, proprietăţi algebrice şi de ordine ale mulţimii numerelor reale în studiul calitativ local, utilizare a reprezentării grafice a unei funcţii pentru verificarea unor rezultate şi/sau pentru identificarea unor proprietăţi

6. Explorarea unor proprietăţi cu caracter local şi/sau global ale unor funcţii utilizând continuitatea, derivabilitatea sau reprezentarea grafică

Note:

- În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un punct şi de şir convergent nu se vor introduce definiţiile cu şi nici teorema de convergenţă cu .

- Se utilizează exprimarea "proprietatea lui... ", "regula lui... ", pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.

Elemente de analiză matematică

Limite de funcţii

- Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta încheiată, simbolurile şi

- Funcţii reale de variabilă reală: funcţia polinomială, funcţia raţională, funcţia putere, funcţia radical, funcţia logaritm, funcţia exponenţială, funcţii trigonometrice directe şi inverse

- Limita unui şir utilizând vecinătăţi, proprietăţi

- Şiruri convergente: intuitiv, comportarea valorilor unei funcţii cu grafic continuu când argumentul se apropie de o valoare dată, şiruri convergente: exemple semnificative:

(fără demonstraţie), operaţii cu şiruri convergente, convergenţa şirurilor utilizând proprietatea Weierstrass. Numărul e; limita şirului

- Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi, calculul limitelor laterale

- Calculul limitelor pentru funcţiile studiate; cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii:

- Asimptotele graficului funcţiilor studiate: asimptote verticale, oblice

Continuitate

- Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii, studiul continuităţii în puncte de pe dreapta reală pentru funcţiile studiate, operaţii cu funcţii continue

- Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere reale

- Proprietatea lui Darboux, studiul existenţei soluţiilor unor ecuaţii în

Derivabilitate

- Tangenta la o curbă, derivata unei funcţii într-un punct, funcţii derivabile, operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul derivatelor de ordin I şi al II-lea pentru funcţiile studiate

- Funcţii derivabile pe un interval: puncte de extrem ale unei funcţii, teorema lui Fermat, teorema lui Rolle, teorema lui Lagrange şi interpretarea lor geometrică, consecinţe ale teoremei lui Lagrange: derivata unei funcţii într-un punct

- Regulile lui l'Hospital

- Rolul derivatei I în studiul funcţiilor: puncte de extrem, monotonia funcţiilor

- Rolul derivatei a II-a în studiul funcţiilor: concavitate, convexitate, puncte de inflexiune

Reprezentarea grafică a funcţiilor

- Rezolvarea grafică a ecuaţiilor, utilizarea reprezentării grafice a funcţiilor în determinarea numărului de soluţii ale unei ecuaţii

- Reprezentarea grafică a funcţiilor

- Reprezentarea grafică a conicelor (cerc, elipsă, hiperbolă, parabolă)

4.CLASA a XII-a - 4 ore/săpt.

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea proprietăţilor operaţiilor cu care este înzestrată o mulţime

2. Evidenţierea asemănărilor şi a deosebirilor dintre proprietăţile unor operaţii definite pe mulţimi diferite şi dintre calculul polinomial şi cel cu numere

3.1. Determinarea şi verificarea proprietăţilor structurilor algebrice, inclusiv verificarea faptului că o funcţie dată este morfism sau izomorfism

3.2. Folosirea descompunerii în factori a polinomelor, în probleme de divizibilitate şi în rezolvări de ecuaţii

4. Utilizarea unor proprietăţi ale operaţiilor în calcule specifice unei structuri algebrice

5.1. Utilizarea unor proprietăţi ale structurilor algebrice în rezolvarea unor probleme de aritmetică

5.2. Determinarea unor polinoame, funcţii polinomiale sau ecuaţii algebrice care verifică condiţii date

6.1. Transferarea, între structuri izomorfe, a datelor iniţiale şi a rezultatelor, pe baza proprietăţilor operaţiilor

6.2. Modelarea unor situaţii practice, utilizând

noţiunea de polinom sau de ecuaţie algebrică

Elemente de algebră

Grupuri

- Lege de compoziţie internă (operaţie algebrică), tabla operaţiei, parte stabilă

- Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de matrice, grupuri de permutări,

- Morfism, izomorfism de grupuri

- Subgrup

Grup finit, tabla operaţiei, ordinul unui element

Inele şi corpuri

- Inel, exemple: inele numerice inele de matrice, inele de funcţii reale

- Corp, exemple: corpuri numerice , p prim, corpuri de matrice

- Morfisme de inele şi de corpuri

Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp comutativ

- Forma algebrică a unui polinom, funcţia polinomială, operaţii (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar)

- Teorema împărţirii cu rest; împărţirea polinoamelor, împărţirea cu X - a, schema lui Horner

- Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout; c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, descompunerea unor polinoame în factori ireductibili

- Rădăcini ale polinoamelor, relaţiile lui Viete

- Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi în , ecuaţii binome, ecuaţii reciproce, ecuaţii bipătrate

1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie continuă şi derivata sau primitiva acesteia

2. Identificarea unor metode de calcul ale integralelor, prin realizarea de legături cu reguli de derivare

3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor integrale definite

4. Explicarea opţiunilor de calcul alintegralelor definite, în scopul optimizării soluţiilor

5. Folosirea proprietăţilor unei funcţii continue, pentru calcularea integralei acesteia pe un interval

6.1. Utilizarea proprietăţilor de monotonie a integralei în estimarea valorii unei integrale definite şi în probleme cu conţinut practic

6.2. Modelarea comportării unei funcţii prin utilizarea primitivelor sale

Elemente de analiză matematică

- Probleme care conduc la noţiunea de integrală

Primitive (antiderivate)

- Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei funcţii, proprietăţi ale integralei nedefinite, liniaritate. Primitive uzuale

Integrala definită

- Diviziuni ale unui interval [a, b], norma unei diviziuni, sistem de puncte intermediare. Sume Riemann, interpretare geometrică. Definiţia integrabilităţii unei funcţii pe un interval [a, b]

- Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate, monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de integrare. Integrabilitatea funcţiilor continue

- Teorema de medie, interpretare geometrică, teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue

- Formula Leibniz - Newton

- Metode de calcul al integralelor definite: integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare de variabilă. Calculul integralelor de forma

prin metoda descompunerii în fracţii simple

Aplicaţii ale integralei definite

- Aria unei suprafeţe plane

- Volumul unui corp de rotaţie

- Calculul unor limite de şiruri folosind integrala definită

Notă: Se utilizează exprimarea "proprietate" sau "regulă", pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.

(2)PROGRAMA M_şt-nat
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii
Notă: Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
1.CLASA a IX-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme a unor noţiuni specifice logicii matematice şi teoriei mulţimilor

2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în contexte variate

3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real şi utilizarea unor algoritmi pentru optimizarea calcului cu numere reale

4. Deducerea unor rezultate şi verificarea acestora utilizând inducţia matematică sau alte raţionamente logice

5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei mulţimilor

6. Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei şi interpretarea rezultatului

Mulţimi şi elemente de logică matematică

- Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui număr real; operaţii cu intervale de numere reale

- Predicat, cuantificatori

- Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate); raţionament prin reducere la absurd

- Inducţia matematică

1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt funcţii, şiruri, progresii

2. Utilizarea unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor în scopul caracterizării acestora

3. Descrierea unor şiruri/funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare şi raţionament inductiv

4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi algebrice ale acestora

5. Analizarea unor valori particulare în vederea determinării formei analitice a unei funcţii definite pe prin raţionament de tip inductiv

6. Transpunerea unor situaţii-problemă în limbaj matematic utilizând funcţii definite pe N

Şiruri

- Modalităţi de a defini un şir

- Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii geometrice, formula termenului general în funcţie de un termen dat şi raţie, suma primilor n termeni ai unei progresii

- Condiţia ca n numere să fie în progresie aritmetică sau geometrică pentru n > = 3

1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia

2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin utilizarea unor modalităţi variate de descriere a funcţiilor

3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite moduri şi caracterizarea calitativă a acestor reprezentări

4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a ecuaţiilor asociate

5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică

6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea lor cu ajutorul funcţiilor

Funcţii; lecturi grafice

- Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în cadrane; drepte în plan de forma x = m sau y = m, cu

- Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a două funcţii, imaginea unei mulţimi printr-o funcţie, graficul unei funcţii, restricţii ale unei funcţii

- Funcţii numerice reprezentarea geometrică a graficului: intersecţia cu axele de coordonate, rezolvări grafice ale unor ecuaţii şi inecuaţii de forma f(x) = g(x) (< = , <, >, > = ); proprietăţi ale funcţiilor numerice introduse prin lectură grafică: mărginire, monotonie; alte proprietăţi: paritate, imparitate, simetria graficului faţă de drepte de forma x = m, , periodicitate

- Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii numerice

1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite

2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor

3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor

4. Exprimarea legăturii dintre funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică

5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei

6. Modelarea unor situaţii concrete prin utilizarea ecuaţiilor şi/sau a inecuaţiilor, rezolvarea problemei obţinute şi interpretarea rezultatului

Funcţia de gradul I

- Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei , unde intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0

- Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; studiul monotoniei prin semnul diferenţei f(x1) - f(x2) (sau prin studierea semnului raportului

- Inecuaţii de forma ax + b < = 0 (<, >, > =) studiate pe sau pe intervale de numere reale

- Poziţia relativă a două drepte, sisteme de ecuaţii de tipul

- Sisteme de inecuaţii de gradul I

1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de cea pătratică

2. Completarea unor tabele de valori pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II - lea

3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative)

4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii de gradul al II-lea prin condiţii algebrice sau geometrice

5. Utilizarea relaţiilor lui Viete pentru caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii

6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor probleme şi în modelarea unor procese

Funcţia de gradul al II-lea

- Reprezentarea grafică a funcţiei intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f (x) = 0, simetria faţă de drepte de forma x = m, cu

- Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de forma

1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de date şi reprezentări grafice

2. Determinarea unor funcţii care verifică anumite condiţii precizate

3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii şi pentru reprezentarea grafică a soluţiilor acestora

4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice

5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea

6. Interpretarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, aproximări şi strategii de optimizare

Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea

- Monotonie; studiul monotoniei prin semnul diferenţei f(x1) - f(x2) sau prin rata creşterii/descreşterii:

punct de extrem (vârful parabolei)

- Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul funcţiei, inecuaţii de forma ax2 + bx + c < = 0 (> =,<, >), cu , studiate pe sau pe intervale de numere reale, interpretare geometrică: imagini ale unor intervale (proiecţiile unor porţiuni de parabolă pe axe)

- Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă: rezolvarea sistemelor de forma

1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială în diferite contexte

2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în contexte geometrice date

3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a descrie o problemă practică

4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a descrie configuraţii geometrice

5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie geometrică să verifice cerinţe date

6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea unor probleme de fizică

Vectori în plan

- Segment orientat, vectori, vectori coliniari

- Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare, înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale înmulţirii cu scalari, condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli

1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan

2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a unei configuraţii geometrice date

3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a problemelor de coliniaritate, concurenţă sau paralelism

4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică dată

5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii geometrice

6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme

Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul vectorial în geometria plană

- Vectorul de poziţie al unui punct

- Vectorul de poziţie al punctului care împarte un segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)

- Vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi (concurenţa medianelor unui triunghi)

- Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva

1. Identificarea legăturilor între coordonate unghiulare, coordonate metrice şi coordonate carteziene pe cercul trigonometric

2. Calculul unor măsuri de unghiuri şi arce utilizând relaţii trigonometrice

3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice

4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice plane utilizând calculul trigonometric

5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor trigonometrice prin lecturi grafice

6. Optimizarea calculului trigonometric prin alegerea adecvată a formulelor

Elemente de trigonometrie

- Cercul trigonometric, definirea funcţiilor trigonometrice: sin, cos:

- Definirea funcţiilor trigonometrice:

- Reducerea la primul cadran; formule trigonometrice: sin(a + b), sin(a - b), cos(a + b), cos(a - b), sin 2a, cos 2a, sin a + sin b, sin a - sin b, cos a + cos b, cos a - cos b (transformarea sumei în produs)

1. Identificarea unor metode posibile în rezolvarea problemelor de geometrie

2. Aplicarea unor metode diverse pentru determinarea unor distanţe, a unor măsuri de unghiuri şi a unor arii

3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia

4. Analizarea unor configuraţii geometrice pentru alegerea algoritmilor de rezolvare

5. Aplicarea unor metode variate pentru optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de unghiuri şi de arii

6. Modelarea unor configuraţii geometrice utilizând metode vectoriale sau sintetice

Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului scalar a doi vectori în geometria plană

- Produsul scalar a doi vectori: definiţie, proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului, condiţii de perpendicularitate, rezolvarea triunghiului dreptunghic

- Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea triunghiurilor oarecare

- Calcularea razei cercului înscris şi a razei cercului circumscris în triunghi, calcularea lungimilor unor segmente importante din triunghi, calcularea unor arii

2.CLASA a X-a- 4 ore/săpt. (TC+CD)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real în contexte specifice

2. Determinarea echivalenţei între forme diferite de scriere a unui număr, compararea şi ordonarea numerelor reale

3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu numere reale sau complexe pentru optimizarea unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii

4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real sau complex în funcţie de contexte în vederea optimizării calculelor

5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor

6. Determinarea unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise în forme variate şi utilizarea acestora în rezolvarea unor ecuaţii

Mulţimi de numere

- Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional, iraţional şi real ale unui număr pozitiv, aproximări raţionale pentru numere iraţionale sau reale

- Radical dintr-un număr raţional, n > = 2, proprietăţi ale radicalilor

- Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare

- Mulţimea . Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul unui număr complex, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a operaţiilor de adunare şi de scădere a numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real

- Rezolvarea în a ecuaţiei de gradul al doilea cu coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate

1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii

2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, inversabilitate, continuitate, convexitate)

3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii

4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu situaţii practice

5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor

6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi trigonometrice

Funcţii şi ecuaţii

- Funcţia putere:
şi n > = 2

- Funcţia radical:
şi n > = 2, unde

pentru n par şi D = R pentru n impar

- Funcţia exponenţială

şi funcţia logaritmică

creştere exponenţială, creştere logaritmică

- Funcţii trigonometrice directe şi inverse

- Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă.

- Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:

1. Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2 sau 3

2. Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice

3. Ecuaţii trigonometrice:

Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0, reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn, concavitate/ convexitate.

1. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul de soluţii admise

2. Identificarea tipului de formulă de numărare adecvată unei situaţii-problemă date

3. Utilizarea unor formule combinatoriale în raţionamente de tip inductiv

4. Exprimarea, în moduri variate, a caracteristicilor unor probleme în scopul simplificării modului de numărare

5. Interpretarea unor situaţii-problemă având conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a elementelor de combinatorică

6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor situaţii practice în scopul optimizării rezultatelor

Metode de numărare

-- Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor, unde A şi B sunt mulţimi finite

-- Permutări

- numărul de mulţimi ordonate cu n elemente care se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu n elemente

- numărul funcţiilor bijective unde A şi B sunt mulţimi finite

-- Aranjamente

- numărul submulţimilor ordonate cu câte m elemente fiecare, m < = n, care se pot forma cu cele n elemente ale unei mulţimi finite

- numărul funcţiilor injective , unde A şi B sunt mulţimi finite

-- Combinări - numărul submulţimilor cu câte k elemente, unde 0 < = k < = n, ale unei mulţimi finite cu n elemente.

Proprietăţi: formula combinărilor complementare, numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente

-- Binomul lui Newton

1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete

2. Interpretarea primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar, a graficelor şi a diagramelor

3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz

4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor probleme practice

5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice

6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate

Matematici financiare

- Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA

- Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a datelor statistice

- Interpretarea datelor statistice prin parametri de poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie

- Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu evenimente, probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile

Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit,preţ de cost al unui produs, amortizări de investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare, buget personal, buget familial.

1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori

2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate

3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii

4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice

5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei

6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic, sintetic sau vectorial

Geometrie

- Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în plan, distanţa dintre două puncte în plan

- Coordonatele unui vector în plan, coordonatele sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real

- Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinate de două puncte distincte

- Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan, calcularea unor distanţe şi a unor arii

3.CLASA a XI-a - 3 ore/săpt.

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea unor situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces specific domeniului economic sau tehnic

2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces

3. Aplicarea algoritmilor de calcul cu matrice în situaţii practice

4. Rezolvarea unor sisteme utilizând algoritmi specifici

5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau compatibilitate a unor sisteme şi identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora

6. Optimizarea rezolvării unor probleme sau situaţii-problemă prin alegerea unor strategii şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, analitic, sintetic)

Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare

Matrice

- Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice

- Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi

Determinanţi

- Determinant unei matrice pătratice de ordin cel mult 3, proprietăţi

- Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a trei puncte în plan

Sisteme de ecuaţii liniare

- Matrice inversabile din

- Ecuaţii matriceale

- Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma matriceală a unui sistem liniar

- Metoda Cramer de rezolvare a sistemelor liniare

1. Caracterizarea unor funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare

2. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţiilor cu ajutorul reprezentărilor grafice

3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului diferenţial în rezolvarea unor probleme

4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor proprietăţi cantitative şi/sau calitative ale unei funcţii

5. Utilizarea reprezentării grafice a unei funcţii pentru verificarea unor rezultate şi pentru identificarea unor proprietăţi

6. Determinarea unor optimuri situaţionale prin aplicarea calculului diferenţial în probleme practice

Elemente de analiză matematică

Limite de funcţii

- Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta încheiată, simbolurile şi

- Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere funcţia radical funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2

- Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere funcţia radical funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2; cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii:

- Asimptotele graficului funcţiilor studiate: asimptote verticale, orizontale şi oblice

Funcţii continue

- Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii, operaţii cu funcţii continue

- Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere reale utilizând consecinţa proprietăţii lui Darboux

Funcţii derivabile

- Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un punct, funcţii derivabile

- Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul derivatelor de ordin I şi al II-lea pentru funcţiile studiate

- Regulile lui l'Hospital pentru cazurile

Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor

- Rolul derivatelor de ordin I şi de ordinul al II-lea în studiul funcţiilor: monotonie, puncte de extrem, concavitate, convexitate

- Reprezentarea grafică a funcţiilor

Note:

- În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un punct nu se va introduce definiţia cu .

- Se utilizează exprimarea "proprietatea lui... ", "regula lui... ", pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.

4.CLASA a XII-a - 4 ore/săpt.

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Recunoaşterea structurilor algebrice, a mulţimilor de numere, de polinoame şi de matrice

2.1. Identificarea unei structuri algebrice prin verificarea proprietăţilor acesteia

2.2. Determinarea şi verificarea proprietăţilor unei structuri

3.1. Verificarea faptului că o funcţie dată este morfism sau izomorfism

3.2. Aplicarea unor algoritmi în calculul polinomial sau în rezolvarea ecuaţiilor algebrice

4. Explicarea modului în care sunt utilizate, în calcule specifice, proprietăţile operaţiilor unei structuri algebrice

5.1. Utilizarea structurilor algebrice în rezolvarea de probleme practice

5.2. Determinarea unor polinoame sau ecuaţii algebrice care îndeplinesc condiţii date

6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind structuri algebrice sau calcul polinomial

6.2. Aplicarea, prin analogie, în calcule cu polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica numerelor

Elemente de algebră

Grupuri

- Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei

- Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de matrice,

- Morfism şi izomorfism de grupuri

Inele şi corpuri

- Inel, exemple: inele numerice , inele de matrice, inele de funcţii reale

- Corp, exemple: corpuri numerice p prim

Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp comutativ

- Forma algebrică a unui polinom, operaţii (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar)

- Teorema împărţirii cu rest; împărţirea polinoamelor, împărţirea cu X - a, schema lui Horner

- Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout; c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, descompunerea unor polinoame în factori ireductibili

- Rădăcini ale polinoamelor, relaţiile lui Viete pentru polinoame de grad cel mult 4

- Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi în ecuaţii binome, ecuaţii reciproce, ecuaţii bipătrate

1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie continuă şi derivata sau primitiva acesteia

2. Stabilirea unor proprietăţi ale calculului integral, prin analogie cu proprietăţi ale calculului diferenţial

3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor integrale definite

4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor definite, în scopul optimizării soluţiilor

5. Determinarea ariei unei suprafeţe plane şi a volumului unui corp, folosind calculul integral şi compararea rezultatelor cu cele obţinute prin aplicarea unor formule cunoscute din geometrie

6. Aplicarea calculului diferenţial sau integral în probleme practice

Elemente de analiză matematică

- Probleme care conduc la noţiunea de integrală

Primitive (antiderivate)

- Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei funcţii continue, proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite. Primitive uzuale

Integrala definită

- Definirea integralei Riemann, a unei funcţii continue prin formula Leibniz-Newton

- Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate, monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de integrare

- Metode de calcul al integralelor definite: integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare de variabilă. Calculul integralelor de forma

 prin metoda descompunerii în fracţii simple

Aplicaţii ale integralei definite

- Aria unei suprafeţe plane

- Volumului unui corp de rotaţie

Notă: Se utilizează exprimarea "proprietate" sau "regulă " pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.

(3)PROGRAMA M_ tehnologic
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
Filiera tehnologică, profilul servicii, toate calificările profesionale, profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate calificările profesionale, profilul tehnic, toate calificările profesionale
Notă: Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
1.CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC+CD)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1.1 Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme a unor noţiuni specifice logicii matematice şi/sau teoriei mulţimilor

2.1 Reprezentarea adecvată a mulţimilor şi a operaţiilor logice şi identificarea de proprietăţi ale acestora

3.1 Alegerea şi utilizarea de algoritmi pentru efectuarea de operaţii cu mulţimi, cu numere reale, cu predicate

4.1 Redactarea soluţiei unei probleme utilizând corelarea dintre limbajul logicii matematice şi limbajul teoriei mulţimilor

5.1 Analizarea unor contexte uzuale şi/sau matematice (de exemplu: redactarea soluţiei unei probleme) utilizând limbajul logicii matematice şi/sau al teoriei mulţimilor

6.1 Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj matematic, rezolvarea problemei şi interpretarea rezultatului

Mulţimi şi elemente de logică matematică

- Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos; operaţii cu intervale de numere reale (reuniune şi intersecţie)

- Predicat, cuantificatori

- Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate)

1.1 Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt funcţii, şiruri, progresii

2.1 Calcularea valorilor unor funcţii care modelează situaţii practice în scopul caracterizării acestora

3.1 Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate de calcul

4.1 Interpretarea grafică a unor relaţii provenite din probleme practice

5.1 Analizarea datelor în vederea aplicării unor formule de recurenţă sau a raţionamentului de tip inductiv în rezolvarea problemelor

6.1 Analizarea şi adaptarea scrierii termenilor unui şir în funcţie de context

Funcţii

Şiruri

- Modalităţi de a descrie un şir; exemple de şiruri: progresii aritmetice, progresii geometrice, aflarea termenului general al unei progresii; suma primilor n termeni ai unei progresii

1.1 Identificarea valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia

2.1 Determinarea soluţiilor unor ecuaţii, inecuaţii utilizând reprezentările grafice

3.1 Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate de reprezentare grafică în vederea evidenţierii unor proprietăţi ale acesteia

4.1 Exprimarea monotoniei unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice

5.1 Reprezentarea graficului prin puncte şi aproximarea acestuia printr-o curbă continuă

6.1 Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică

Funcţii; lecturi grafice

- Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice

- Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lecturi grafice; egalitatea a două funcţii, graficul unei funcţii

- Funcţii numerice interval de numere reale; proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lecturi grafice: reprezentarea geometrică a graficului, intersecţia graficului cu axele de coordonate, monotonie

1.1 Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite

2.1 Utilizarea unor metode algebrice sau grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor

3.1 Descrierea unor proprietăţi desprinse din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor şi reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I

4.1 Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I şi reprezentarea ei geometrică

5.1 Interpretarea graficului funcţiei de gradul I utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei

6.1 Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului

Funcţia de gradul I

- Definiţie

- Reprezentarea grafică a funcţiei intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0

- Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul funcţiei

- Inecuaţii de forma ax + b < = 0(<, >, > =), studiate pe sau pe intervale de numere reale

- Poziţia relativă a două drepte, sisteme de tipul

1.1 Diferenţierea variaţiei liniare/pătratice prin exemple

2.1 Completarea unor tabele de valori necesare pentru trasarea graficului

3.1 Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului (trasarea prin puncte semnificative)

4.1 Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice

5.1 Utilizarea relaţiilor lui Viete pentru caracterizarea soluţiilor şi rezolvarea unor sisteme

6.1 Identificarea unor metode grafice de rezolvare a ecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii

Funcţia de gradul al II-lea

- Reprezentarea grafică a funcţiei intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0

- Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de forma

1.1 Identificarea unor moduri de variaţie a datelor

2.1 Compararea variaţiei unor date diverse prin intermediul ratei creşterii

3.1 Aplicarea formulelor de calcul şi a lecturii grafice pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme

4.1 Exprimarea prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice

5.1 Determinarea relaţiei între condiţii algebrice date şi graficul funcţiei de gradul al II-lea

6.1 Utilizarea monotoniei şi a punctelor de extrem în optimizarea rezultatelor unor probleme practice

Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea

- Monotonie, punct de extrem (vârful parabolei), interpretare geometrică

- Semnul funcţiei, inecuaţii de forma interpretare geometrică

- Rezolvarea sistemelor de forma

interpretare geometrică

1.1 Identificarea elementelor de geometrie vectorială în diferite contexte

2.1 Aplicarea regulilor de calcul pentru determinarea caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii date

3.1 Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a descrie configuraţii geometrice date

4.1 Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a descrie anumite configuraţii geometrice

5.1 Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o configuraţie geometrică să verifice cerinţe date

6.1 Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea unor probleme

Vectori în plan

- Segment orientat, vectori, vectori coliniari

- Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului, regula paralelogramului), înmulţirea cu scalari, condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari nenuli

1.1 Identificarea elementelor necesare pentru calculul unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri

2.1 Utilizarea unor formule pentru calcule în trigonometrie şi în geometrie

3.1 Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice

4.1 Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei şi geometriei a unor probleme practice

5.1 Utilizarea unor elemente de trigonometrie în rezolvarea triunghiului oarecare

6.1 Analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute prin rezolvarea unor probleme practice

Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie

- Rezolvarea triunghiului dreptunghic

- Formulele sin(180° - x) = sin x;

cos(180° - x) = - cos x (fără demonstraţie)

- Modalităţi de calculare a lungimii unui segment şi a măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi teorema cosinusului

2.CLASA a X-a - 3 ore/săpt. (TC+CD)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real

2. Compararea şi ordonarea numerelor reale

3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu puteri, radicali, logaritmi

4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real în vederea optimizării calculelor

5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor

6. Determinarea unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu numere reale scrise în forme variate şi utilizarea acestora în rezolvarea unor ecuaţii

Numere reale

- Proprietăţi ale puterilor cu exponent întreg ale unui număr real, aproximări raţionale pentru numere reale

- Media aritmetică, media ponderată, media geometrică, media armonică

- Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3), proprietăţi ale radicalilor

- Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare

1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii

2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, inversabilitate, continuitate, convexitate)

3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea graficelor şi în rezolvarea de ecuaţii

4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu situaţii practice

5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor

6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice

Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f (x) = 0, reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn, concavitate/convexitate.

Funcţii şi ecuaţii

- Funcţia putere:
şi n > = 2

- Funcţia radical:

- Funcţia exponenţială

- Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă

- Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:

-- Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2 sau 3

-- Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice de forma utilizarea unor substituţii care conduc la rezolvarea de ecuaţii algebrice

- Rezolvarea unor probleme care pot fi modelate cu ajutorul ecuaţiilor

1. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul de soluţii admise

2. Identificarea tipului de formulă de numărare adecvată unei situaţii-problemă date

3. Utilizarea unor formule combinatoriale în raţionamente de tip inductiv

4. Exprimarea caracteristicilor unor probleme în scopul simplificării modului de numărare

5. Interpretarea unor situaţii-problemă având conţinut practic, cu ajutorul elementelor de combinatorică

6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor probleme în scopul optimizării rezultatelor

Probleme de numărare

- Mulţimi finite ordonate

- Permutări - numărul de mulţimi ordonate cu n elemente care se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu n elemente

- Aranjamente - numărul submulţimilor ordonate cu câte m elemente fiecare, m < = n, care se pot forma cu cele n elemente ale unei mulţimi finite

- Combinări - numărul submulţimilor cu câte k elemente, unde 0 < = k < = n, ale unei mulţimi finite cu n elemente, proprietăţi: formula combinărilor complementare, numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente

1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete

2. Interpretarea primară a datelor statistice sau probabilistice, a graficelor şi a diagramelor

3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz

4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace statistice, probabilistice a unor probleme practice

5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice

6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate

Elemente de combinatorică, statistică şi probabilităţi

- Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi

- Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a datelor statistice

- Interpretarea datelor statistice prin lectura reprezentărilor grafice

- Evenimente aleatoare egal probabile; probabilitatea unui eveniment

1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori

2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism

3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii

4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice

5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei

6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic, sintetic sau vectorial

Geometrie

- Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în plan, distanţa dintre două puncte în plan

- Coordonatele unui vector în plan, coordonatele sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real

- Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinată de două puncte distincte, calcularea unor distanţe şi a unor arii

- Condiţii de paralelism, condiţii de coliniaritate; linii importante în triunghi

3.CLASA a XI-a - 3 ore/săpt. (TC+CD)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea unor situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces specific domeniului economic sau tehnic

2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces

3. Aplicarea algoritmilor de calcul cu matrice în situaţii practice

4. Rezolvarea unor sisteme utilizând algoritmi specifici

5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau compatibilitate a unor sisteme şi identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora

6. Optimizarea rezolvării unor probleme prin alegerea unor strategii şi metode adecvate (de tip algebric, vectorial, analitic, sintetic)

Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare

Matrice

- Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice

- Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, proprietăţi

Determinanţi

- Determinant unei matrice pătratice de ordin cel mult 3, proprietăţi

- Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a trei puncte în plan

Sisteme de ecuaţii liniare

- Matrice inversabile din

- Ecuaţii matriceale

- Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma matriceală a unui sistem liniar

- Metoda lui Cramer de rezolvare a sistemelor liniare

1. Caracterizarea unor funcţii utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare

2. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţiilor cu ajutorul reprezentărilor grafice

3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului diferenţial în rezolvarea unor probleme

4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor proprietăţi cantitative şi calitative ale unei funcţii

5. Utilizarea reprezentării grafice a unei funcţii pentru verificarea unor rezultate şi pentru identificarea unor proprietăţi

6. Determinarea unor optimuri situaţionale prin aplicarea calculului diferenţial în probleme practice

Note:

- În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un punct nu se va introduce definiţia cu .

- Se utilizează exprimarea "proprietatea lui... ", "regula lui... " pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.

Elemente de analiză matematică

Limite de funcţii

- Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta încheiată, simbolurile şi

- Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere funcţia radical funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2

- Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia putere funcţia radical funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2, cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii:

- Asimptotele graficului funcţiilor studiate: asimptote verticale, orizontale şi oblice

Funcţii continue

- Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii, operaţii cu funcţii continue

- Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere reale utilizând consecinţa proprietăţii lui Darboux

Funcţii derivabile

- Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un punct, funcţii derivabile

- Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul derivatelor de ordin I şi de ordinul al II-lea pentru funcţiile studiate

- Regulile lui l'Hospital pentru cazurile

Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor

- Rolul derivatei de ordin I şi de ordinul al II - lea în studiul funcţiilor: monotonie, puncte de extrem, concavitate, convexitate

- Reprezentarea grafică a funcţiilor

4.CLASA a XII-a - 3 ore/săpt. (TC+CD)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Recunoaşterea structurilor algebrice, a mulţimilor de numere, de polinoame şi de matrice

2.1. Identificarea unei structuri algebrice prin verificarea proprietăţilor acesteia

2.2. Determinarea şi verificarea proprietăţilor unei structuri

3.1. Verificarea faptului că o funcţie dată este morfism sau izomorfism

3.2. Aplicarea unor algoritmi în calculul polinomial sau în rezolvarea ecuaţiilor algebrice

4. Explicarea modului în care sunt utilizate, în calcule specifice, proprietăţile operaţiilor unei structuri algebrice

5.1. Utilizarea structurilor algebrice în rezolvarea de probleme practice

5.2. Determinarea unor polinoame sau ecuaţii algebrice care îndeplinesc condiţii date

6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind structuri algebrice sau calcul polinomial

6.2. Aplicarea, prin analogie, în calcule cu polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica numerelor

Elemente de algebră

Grupuri

- Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei

- Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de matrice,

- Morfism şi izomorfism de grupuri

Inele şi corpuri

- Inel, exemple: inele numerice inele de matrice, inele de funcţii reale

- Corp, exemple: corpuri numerice p prim

Inele de polinoame cu coeficienţi intr-un corp

comutativ

- Forma algebrică a unui polinom, operaţii (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar)

- Teorema împărţirii cu rest; împărţirea polinoamelor, împărţirea cu X - a, schema lui Horner

- Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout; c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame, descompunerea unor polinoame în factori ireductibili

- Rădăcini ale polinoamelor; relaţiile lui Viete pentru polinoame de grad cel mult 4

- Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi în ecuaţii binome, ecuaţii reciproce, ecuaţii bipătrate

1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie continuă şi derivata sau primitiva acesteia

2. Stabilirea unor proprietăţi ale calculului integral, prin analogie cu proprietăţi ale calculului diferenţial

3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor integrale definite

4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor definite, în scopul optimizării soluţiilor

5. Determinarea ariei unei suprafeţe plane şi a volumului unui corp, folosind calculul integral şi compararea rezultatelor cu cele obţinute prin aplicarea unor formule cunoscute din geometrie

6. Aplicarea calculului diferenţial sau integral în probleme practice

Elemente de analiză matematică

- Probleme care conduc la noţiunea de integrală

Primitive (antiderivate)

- Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinită a unei funcţii continue, proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite. Primitive uzuale

Integrala definită

- Definirea integralei Riemann a unei funcţii continue prin formula Leibniz - Newton

- Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate, monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de integrare

- Metode de calcul al integralelor definite: integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare de variabilă. Calculul integralelor de forma

prin metoda descompunerii în fracţii simple

Aplicaţii ale integralei definite

- Aria unei suprafeţe plane

- Volumului unui corp de rotaţie

Notă: Se utilizează exprimarea "proprietate" sau "regulă " pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în afara programei.

(4)PROGRAMA M_pedagogic
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
Filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare
Notă: Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prevederilor prezentei programe.
1.CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme a unor noţiuni specifice logicii matematice şi/sau a teoriei mulţimilor

2. Transcrierea unui enunţ în limbajul logicii matematice sau al teoriei mulţimilor

3. Utilizarea reprezentărilor grafice (diagrame, reprezentări pe axă), a tabelelor de adevăr, pentru efectuarea unor operaţii

4. Explicitarea caracteristicilor unor mulţimi folosind limbajul logicii matematice

5. Analizarea unor contexte uzuale şi/sau matematice (de exemplu: redactarea soluţiei unei probleme) utilizând limbajul logicii matematice şi/sau al teoriei mulţimilor

6. Transpunerea unei probleme în limbaj matematic, rezolvarea problemei şi interpretarea rezultatului

Mulţimi şi elemente de logică matematică

- Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin adaos; operaţii cu intervale de numere reale

- Propoziţie, predicat, cuantificatori

- Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate)

1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt funcţii, şiruri, progresii

2. Reprezentarea în diverse moduri a unor corespondenţe, funcţii, şiruri în scopul caracterizării acestora

3. Identificarea unor formule de recurenţă pe bază de raţionamente de tip inductiv

4. Exprimarea caracteristicilor unei funcţii folosind reprezentări (diagrame, grafice)

5. Deducerea unor proprietăţi ale unor şiruri folosind reprezentări grafice sau raţionamente de tip inductiv

6. Asocierea unei situaţii-problemă cu un model matematic de tip funcţie, şir, progresie

Funcţii

Şiruri

- Modalităţi de a descrie un şir; exemple de şiruri: progresii aritmetice, progresii geometrice, aflarea termenului general al unei progresii; suma primilor n termeni ai unei progresii

1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind reprezentarea grafică a acesteia

2. Identificarea unor puncte semnificative de pe graficul unei funcţii

3. Folosirea proprietăţilor unei funcţii pentru completarea graficului unei funcţii pare, impare sau periodice

4. Exprimarea proprietăţilor unor funcţii pe baza lecturii grafice

5. Reprezentarea graficului prin puncte şi aproximarea acestuia printr-o curbă continuă

6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lectură grafică

Funcţii; lecturi grafice

- Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în cadrane. Drepte în plan de forma x = m sau de forma y = m,

- Funcţia: definiţie, exemple, exemple de corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a descrie o funcţie, lecturi grafice; egalitatea a două funcţii, imaginea unei funcţii, graficul unei funcţii

- Funcţii numerice interval de numere reale; proprietăţi ale funcţiilor numerice prin lecturi grafice: reprezentarea geometrică a graficului, intersecţia graficului cu axele de coordonate, rezolvarea grafică a ecuaţiilor de forma f(x) = g(x), mărginire, paritate, imparitate (simetria graficului faţă de axa Oy sau faţă de origine), periodicitate, monotonie

1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în moduri diferite

2. Identificarea unor metode grafice pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor

3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor şi din reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I

4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete ce se pot descrie prin funcţii, inecuaţii sau sisteme

5. Interpretarea cu ajutorul proporţionalităţii a condiţiilor pentru ca diverse date să fie caracterizate cu ajutorul unei funcţii de gradul I

6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului

Funcţia de gradul I

- Definiţie;

- Reprezentarea grafică a funcţiei f: intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0

- Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul funcţiei

- Inecuaţii de forma studiate pe

- Poziţia relativă a două drepte; sisteme de tipul

1. Diferenţierea variaţiei liniare/pătratice prin exemple

2. Completarea unor tabele de valori necesare pentru trasarea graficului

3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului (trasarea prin puncte semnificative)

4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice

5. Utilizarea relaţiilor lui Viete pentru caracterizarea soluţiilor şi rezolvarea unor sisteme

6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare a ecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii

Funcţia de gradul al II-lea

- Reprezentarea grafică a funcţiei ,

, intersecţia graficului cu axele de coordonate, ecuaţia f(x) = 0, simetria faţă de drepte de forma x = m,

- Relaţiile lui Viete, rezolvarea sistemelor de forma

1. Identificarea unor moduri de variaţie a datelor

2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în vederea comparării variaţiei lor

3. Utilizarea lecturii grafice pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme

4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a unor reprezentări grafice

5. Interpretarea unei configuraţii din perspectiva poziţiei relative a unei drepte faţă de o parabolă

6. Utilizarea lecturilor grafice în vederea optimizării rezultatelor unor probleme practice

Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea

- Monotonie; punct de extrem (vârful parabolei), interpretare geometrică

- Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul funcţiei, inecuaţii de forma interpretare geometrică

- Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă: rezolvarea sistemelor de forma

interpretare geometrică

1. Identificarea elementelor de geometrie vectorială în configuraţii geometrice

2. Utilizarea reţelelor de pătrate pentru determinarea caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii date

3. Efectuarea de operaţii cu vectori pe configuraţii geometrice date

4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a descrie anumite configuraţii geometrice

5. Identificarea condiţiilor necesare pentru efectuarea operaţiilor cu vectori

6. Aplicarea calculului vectorial în descrierea proprietăţilor unor funcţii

Vectori în plan

- Segment orientat, vectori, vectori coliniari

- Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului, regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei de adunare, înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale înmulţirii cu scalari, condiţia de coliniaritate, descompunerea după doi vectori daţi necoliniari şi nenuli

1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor unor configuraţii geometrice

2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a unei configuraţii geometrice date

3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor sintetice în rezolvarea unor probleme de geometrie metrică

4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea vectorială (şi invers) a unei configuraţii geometrice date

5. Determinarea condiţiilor necesare pentru coliniaritate, concurenţă sau paralelism

6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme

Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul vectorial în geometria plană

- Vectorul de poziţie al unui punct

- Vectorul de poziţie al punctului care împarte un segment într-un raport dat, teorema lui Thales (condiţii de paralelism)

- Vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi (concurenţa medianelor unui triunghi)

1. Identificarea elementelor necesare pentru calcularea unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri

2. Utilizarea unor formule pentru calcule în trigonometrie şi în geometrie

3. Aplicarea teoremelor şi a formulelor pentru determinarea unor măsuri (lungimi sau unghiuri)

4. Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei şi/sau geometriei a unor probleme practice

5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în rezolvarea triunghiului oarecare

6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute prin rezolvarea unor probleme practice

Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie

- Rezolvarea triunghiului dreptunghic

- Formulele sin(180° - x) = sin x;

cos(180° - x) = - cos x (fără demonstraţie)

- Modalităţi de calcul a lungimii unui segment şi a măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi teorema cosinusului

2.CLASA a X-a - 2 ore/săpt. (TC)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real

2. Compararea şi ordonarea numerelor reale utilizând metode variate

3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu puteri, radicali, logaritmi

4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real pentru optimizarea calculelor

5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor

6. Analizarea validităţii unor afirmaţii prin utilizarea aproximărilor, a proprietăţilor sau a regulilor de calcul

Numere reale

- Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional, iraţional şi real, aproximări raţionale pentru numere iraţionale

- Puteri cu exponent iraţional şi cu exponent real ale unui număr pozitiv

- Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3), proprietăţi ale radicalilor

- Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare

1. Exprimarea relaţiilor de tip funcţional în diverse moduri

2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, bijectivitate, semn, continuitate, convexitate)

3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în calcule şi aproximări, prin metode diverse

4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete ce se pot descrie printr-o funcţie de o variabilă

5. Interpretarea unor probleme de calcul în vederea optimizării rezultatului

6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii

Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f (x) = 0, reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn, concavitate/convexitate

Funcţii şi ecuaţii

- Funcţia putere:

şi n > = 2

- Funcţia radical:

- Funcţia exponenţială

- Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:

-- Ecuaţii iraţionale care conţin radicali de ordinul 2 sau 3

- Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice de forma utilizarea unor substituţii care conduc la rezolvarea de ecuaţii algebrice

- Rezolvarea unor probleme care pot fi modelate cu ajutorul ecuaţiilor

1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete

2. Interpretarea primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar, al graficelor şi al diagramelor

3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz

4. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor probleme practice

5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice

6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate

Matematici financiare

- Probleme de numărare: permutări, aranjamente, combinări

- Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA

- Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice, reprezentarea grafică a datelor statistice. Interpretarea datelor statistice

- Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu evenimente, probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile

Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit, calcularea preţului de cost al unui produs, amortizări de investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare, buget personal, buget familial.

1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori

2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate

3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii

4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice

5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei

6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic, sintetic sau vectorial

Geometrie

- Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în plan, distanţa dintre două puncte în plan

- Coordonatele unui vector în plan; coordonatele sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real

- Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinată de două puncte distincte date

- Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan, calcularea unor distanţe şi a unor arii

3.CLASA a XI-a -1 oră/săpt. (TC)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Recunoaşterea şi diferenţierea mulţimilor de numere şi a structurilor algebrice

2. Identificarea unei structuri algebrice prin verificarea proprietăţilor acesteia

3. Compararea proprietăţilor algebrice sau aritmetice ale operaţiilor definite pe diverse mulţimi în scopul identificării unor algoritmi

4. Exprimarea proprietăţilor mulţimilor înzestrate cu operaţii prin identificarea organizării structurale a acestora

5. Utilizarea similarităţii operaţiilor definite pe mulţimi diferite în deducerea unor proprietăţi algebrice

Structuri algebrice

- Legi de compoziţie, proprietăţi

- Structuri algebrice: monoid, grup, inel, corp. Exemple: mulţimile

4.CLASA a XII-a - 1 oră/săpt. (TC)

Competenţe specifice

Conţinuturi

1. Identificarea unor situaţii practice concrete, care necesită asocierea unui tabel de date cu reprezentarea sa matriceală

2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matriceală a unui proces

3. Aplicarea, în situaţii practice, a algoritmilor de calcul cu matrice

4. Rezolvarea unor sisteme, utilizând metode diferite de rezolvare şi compararea acestor metode

5. Stabilirea compatibilităţii unor sisteme liniare şi identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora

Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare

Matrice

- Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice

- Operaţii cu matrice: adunarea a două matrice, înmulţirea, înmulţirea unei matrice cu scalar, produsul a două matrice, proprietăţi

Determinanţi

- Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel mult 3, proprietăţi

Sisteme de ecuaţii liniare

- Matrice inversabile din

Ecuaţii matriceale

- Sisteme de ecuaţii liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma matriceală a unui sistem liniar

- Metode de rezolvare a sistemelor liniare: metoda Cramer, metoda Gauss

- Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte distincte, aria unui triunghi şi caracterizarea coliniarităţii a trei puncte în plan

PARTEA II: PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ

CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ
BACALAUREAT 2013
SECŢIUNEA I: STATUTUL DISCIPLINEI
FIZICA are în cadrul Examenului de Bacalaureat pentru anul şcolar 2012-2013 statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă ca probă scrisă în conformitate cu filiera, profilul şi specializarea absolvită.
În intenţia de a veni în întâmpinarea candidaţilor care se pregătesc pentru continuarea studiilor în diferite filiere din învăţământul superior, elevii vor opta în timpul probei de examen pentru două dintre cele patru modulele (A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ).
Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ BACALAUREAT 2013, aprobată prin O.M.E.C.T.S. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, ce ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
Conţinutul programei de examen a fost stabilit ţinându-se seama de Programele Şcolare de Fizică în vigoare pentru absolvenţii promoţiei 2013.
Au fost respectate câteva principii:
1.Volumul programei de examen, redus faţă de cel din curriculum, se limitează la unele capitole ale Fizicii care permit, în cadrul examenului de bacalaureat, o evaluare a atingerii competenţelor de mai jos;
2.Cunoştinţele de matematică necesare examenului de Fizică cuprind, în afara celor de aritmetică, algebră şi geometrie elementară, operaţii cu puteri raţionale, operaţii fundamentale cu funcţii trigonometrice, logaritmi, progresii, determinarea extremului unei funcţii cu metodele analizei matematice, folosirea integralei definite;
3.Numerotarea capitolelor şi a temelor nu coincide cu cea din curriculum, dar formularea conţinutului respectă întocmai programa şcolară a fiecărei clase;
4.Lista de termeni conţine cunoştinţele care ar putea interveni în itemii subiectului de examen.
5.Pornind de la competenţele generale şi specifice ale învăţării fizicii s-a optat pentru un conţinut diferenţiat al programei de examen, în funcţie de filieră şi profil.
SECŢIUNEA II: COMPETENŢE DE EVALUAT
1.Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
1.1.definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni conţinută în acest material;
1.2.formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
1.3.exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
1.4.descrierea semnificaţiilor termenilor sau simbolurilor folosite în legi sau relaţii.
2.Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
2.1.selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;
2.2.aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;
2.3.utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;
2.4.utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme;
2.5.interpretarea din punct de vedere fizic a rezultatelor obţinute în rezolvarea unor probleme.
3.Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
3.1.identificarea fenomenelor fizice în situaţii din viaţa cotidiană;
3.2.realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii, în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;
3.3.selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice;
3.4.anticiparea evoluţiei fenomenelor fizice, pornind de la date prezentate;
3.5.descrierea şi explicarea unor fenomene din viaţa cotidiană folosind cunoştinţe integrate din diferite domenii ale fizicii.
4.Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:
4.1.decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;
4.2.selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.
SECŢIUNEA III: ARII TEMATICE
SUBSECŢIUNEA 1: Filiera teoretică - profilul real, Filiera vocaţională - profilul militar
A)MECANICA
(1)CONŢINUTURI
1.PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
1.1.Mişcare şi repaus
1.2.Principiul I
1.3.Principiul al II-lea
1.4.Principiul al III-lea
1.5.Legea lui Hooke. Tensiunea în fir
1.6.Legile frecării la alunecare
2.TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
2.1.Lucrul mecanic. Puterea mecanică
2.2.Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
2.3.Energia potenţială gravitaţională
2.4.Legea conservării energiei mecanice
2.5.Teorema variaţiei impulsului
2.6.Legea conservării impulsului
(2)LISTA DE TERMENI
1.PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
- viteză, vectorul viteză
- acceleraţie, vectorul acceleraţie
- modelul punctului material
- principiul inerţiei
- principiul fundamental al mecanicii clasice
- unitatea de măsură a forţei
- principiul acţiunilor reciproce
- forţe de contact între corpuri
- legile frecării la alunecare
- legea lui Hooke, forţa elastică
- forţa de tensiune
2.TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
- lucrul mecanic, mărime de proces
- unitatea de măsură a lucrului mecanic
- interpretarea geometrică a lucrului mecanic
- expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa de greutate în câmp gravitaţional uniform, a lucrului mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare şi a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică
- puterea mecanică
- unitatea de măsură a puterii în S.I.
- randamentul planului înclinat
- energia cinetică a punctului material
- teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
- energia potenţială
- variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp - Pământ
- energia mecanică, mărime de stare
- legea conservării energiei mecanice
- impulsul punctului material şi a unui sistem de puncte material
- teorema variaţiei impulsului
- legea conservării impulsului
B)ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ
(1)CONŢINUTURI
1.NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
2.PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
3.APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
4.MOTOARE TERMICE
5.PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII
(2)LISTA DE TERMENI
1.NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
- masă moleculară
- masă moleculară relativă
- cantitate de substanţă
- masă molară
- volum molar
- numărul lui Avogadro
- echilibru termic
- corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin
2.PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
- lucrul mecanic în termodinamică, mărime de proces
- interpretarea geometrică a lucrului mecanic în termodinamică
- energia internă a unui sistem termodinamic, mărime de stare
- căldura, mărime de proces
- înveliş adiabatic
- principiul I al termodinamicii
- coeficienţi calorici (relaţii de definiţie, unităţi de măsură în SI)
- relaţia Robert - Mayer
3.APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
- energia internă a gazului ideal ( monoatomic, diatomic, poliatomic)
- variaţia energiei interne, lucrul mecanic şi cantitatea de căldură pentru transformările simple ale gazului ideal ( izobară, izocoră, izotermă, adiabatică)
4.MOTOARE TERMICE
- explicarea funcţionării unui motor termic
- descrierea principalelor cicluri termodinamice - Otto, Diesel - pe baza cărora funcţionează motoarele termice
- randamentul unui motor termic
5.PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII
- ciclul Carnot, randamentul ciclului Carnot
C)PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
(1)CONŢINUTURI
1.CURENTUL ELECTRIC
2.LEGEA LUI OHM
3.LEGILE LUI KIRCHHOFF
4.GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
5.ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
(2)LISTA DE TERMENI
1.CURENTUL ELECTRIC
- curentul electric
- intensitatea curentului electric
- unitatea de măsură a intensităţii curentului electric
- circuit electric simplu
- tensiune electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele generatorului, căderea de tensiune în interiorul generatorului
2.LEGEA LUI OHM
- rezistenţa electrică
- legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi pentru întreg circuitul
- unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică
- rezistenţa electrică a unui conductor liniar
- rezistivitatea electrică, dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură
3.LEGILE LUI KIRCHHOFF
- reţeaua electrică
- nodul de reţea
- ochiul de reţea
- legile lui Kirchhoff
4.GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
- rezistenţa electrică echivalentă a grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor rezistori
- rezistenţa electrică echivalentă şi t.e.m. echivalentă corespunzătoare grupării serie/ paralel a mai multor generatoare electrice
5.ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
- expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de timp
- expresia energiei disipate în interiorul generatorului
- randamentul unui circuit electric simplu
- puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică
D)OPTICA
(1)CONŢINUTURI
1.OPTICA GEOMETRICĂ
1.1.Reflexia şi refracţia luminii
1.2.Lentile subţiri. Sisteme de lentile
2.OPTICA ONDULATORIE
2.1.Interferenţa
2.2.Dispozitivul Young
3.ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
3.1.Efect fotoelectric extern
(2)LISTA DE TERMENI
1.OPTICA GEOMETRICĂ
- reflexia luminii
- refracţia luminii
- legile reflexiei
- legile refracţiei
- indicele de refracţie
- punctele conjugate
- fasciculele paraxiale
- imaginile reale/virtuale
- lentila optică
- elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare);
- convergenţa unei lentile subţiri
- formulele lentilelor subţiri
- imaginile obiectelor reale/virtuale în lentile subţiri
- sisteme de lentile
2.OPTICA ONDULATORIE
- condiţii de obţinere a interferenţei staţionare
- lungimea de undă
- elementele componente ale dispozitivului Young
- franje de interferenţă
- diferenţa de drum optic
- condiţiile de maxim, respectiv de minim de interferenţă
- interfranja
3.ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
- legile efectului fotoelectric extern
- ipoteza lui Planck. Ipoteza lui Einstein. Ecuaţia lui Einstein
- interpretarea legilor efectului fotoelectric extern
SUBSECŢIUNEA 2: Filiera tehnologică - profilul tehnic şi profilul resurse naturale şi protecţia mediului
A)MECANICA
(1)CONŢINUTURI
1.PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
1.1.Mişcare şi repaus
1.2.Principiul I
1.3.Principiul al II-lea
1.4.Principiul al III-lea
1.5.Legea lui Hooke. Tensiunea în fir
1.6.Legile frecării la alunecare
2.TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
2.1.Lucrul mecanic. Puterea mecanică
2.2.Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
2.3.Energia potenţială gravitaţională
2.4.Legea conservării energiei mecanice
(2)LISTA DE TERMENI
1.PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ
- viteză, vectorul viteză
- acceleraţie, vectorul acceleraţie
- modelul punctului material
- principiul inerţiei
- principiul fundamental al mecanicii clasice
- unitatea de măsură a forţei
- principiul acţiunilor reciproce
- forţe de contact între corpuri
- legile frecării la alunecare
- legea lui Hooke, forţa elastică
- forţa de tensiune
2.TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ
- lucrul mecanic, mărime de proces
- unitatea de măsură a lucrului mecanic
- expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa de greutate în câmp gravitaţional uniform
- lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare
- puterea mecanică
- unitatea de măsură a puterii în S.I.
- randamentul planului înclinat
- energia cinetică a punctului material
- teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
- energia potenţială
- variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp - Pământ
- energia mecanică, mărime de stare
- legea conservării energiei mecanice
B)ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ
(1)CONŢINUTURI
1.NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
2.PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
3.APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
4.MOTOARE TERMICE
(2)LISTA DE TERMENI
1.NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
- masă moleculară
- masă moleculară relativă
- cantitate de substanţă
- masă molară
- volum molar
- numărul lui Avogadro
- echilibru termic
- corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin
2.PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
- lucrul mecanic în termodinamică, mărime de proces
- interpretarea geometrică a lucrului mecanic în termodinamică
- energia internă a unui sistem termodinamic, mărime de stare
- căldura, mărime de proces
- înveliş adiabatic
- principiul I al termodinamicii
- coeficienţi calorici (relaţii de definiţie, unităţi de măsură în SI)
- relaţia Robert - Mayer
3.APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL
- energia internă a gazului ideal ( monoatomic, diatomic, poliatomic)
- variaţia energiei interne, lucrul mecanic şi cantitatea de căldură pentru transformările simple ale gazului ideal ( izobară, izocoră, izotermă, adiabatică)
4.MOTOARE TERMICE
- explicarea funcţionării unui motor termic
- descrierea principalelor cicluri termodinamice - Otto, Diesel - pe baza cărora funcţionează motoarele termice
C)PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
(1)CONŢINUTURI
1.CURENTUL ELECTRIC
2.LEGEA LUI OHM
3.LEGILE LUI KIRCHHOFF
4.GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
5.ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
(2)LISTA DE TERMENI
1.CURENTUL ELECTRIC
- curentul electric
- intensitatea curentului electric
- unitatea de măsură a intensităţii curentului electric
- circuit electric simplu
- tensiune electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele generatorului, căderea de tensiune în interiorul generatorului
2.LEGEA LUI OHM
- rezistenţa electrică
- legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi pentru întreg circuitul
- unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică
- rezistenţa electrică a unui conductor liniar
- rezistivitatea electrică, dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură
3.LEGILE LUI KIRCHHOFF
- reţeaua electrică
- nodul de reţea
- ochiul de reţea
- legile lui Kirchhoff
4.GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
- rezistenţa electrică echivalentă a grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor rezistori
- rezistenţa electrică echivalentă şi t.e.m. echivalentă corespunzătoare grupării serie/ paralel a mai multor generatoare electrice identice
5.ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
- expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de timp
- expresia energiei disipate în interiorul generatorului
- randamentul unui circuit electric simplu
- puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică
D)OPTICA
(1)CONŢINUTURI
1.OPTICA GEOMETRICĂ
1.1.Reflexia şi refracţia luminii
1.2.Lentile subţiri. Sisteme de lentile
2.ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
2.1.Efect fotoelectric extern
(2)LISTA DE TERMENI
1.OPTICA GEOMETRICĂ
- reflexia luminii
- refracţia luminii
- legile reflexiei
- legile refracţiei
- indicele de refracţie
- punctele conjugate
- fasciculele paraxiale
- imaginile reale/virtuale
- lentila optică
- elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare);
- convergenţa unei lentile subţiri
- formulele lentilelor subţiri
- imaginile obiectelor reale/virtuale în lentile subţiri
- sisteme de lentile
2.ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
- legile efectului fotoelectric extern
- ipoteza lui Planck. Ipoteza lui Einstein. Ecuaţia lui Einstein
- interpretarea legilor efectului fotoelectric extern
PARTEA III: PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA CHIMIE

CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA CHIMIE
BACALAUREAT 2013
CAPITOLUL I:
I.STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de bacalaureat, chimia are statutul de disciplină opţională, fiind susţinută la proba E. d) în funcţie de filieră, profil şi specializare. Elevii care susţin bacalaureatul la chimie pot opta pentru programa de chimie organică sau programa de chimie anorganică şi generală, nivel I sau nivel II, în funcţie de filieră, profil şi specializare/ calificare profesională, conform tabelelor de mai jos.

Filieră

Profil

Specializare/ Calificare

Programa de bacalaureat

Teoretică

Real

Matematică-informatică

Programa de chimie organică filieră teoretică Nivel I

Teoretică

Real

Ştiinţele naturii

Programa de chimie organică filieră teoretică Nivel II

Vocaţională

Militar

Matematică-informatică

Programa de chimie organică filieră teoretică Nivel I

Tehnologică

Tehnic

Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii; Tehnician prelucrări mecanice; Tehnician electronist; Tehnician electrotehnist; Tehnician electromecanic; Tehnician energetician; Tehnician în construcţii şi lucrări publice; Tehnician instalator pentru construcţii; Tehnician în industria textilă; Tehnician în industria pielăriei; Tehnician transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician operator roboţi industriali; Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică; Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare; Tehnician proiectant produse finite din lemn; Tehnician poligraf; Tehnician audio-video; Tehnician producţie film şi televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician producţie poligrafică; Tehnician construcţii navale; Tehnician aviaţie; Tehnician instalaţii de bord (avion); Tehnician prelucrări la cald; Tehnician operator tehnică de calcul; Tehnician operator procesare text/ imagine; Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii; Tehnician mecatronist; Tehnician de telecomunicaţii; Tehnician proiectant CAD; Tehnician electrician electronist auto; Tehnician designer vestimentar; Tehnician în instalaţii electrice; Tehnician operator telematică; Tehnician în automatizări;

Programa de chimie organică filieră tehnologică Nivel I

Tehnic

Tehnician în industria sticlei şi ceramicii

Programa de chimie organică filieră tehnologică Nivel II

Resurse naturale şi protecţia mediului

Tehnician chimist de laborator; Tehnician în chimie industrială; Tehnician în industria materialelor de construcţii; Tehnician în agricultură; Tehnician în industria alimentară; Tehnician agronom; Tehnician horticultor; Tehnician zootehnist; Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului; Tehnician hidrometeorolog; Tehnician analize produse alimentare; Tehnician în prelucrarea produselor de origine animală; Tehnician în industria alimentară extractivă; Tehnician pentru animale de companie; Tehnician agromontan; Tehnician în agricultură ecologică; Tehnician veterinar; Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere; Tehnician în morărit, panificaţie şi produse făinoase; Tehnician în industria alimentară fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi fructelor.; Tehnician în agroturism.

Programa de chimie organică filieră tehnologică Nivel II

Filieră

Profil

Specializare/ Calificare

Programa de bacalaureat

Teoretică

Real

Matematică-informatică

Programa de chimie anorganică şi generală - filiera teoretică Nivel I

Teoretică

Real

Ştiinţele naturii

Programa de chimie anorganică şi generală - filiera teoretică Nivel II

Vocaţională

Militar

Matematică-informatică

Programa de chimie anorganică şi generală - filiera teoretică Nivel I

Tehnologică

Tehnic

Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii; Tehnician prelucrări mecanice; Tehnician electronist; Tehnician electrotehnist; Tehnician electromecanic; Tehnician energetician; Tehnician în construcţii şi lucrări publice; Tehnician instalator pentru construcţii; Tehnician în industria textilă; Tehnician în industria pielăriei; Tehnician transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician operator roboţi industriali; Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică; Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare; Tehnician proiectant produse finite din lemn; Tehnician poligraf; Tehnician audio-video; Tehnician producţie film şi televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician producţie poligrafică; Tehnician construcţii navale; Tehnician aviaţie; Tehnician instalaţii de bord (avion); Tehnician prelucrări la cald; Tehnician operator tehnică de calcul; Tehnician operator procesare text/ imagine; Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii; Tehnician mecatronist; Tehnician de telecomunicaţii; Tehnician proiectant CAD; Tehnician electrician electronist auto; Tehnician designer vestimentar; Tehnician în instalaţii electrice; Tehnician operator telematică; Tehnician în automatizări;

Programa de chimie anorganică şi generală - filiera tehnologică Nivel I

Tehnic

Tehnician în industria sticlei şi ceramicii

Programa de chimie anorganică şi generală - filiera tehnologică Nivel II

Resurse naturale şi protecţia mediului

Tehnician agronom; Tehnician horticultor; Tehnician zootehnist; Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului; Tehnician hidrometeorolog; Tehnician analize produse alimentare; Tehnician în prelucrarea produselor de origine animală; Tehnician în industria alimentară extractivă; Tehnician pentru animale de companie; Tehnician agromontan; Tehnician în agricultură ecologică; Tehnician veterinar; Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere; Tehnician în morărit, panificaţie şi produse făinoase; Tehnician în industria alimentară fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi fructelor.; Tehnician în agroturism; Tehnician în agricultură; Tehnician în industria alimentară.

Programa de chimie anorganică şi generală - filiera tehnologică Nivel I

Tehnologică

Resurse naturale şi protecţia mediului

Tehnician chimist de laborator; Tehnician în chimie industrială; Tehnician în industria materialelor de construcţii;

Programa de chimie anorganică şi generală - filiera tehnologică Nivel II

CAPITOLUL II: PROGRAMA DE CHIMIE ORGANICĂ - FILIERA TEORETICĂ - (Nivel I/Nivel II)
SECŢIUNEA I: II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1.Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
1.1.Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale.
1.2.Diferenţierea compuşilor organici în funcţie de structura acestora.
1.3.Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.
2.Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
2.1.Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
2.2.Formularea de concluzii care să demonstreze relaţii de tip cauză-efect.
2.3.Evaluarea măsurii în care concluziile investigaţiei susţin predicţiile iniţiale.
3.Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.
3.1.Rezolvarea problemelor cantitative/ calitative.
3.2.Conceperea sau adaptarea unei strategii de rezolvare pentru a analiza o situaţie.
3.3.Justificarea explicaţiilor şi soluţiilor la probleme.
4.Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
4.1.Utilizarea, în mod sistematic, a terminologiei specifice într-o varietate de contexte de comunicare.
4.2.Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/ irelevante şi subiective/ obiective.
4.3.Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun.
5.Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
5.1.Analizarea consecinţelor dezechilibrelor generate de procesele chimice poluante şi folosirea necorespunzătoare a produselor chimice.
5.2.Justificarea importanţei compuşilor organici.
SECŢIUNEA II: III. CONŢINUTURI
I.CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
1.Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2.Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
- Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
- Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
- Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
3.Alcani - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, monohalogenarea propanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
4.Alchene - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, dehidrohalogenarea 2-bromobutanului, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
5.Alchine - serie omoloagă, denumire, formule de structură; structura acetilenei, izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
6.Arene: benzen, toluen, naftalină - formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice - benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, alchilarea cu propenă, toluen: halogenarea catalitică, nitrarea, naftalină: sulfonarea, nitrarea.
7.Alcooli: metanol, etanol, glicerină - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului, obţinerea trinitratului de glicerină, deshidratarea 2-butanolului. Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7). Acţiunea biologică a etanolului.
8.Acizi carboxilici: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli. Esterificarea acidului salicilic; hidroliza acidului acetilsalicilic.
9.Grăsimi - hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi - acţiunea de spălare.
10.Zaharide (glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) - stare naturală, proprietăţi fizice.
- Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
- |_|Polizaharide: hidroliza enzimatică a amidonului; identificarea amidonului.
11.Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
- |_|Proteine - condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
12.Cauciucul natural şi cauciucul sintetic: proprietăţi fizice.
13.Calcul stoechiometric, puritate, randament. Utilizări ale substanţelor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
II.CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
1.Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2.Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
- Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
- Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
- Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
3.Alcani - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, monohalogenarea propanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
4.Alchene - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, dehidrohalogenarea 2-bromobutanului, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
5.Alchine - serie omoloagă, denumire, formule de structură; structura acetilenei, izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
6.Arene: benzen, toluen, naftalină - formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice - benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, alchilarea cu propenă, toluen: halogenarea catalitică, nitrarea, naftalină: sulfonarea, nitrarea.
7.Alcooli: metanol, etanol, glicerină - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului, obţinerea trinitratului de glicerină, deshidratarea 2-butanolului. Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7). Acţiunea biologică a etanolului.
8.Acizi carboxilici: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli. Esterificarea acidului salicilic; hidroliza acidului acetilsalicilic.
9.Grăsimi - hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi - acţiunea de spălare.
10.Zaharide (glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) - stare naturală, proprietăţi fizice.
- Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
- Polizaharide: hidroliza enzimatică a amidonului; identificarea amidonului.
11.Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
- Proteine - condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
12.Cauciucul natural şi cauciucul sintetic: proprietăţi fizice.
13.Calcul stoechiometric, puritate, randament. Utilizări ale substanţelor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
14.Structura alchenelor: izomeria geometrică.
15.Izomeria optică: carbon asimetric, enantiomeri, amestec racemic, mezoforme.
16.Arene: proprietăţi chimice - adiţia H2, Cl2 la benzen; adiţia H2 la naftalină; halogenarea toluenului la catena laterală.
17.Amine: denumire, clasificare, caracter bazic, alchilarea aminelor, diazotarea anilinei. Sinteza metiloranjului.
18.Fenoli: denumire, clasificare, caracter acid, nitrarea fenolului.
19.Conversie utilă, conversie totală.
CAPITOLUL III: PROGRAMA DE CHIMIE ANORGANICĂ ŞI GENERALĂ - FILIERA TEORETICĂ - (Nivel I/Nivel II)
SECŢIUNEA I: II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1.Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
1.1.Clasificarea sistemelor chimice studiate după diferite criterii.
1.2.Descrierea comportării speciilor chimice studiate într-un context dat.
1.3.Diferenţierea substanţelor chimice după natura interacţiunilor dintre atomi, ioni, molecule.
1.4.Structurarea cunoştinţelor anterioare, în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic.
1.5.Interpretarea caracteristicilor fenomenelor sistemelor studiate, în scopul identificării aplicaţiilor acestora.
2.Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
2.1.Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
2.2.Formularea de concluzii folosind informaţiile din surse de documentare, grafice, scheme, date experimentale care să răspundă ipotezelor formulate.
2.3.Utilizarea investigaţiilor în vederea obţinerii unor explicaţii de natură ştiinţifică.
3.Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.
3.1.Analizarea problemelor pentru a stabili contextul, relaţiile relevante, etapele rezolvării.
3.2.Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme, în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian.
3.3.Evaluarea strategiilor de rezolvare a problemelor pentru a lua decizii asupra materialelor/ condiţiilor analizate.
4.Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
4.1.Aplicarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor.
4.2.Folosirea corectă a terminologiei specifice chimiei.
5.Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
5.1.Compararea acţiunii unor produse, procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului.
5.2.Anticiparea efectelor unor acţiuni specifice asupra mediului înconjurător.
SECŢIUNEA II: III. CONŢINUTURI
I.CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
1.Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
- Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Substraturi. Orbitali. Clasificarea elementelor în blocuri de elemente: s, p, d, f. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
- Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
- Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O2, Cl2, H2O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H2, Fe, H2O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
2.Legături chimice. Interacţii între atomi, ioni, molecule.
- Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
- Legătura covalentă polară; molecule polare: H2O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H2, N2, Cl2; mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă (NH4+şi H3O+). Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl2 şi HCl.
- Legătura de hidrogen.
3.Soluţii apoase.
- Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
- Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH3; cupluri acid-bază conjugate.
4.Echilibrul chimic.
- Echilibre acido-bazice. pH-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de pH: turnesol, fenolftaleina (virajul culorii în funcţie de pH).
- Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
5.Noţiuni de electrochimie.
- Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
- Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
- Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
6.Noţiuni de termochimie.
- Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
- Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
7.Noţiuni de cinetică chimică.
- Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
8.Calcule chimice.
- Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, puritate, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea pH-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
II.CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
1.Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
- Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Substraturi. Orbitali. Clasificarea elementelor în blocuri de elemente: s, p, d, f. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
- Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
- Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O2, Cl2, H2O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H2, Fe, H2O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
2.Legături chimice. Interacţii între atomi, ioni, molecule.
- Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
- Legătura covalentă polară; molecule polare: H2O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H2, N2, Cl2; mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă (NH4+ şi H3O+). Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl2 şi HCl.
- Legătura de hidrogen.
3.Soluţii apoase.
- Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
- Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH3; cupluri acid-bază conjugate.
4.Echilibrul chimic.
- Echilibre acido-bazice. pH-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de pH: turnesol, fenolftaleina (virajul culorii în funcţie de pH)
- Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
5.Noţiuni de electrochimie.
- Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
- Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
- Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
6.Noţiuni de termochimie.
- Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
- Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
7.Noţiuni de cinetică chimică.
- Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
8.Calcule chimice.
- Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, puritate, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea pH-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
9.Elemente din blocul d: structura învelişului electronic pentru elemente din perioada a 4-a.
10.Legătura coordinativă (combinaţii complexe: reactiv Tollens, reactiv Schweizer, tetrahidroxoaluminatul de sodiu).
11.Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor; Kc, Ka, Kb, Kw. Principiul lui Le Châtelier şi factorii care influenţează echilibrul chimic.
12.Viteza de reacţie, constanta de viteză, legea vitezei.
13.Seria potenţialelor standard de reducere.
CAPITOLUL IV: PROGRAMA DE CHIMIE ORGANICĂ - FILIERA TEHNOLOGICĂ - (Nivel I/Nivel II)
SECŢIUNEA I: II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1.Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
1.1.Clasificarea compuşilor organici în funcţie de natura grupei funcţionale.
1.2.Diferenţierea compuşilor organici în funcţie de structura acestora.
1.3.Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.
2.Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
2.1.Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
2.2.Formularea de concluzii care să demonstreze relaţii de tip cauză-efect.
2.3.Evaluarea măsurii în care concluziile investigaţiei susţin predicţiile iniţiale.
3.Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.
3.1.Rezolvarea problemelor cantitative/ calitative.
3.2.Conceperea sau adaptarea unei strategii de rezolvare pentru a analiza o situaţie.
3.3.Justificarea explicaţiilor şi soluţiilor la probleme.
4.Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
4.1.Utilizarea, în mod sistematic, a terminologiei specifice într-o varietate de contexte de comunicare.
4.2.Procesarea unui volum important de informaţii şi realizarea distincţiei dintre informaţii relevante/ irelevante şi subiective/ obiective.
4.3.Decodificarea şi interpretarea limbajului simbolic şi înţelegerea relaţiei acestuia cu limbajul comun.
5.Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
5.1.Analizarea consecinţelor dezechilibrelor generate de procesele chimice poluante şi folosirea necorespunzătoare a produselor chimice.
5.2.Justificarea importanţei compuşilor organici
SECŢIUNEA II: III. CONŢINUTURI
I.CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
1.Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2.Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
- |_|Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
- |_|Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
- |_|Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
3.Alcani - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, izomerizarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
4.Alchene - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
5.Alchine - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
6.Arene: benzen, toluen, naftalină - formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice - benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, toluen: nitrarea, naftalină: nitrarea.
7.Alcooli: metanol, etanol, glicerină - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului. Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7). Acţiunea biologică a etanolului.
8.Acizi carboxilici: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli.
9.Grăsimi - hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi - acţiunea de spălare.
10.Zaharide (glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) - stare naturală, proprietăţi fizice.
- |_|Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
- |_|Polizaharide: identificarea amidonului.
11.Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
- Proteine - condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
12.Cauciucul natural şi cauciucul sintetic: proprietăţi fizice.
13.Calcul stoechiometric. Utilizări ale substanţelor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
II.CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
1.Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături chimice în compuşii organici; tipuri de catene de atomi de carbon, serie omoloagă; formule brute, moleculare şi de structură ale claselor de compuşi organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2.Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni:
- Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi, compuşi hidroxilici, amine.
- Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi carbonilici, compuşi carboxilici.
- |_| Compuşi cu funcţiuni mixte: aminoacizi, zaharide.
3.Alcani - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: clorurarea metanului, izomerizarea butanului; arderea; benzine, cifra octanică; putere calorică.
4.Alchene - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O; regula lui Markovnicov; polimerizarea.
5.Alchine - serie omoloagă, denumire, formule de structură; izomerie de catenă şi de poziţie; proprietăţi fizice, proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O, regula lui Markovnicov; arderea. Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
6.Arene: benzen, toluen, naftalină - formule de structură, proprietăţi fizice, proprietăţi chimice - benzen: halogenarea catalitică, nitrarea, toluen: nitrarea, naftalină: nitrarea.
7.Alcooli: metanol, etanol, glicerină - formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Proprietăţi chimice: fermentaţia acetică, arderea metanolului. Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7). Acţiunea biologică a etanolului.
8.Acizi carboxilici: formule de structură, proprietăţi fizice; proprietăţi chimice: reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, reacţia cu alcooli.
9.Grăsimi - hidrogenarea grăsimilor lichide. Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi - acţiunea de spălare.
10.Zaharide (glucoza, zaharoza, amidonul, celuloza) - stare naturală, proprietăţi fizice.
- Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane); fermentaţia alcoolică a glucozei; oxidarea glucozei cu reactiv Tollens şi Fehling.
- Polizaharide: identificarea amidonului.
11.Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina): denumire, clasificare, proprietăţi fizice; caracter amfoter.
12.Proteine - condensarea aminoacizilor; hidroliza enzimatică a proteinelor. Importanţa reacţiei de hidroliză. Denaturarea proteinelor.
13.Cauciucul natural şi cauciucul sintetic: proprietăţi fizice.
14.Calcul stoechiometric. Utilizări ale substanţelor studiate. Interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.
15.Cracarea şi dehidrogenarea butanului.
16.Obţinerea acetilenei din carbid.
17.Deshidratarea 2-butanolului. Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului.
18.Esterificarea acidului salicilic. Hidroliza acidului acetilsalicilic.
19.Randament.
CAPITOLUL V: PROGRAMA DE CHIMIE ANORGANICĂ ŞI GENERALĂ - FILIERA TEHNOLOGICĂ - (Nivel I/Nivel II)
SECŢIUNEA I: II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1.Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
1.1.Clasificarea sistemelor chimice studiate după diferite criterii.
1.2.Descrierea comportării speciilor chimice studiate într-un context dat.
1.3.Diferenţierea substanţelor chimice după natura interacţiunilor dintre atomi, ioni, molecule.
1.4.Structurarea cunoştinţelor anterioare, în scopul explicării proprietăţilor unui sistem chimic.
1.5.Interpretarea caracteristicilor fenomenelor sistemelor studiate, în scopul identificării aplicaţiilor acestora.
2.Investigarea comportării unor substanţe chimice sau sisteme chimice.
2.1.Efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea unor caracteristici, proprietăţi, relaţii.
2.2.Formularea de concluzii folosind informaţiile din surse de documentare, grafice, scheme, date experimentale care să răspundă ipotezelor formulate.
2.3.Utilizarea investigaţiilor în vederea obţinerii unor explicaţii de natură ştiinţifică.
3.Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente deductive şi inductive.
3.1.Analizarea problemelor pentru a stabili contextul, relaţiile relevante, etapele rezolvării.
3.2.Aplicarea algoritmilor de rezolvare de probleme, în scopul aplicării lor în situaţii din cotidian.
3.3.Evaluarea strategiilor de rezolvare a problemelor pentru a lua decizii asupra materialelor/ condiţiilor analizate.
4.Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea de rezultate.
4.1.Aplicarea corespunzătoare a terminologiei ştiinţifice în descrierea sau explicarea fenomenelor şi proceselor.
4.2.Folosirea corectă a terminologiei specifice chimiei.
5.Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
5.1.Compararea acţiunii unor produse, procese chimice asupra propriei persoane sau asupra mediului.
5.2.Anticiparea efectelor unor acţiuni specifice asupra mediului înconjurător.
SECŢIUNEA II: III. CONŢINUTURI
I.CONŢINUTURI PENTRU NIVEL I
1.Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
- Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
- Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
- Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O2, Cl2, H2O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H2, Fe, H2O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
2.Legături chimice. Interacţii între atomi, ioni, molecule.
- Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
- Legătura covalentă polară; molecule polare: H2O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H2, N2, Cl2; mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă (NH4+ şi H3O+). Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl2 şi HCl.
- Legătura de hidrogen.
3.Soluţii apoase.
- Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
- Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH3; cupluri acid-bază conjugate.
4.Echilibrul chimic.
- Echilibre acido-bazice. pH-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de pH: turnesol, fenolftaleină (virajul culorii în funcţie de pH).
- Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
5.Noţiuni de electrochimie.
- Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
- Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
- Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
6.Noţiuni de termochimie.
- Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
- Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
7.Noţiuni de cinetică chimică.
- Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
8.Calcule chimice.
- Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea pH-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
II.CONŢINUTURI PENTRU NIVEL II
1.Structura atomului. Tabelul periodic al elementelor chimice.
- Atom. Element chimic. Izotopi. Straturi. Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3.
- Corelaţii între structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor: caracter metalic, caracter nemetalic. Variaţia caracterului metalic şi nemetalic al elementelor în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3.
- Proprietăţi chimice ale sodiului: reacţii cu O2, Cl2, H2O. Proprietăţi chimice ale clorului: reacţii cu H2, Fe, H2O, Cu, NaOH, NaBr, KI.
2.Legături chimice. Interacţii între atomi, ioni, molecule.
- Legătura ionică. Cristalul de NaCl. Importanţa practică a NaCl.
- Legătura covalentă polară; molecule polare: H2O şi HCl. Legătura covalentă nepolară; molecule nepolare: H2, N2, Cl2; mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legătura coordinativă (NH4+şi H3O+). Proprietăţi fizice ale apei. Importanţa practică a Cl2 şi HCl.
- Legătura de hidrogen.
3.Soluţii apoase.
- Soluţii. Concentraţia soluţiilor: concentraţia procentuală masică, concentraţia molară. Solubilitatea substanţelor. Dizolvarea substanţelor ionice şi a substanţelor cu molecule polare în apă; factorii care influenţează dizolvarea.
- Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe): HCl, HCN, NaOH, NH3; cupluri acid-bază conjugate.
4.Echilibrul chimic.
- Echilibre acido-bazice. pH-ul soluţiilor apoase de acizi monoprotici tari şi baze monoprotice tari. Indicatori de pH: turnesol, fenolftaleină (virajul culorii în funcţie de pH).
- Reacţii acido-bazice. Reacţia de neutralizare.
5.Noţiuni de electrochimie.
- Reacţii de oxido-reducere. Număr de oxidare. Stabilirea coeficienţilor reacţiilor redox. Caracter oxidant şi reducător.
- Aplicaţii ale reacţiilor redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb (construcţie şi funcţionare). Coroziunea şi protecţia anticorosivă.
- Electroliza soluţiei şi topiturii de NaCl.
6.Noţiuni de termochimie.
- Reacţii exoterme, reacţii endoterme.
- Entalpie de reacţie. Căldura de combustie-arderea hidrocarburilor. Legea Hess.
7.Noţiuni de cinetică chimică.
- Reacţii lente, reacţii rapide. Catalizatori. Inhibitori.
8.Calcule chimice.
- Rezolvarea de exerciţii şi probleme de calcul stoechiometric, exerciţii de calcul a concentraţiei procentuale de masă şi a concentraţiei molare; calcularea pH-ului soluţiilor de acizi tari şi de baze tari.
9.Legătura coordinativă, combinaţii complexe: reactiv Tollens, reactiv Schweizer, tetrahidroxoaluminatul de sodiu.
10.Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor; Kc, Ka, Kb, Kw. Principiul lui Le Châtelier şi factorii care influenţează echilibrul chimic.
11.Viteza de reacţie, constanta de viteză, legea vitezei.
PARTEA IV: PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE

CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE
BACALAUREAT 2013
I.STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2013, disciplina Logică, argumentare şi comunicare are statutul de disciplină opţională fiind susţinută la proba E. d), în funcţie de filieră, profil şi specializare.
II.COMPETENŢE DE EVALUAT
- Utilizarea adecvată a conceptelor, operaţiilor şi instrumentelor specifice logicii în argumentare
- Transpunerea unui enunţ din limbaj natural în limbaj formal şi din limbaj formal în limbaj natural
- Construirea unor argumente în vederea susţinerii unui punct de vedere sau a unei soluţii propuse pentru rezolvarea unor situaţii - problemă
- Utilizarea unor raţionamente adecvate în luarea deciziilor
- Analizarea structurii şi/sau corectitudinii formelor şi operaţiilor logice
III.CONŢINUTURI
1.Societate, comunicare şi argumentare
- Argumentarea şi structura argumentării; analiza logică a argumentelor
- Termenii: caracterizare generală (definire, tipuri de termeni); raporturi între termeni
- Propoziţii: caracterizare generală (definire, structură); tipuri de propoziţii categorice; raporturi între propoziţii categorice
- Raţionamente: caracterizare generală (definire, structură); tipuri de raţionamente
- Definirea şi clasificarea: caracterizare generală; corectitudine în definire şi clasificare
2.Tipuri de argumentare
- Deductivă: argumente/raţionamente imediate cu propoziţii categorice (conversiunea şi obversiunea); silogismul (caracterizare generală, figuri şi moduri silogistice, verificarea validităţii prin metoda diagramelor Venn); demonstraţia
- Nedeductivă: inducţia completă; inducţia incompletă
3.Societate, comunicare şi argumentare corectă
- Evaluarea argumentelor (validitatea argumentelor); erori de argumentare
NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prezentei programe şi nu vizează conţinutul unui manual anume.
PARTEA V: PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA ECONOMIE

CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA ECONOMIE
BACALAUREAT 2013
I.STATUTUL DISCIPLINEI
În cadrul examenului de Bacalaureat 2013, Economia are statutul de disciplină opţională fiind susţinută la proba E.d), în funcţie de filieră, profil şi specializare.
II.COMPETENŢE DE EVALUAT
- Utilizarea adecvată a conceptelor specifice disciplinei în analizarea, explicarea şi compararea unor procese şi fenomene specifice dinamicii economice
- Caracterizarea agenţilor economici (consumatori şi producători), ca purtători ai cererii şi ofertei pe piaţă
- Caracterizarea pieţei din perspectiva dinamicii economice
- Analizarea, evaluarea şi exemplificarea comportamentului raţional al agenţilor economici în economia de piaţă
- Interpretarea rezultatelor evaluării fenomenelor şi proceselor economice
III.CONŢINUTURI
1.Consumatorul şi comportamentul său raţional
- Nevoi şi resurse
- Cererea
- Consumatorul şi comportamentul său (costul de oportunitate, utilitatea economică)
2.Producătorul/întreprinzătorul şi comportamentul său raţional
- Proprietatea şi libera iniţiativă
- Oferta
- Factorii de producţie şi combinarea acestora
- Costuri, productivitate, profit, eficienţă economică
3.Piaţa - întâlnire a agenţilor economici
- Relaţia cerere-ofertă-preţ în economia de piaţă
- Mecanismul concurenţial
- Forme ale pieţei: Piaţa monetară, Piaţa capitalurilor, Piaţa muncii
NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2013 se elaborează în baza prezentei programe şi nu vizează conţinutul unui manual anume.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 28 bis din data de 14 ianuarie 2013