DECIZIE nr. 957 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, precum şi a prevederilor anexei nr. 3.35, cu referire la imobilul din Băneasa-Bucureşti, parcela 696

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 20 din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, precum şi a prevederilor anexei nr. 3.35, cu referire la imobilul din Băneasa-Bucureşti, parcela 696, excepţie invocată de Petru Bleancă în Dosarul nr. 13.954/299/2007/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 902D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei şi partea Subcomisia de aplicare a Legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, în ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, referitor la dreptul de proprietate privată, este în competenţa instanţei de judecată să stabilească validitatea unui titlu de proprietate. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 79 alin. (1) privind atribuţiile Consiliului Legislativ, arată că avizarea amendamentelor aduse unui proiect de lege nu este obligatorie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 116R din 23 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13.954/299/2007/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 20 din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, precum şi a prevederilor anexei nr. 3.35, cu referire la imobilul din Băneasa-Bucureşti, parcela 696, excepţie invocată de Petru Bleancă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate asupra unui imobil-teren.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că asupra imobilului-teren situat în Băneasa-Bucureşti, parcela 696, categoria de folosinţă livadă, în suprafaţă de 2,8600 ha, a fost reconstituit un drept de proprietate privată, potrivit Titlului de proprietate nr. 100.401/22.12.2006, emis de Comisia municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. În aceste condiţii, includerea acestui imobil în anexa nr. 3.35, parte integrantă din Legea nr. 72/2011, referitoare la datele de identificare a suprafeţelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, contravine principiilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, a proprietăţii private, la expropriere şi la inviolabilitatea proprietăţii private.
În opinia autorului excepţiei, aceste principii constituţionale constituie garanţii ale dreptului de proprietate care nu pot fi eludate de către legiuitor, în caz contrar fiind încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 234 din 20 decembrie 1999 şi nr. 923 din 23 iunie 2009, prin care s-a statuat că imobilele prevăzute la poziţiile 11, respectiv 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România constituie proprietatea privată (...) şi beneficiază de protecţia acesteia, instituită prin art. 41 alin. (1) şi (2) [devenit art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţia revizuită în 20031, precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie [devenit art. 136 alin. (5) din Constituţiei. De aceea, Guvernul nu poate să dispună prin ordonanţă de urgenţă de acest bun care nu se mai află în proprietatea statului. În acelaşi sens, invocă şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1986 şi din 23 septembrie 1982, pronunţate în cauzele James şi alţii împotriva Marii Britanii şi, respectiv, Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei.
De asemenea, în opinia autorului excepţiei, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 79 alin. (1) din Constituţie referitor la competenţele Consiliului Legislativ, deoarece nu a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ pentru amendamentele adoptate cu ocazia adoptării Legii nr. 72/2011, atât de Senat, ca primă Cameră sesizată, cât şi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, care erau substanţial diferite de proiectul de lege avizat de acest organ consultativ. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, prin care s-a statuat că, în situaţia în care o propunere legislativă este diferită de proiectul de lege adoptat de Parlament, în această situaţie trebuie solicitat un nou aviz al Consiliului Legislativ.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, se arată că, anterior adoptării Legii nr. 72/2011, pentru terenul situat în Băneasa-Bucureşti, tarlaua 696, categoria de folosinţă livadă, în suprafaţă de 2,8600 ha, menţionat în anexa nr. 3.35 din Legea nr. 72/2011, a fost emis titlul de proprietate nr. 100.401/22.12.2006, în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Prin urmare, terenul în cauză nu se afla în proprietatea statului la data intrării în vigoare a actului normativ criticat, ci se afla în proprietatea unei persoane fizice, beneficiind de protecţia constituţională a proprietăţii private, în conformitate cu art. 44 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală.
În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Constituţie, se apreciază că aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece avizarea de către Consiliul Legislativ a amendamentelor depuse la Senat şi la Camera Deputaţilor nu este reglementată prin aceste dispoziţii constituţionale, astfel încât lipsa unui asemenea aviz nu poate afecta constituţionalitatea actului normativ adoptat în aceste condiţii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte, deoarece includerea terenului situat în Băneasa-Bucureşti, tarlaua 696, categoria de folosinţă livadă, în anexa nr. 3.35 din Legea nr. 72/2011, aduce atingere dreptului de proprietate privată. Astfel, la data adoptării actului normativ criticat, terenul menţionat în anexa nr. 3.35 nu aparţinea statului, ci se afla în proprietatea privată a unei persoane fizice, căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate privată, fiind emis un titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000, situaţie în care legiuitorul nu mai putea dispune de acest bun, fără încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) şi referitoare la expropriere. Se mai apreciază că normele legale supuse controlului de constituţionalitate sunt imprecise, deoarece nu rezultă cu claritate care sunt terenurile exceptate de la includerea în domeniul public al statului, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, dat fiind faptul că legiuitorul trebuie să asigure calitatea legislaţiei de a fi accesibilă şi previzibilă, adică enunţată cu suficientă precizie pentru a-i permite persoanei să-şi adapteze comportamentul. Invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 3 februarie 2005, pronunţată în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. Consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul securităţii raporturilor juridice, în condiţiile în care terenurile retrocedate nu pot face obiectul Legii nr. 72/2011 şi ar fi trebuit exceptate de la aplicarea acesteia.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, precum şi a prevederilor anexei nr. 3.35, care face parte integrantă din această lege, cu referire la imobilul din Băneasa-Bucureşti, parcela 696, categoria de folosinţă - livadă, în suprafaţă de 2,8600 ha.
Legea nr. 72/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 7 iunie 2011, iar anexa nr. 3.35 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 bis din 7 iunie 2011.
În temeiul art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Institutele naţionale, institutele, centrele şi staţiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, instituţiile de învăţământ agricol şi silvic, unităţile de cercetare-dezvoltare aflate în structura unor regii din domeniul agricol administrează bunuri din domeniul public, identificate prin hotărâre a Guvernului de reorganizare a unităţilor de cercetare-dezvoltare, bunuri din domeniul privat al statului, precum şi bunuri proprii dobândite în condiţiile legii, fiind destinate exclusiv activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic vegetal şi animal.
(2) Suprafeţele de teren cu destinaţie agricolă prevăzute în anexele la prezenta lege sunt bunuri aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, cu excepţia terenurilor retrocedate potrivit legii, iar construcţiile deţinute de unităţile de cercetare-dezvoltare sunt bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului şi bunuri proprii, după caz, şi se dau în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public care le deţin în prezent şi care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea în agricultură, pe toată durata existenţei unităţilor, cu condiţia păstrării obiectului de activitate."
Între imobilele prevăzute la anexa nr. 3.35 - Datele de identificare a suprafeţelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic, se află terenul la care face referire autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cu următoarele menţiuni: locul unde este situat terenul - Băneasa-Bucureşti, parcela - 696, categoria de folosinţă - livadă, suprafaţa - 2,8600 ha.
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi şi alin. (3) referitor la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private şi la expropriere, art. 79 alin. (1) privind atribuţiile Consiliului Legislativ şi în art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Potrivit celor reţinute de instanţa de judecată în cuprinsul actului de sesizare a Curţii Constituţionale, autorului excepţiei de neconstituţionalitate i-a fost reconstituit, prin hotărâre a comisiei locale de fond funciar, dreptul de proprietate asupra unui teren agricol care s-a aflat în proprietatea publică a statului, teren ce era concesionat Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, în scopul realizării obiectivelor cercetării.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 5.117 din 16 martie 2011, prin care Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate aparţinând autorului excepţiei, cu privire la terenul respectiv, situat în Băneasa-Bucureşti, parcela 696, categoria de folosinţă - livadă, în suprafaţă de 2,8600 ha.
Aşadar, Curtea observă că, pe fondul cauzei, este contestat chiar dreptul de proprietate al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, iar prima instanţă s-a pronunţat deja în sensul anulării titlului de proprietate emis de Comisia municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Astfel, din moment ce în speţă este criticată însăşi validitatea actului juridic care consfinţeşte dreptul de proprietate pretins a fi încălcat, Curtea reţine că, numai după clarificarea situaţiei juridice a terenului în cauză, mai precis, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 72/2011, autorul excepţiei era titular legitim al dreptului de proprietate asupra terenului care figurează în anexa la acest act normativ, se va putea pune în discuţie constituţionalitatea unei asemenea măsuri legislative.
Prin urmare, Curtea constată că, în esenţă, aspectele invocate de autorul excepţiei vizează probleme de interpretare şi aplicare a reglementării legale criticate, în litigiul dedus judecăţii, fiind atribuţia instanţei de judecată competente de a verifica validitatea titlului de proprietate asupra imobilul din Băneasa-Bucureşti, parcela 696, şi de a dispune cu privire la legalitatea procedurii de trecere a terenurilor din proprietatea publică a statului în proprietatea persoanelor fizice îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, motiv pentru care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
De altfel, prin Decizia nr. 345 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 1 iunie 2012, Curtea s-a mai pronunţat în legătură cu problema posibilităţii trecerii unor terenuri proprietate publică a statului către persoane fizice îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, statuând că revine instanţelor judecătoreşti să dispună cu privire la legalitatea unor astfel de proceduri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, precum şi a prevederilor anexei nr. 3.35, cu referire la imobilul din Băneasa-Bucureşti, parcela 696, excepţie invocată de Petru Bleancă în Dosarul nr. 13.954/299/2007/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 25 din data de 11 ianuarie 2013