Document embed

DECIZIE nr. 1033 din 29 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională^*

^*) A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Petre Lăzăroiu	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, excepţie ridicată de Niculae Niţu în Dosarul nr. 681/116/2012 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.228D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.229D/2012 şi nr. 1.230D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, excepţie ridicată de Marin Preda şi Gheorghe Paraschiv în dosarele nr. 683/116/2012 şi nr. 752/116/2012 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.228D/2012, nr. 1.229D/2012 şi nr. 1.230D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.229 D/2012 şi nr. 1.230D/2012 la Dosarul nr. 1.228D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie şi făcând referire la Decizia din 15 mai 2012 prin care a fost soluţionată Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 iunie 2012, pronunţate în dosarele nr. 681/116/2012, nr. 683/116/2012 şi nr. 752/116/2012, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Niculae Niţu, Marin Preda şi Gheorghe Paraschiv în cadrul unor litigii având ca obiect contestaţii la decizii de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, în urma adoptării Legii nr. 119/2010 şi a Legii nr. 263/2010, le-a fost anulat dreptul de a beneficia de pensie de serviciu, în timp ce altor categorii li s-a menţinut acest drept. Aşadar, este inadmisibil ca o categorie de pensionari să beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu, iar alte categorii să nu beneficieze de acelaşi drept. Invocă în acest sens considerentele Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010.

Mai arată că, prin statutul lor de militari şi poliţişti, au avut o serie de interdicţii şi incompatibilităţi, dar şi de responsabilităţi şi riscuri în exercitarea profesiei, drept pentru care există o similitudine între statutul constituţional al magistraţilor şi cel al militarilor şi poliţiştilor.

Totodată, arată că, prin textele de lege criticate, au fost încălcate dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, care consacră respectarea dreptului de proprietate a bunurilor aparţinând persoanelor fizice. Din această perspectivă, drepturile care decurg din contribuţiile din cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale care intră sub protecţia dispoziţiilor sus-menţionate. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârile din 26 noiembrie 2002, 22 octombrie 2009, 8 decembrie 2009, 3 martie 2011 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Buchen împotriva Republicii Cehe, Apostolakis împotriva Greciei, Munoz Diaz împotriva Spaniei, Klein împotriva Austriei şi Maggio şi alţii împotriva Italiei.

Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece legiuitorul este îndreptăţit să revizuiască modalitatea de calcul al drepturilor de pensie, fără ca prin aceasta să se aducă atingere însuşi dreptului la pensie. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, potrivit căreia dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat fiind doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens considerentele de principiu care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale, cum ar fi, de exemplu, deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 511 din 19 iulie 2011.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010:

"Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;";

- Art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010:

"La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

[... ]

b) Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.";

- Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011:

"(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeaşi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.

(2) Obligaţia identificării şi transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în cadrul cărora beneficiarul şi-a desfăşurat activitatea.

(3) Instituţiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.

(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad şi al soldei de funcţie minime corespunzătoare gradului militar deţinut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puţin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.

(5) Evoluţia salariului mediu brut/net pe economie şi a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2."

Autorii excepţiei susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 148 alin. (2) şi (4) privind aplicarea cu prioritate a actelor cu caracter obligatoriu adoptate de Uniunea Europeană, art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea reţine următoarele:

1. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat, în esenţă, că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Totodată, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

Curtea Constituţională a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă. Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice.

Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, de exemplu Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă, or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.

2. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 şi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, Curtea observă că acestea sunt criticate tot din perspectiva încălcării dreptului de proprietate ca urmare a revizuirii pensiilor, respectiv a abrogării dispoziţiilor de lege privind pensiile speciale ale militarilor şi poliţiştilor. Aşa fiind, pentru motivele anterior expuse, criticile de neconstituţionalitate vor fi respinse ca neîntemeiate.

3. Referitor la pensiile magistraţilor, Curtea a statuat prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 433 din 28 iunie 2010, că principiul independenţei justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu, concluzionând că statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

4. Cu acest prilej, pentru considerentele de principiu care au stat la baza Deciziilor nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, anterior menţionate, Curtea observă că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii din Legea fundamentală. Astfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, Curtea Constituţională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea şi că unor situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit. Având în vedere statutul diferit al profesiilor beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională faţă de cel al magistraţilor, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, excepţie ridicată de Niculae Niţu în Dosarul nr. 681/116/2012, de Marin Preda în Dosarul nr. 683/116/2012 şi de Gheorghe Paraschiv în Dosarul nr. 752/116/2012, toate ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.

-****-

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 41 din data de 18 ianuarie 2013