DECIZIE nr. 791 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 alin. (6) din Codul penal şi ale art. 25 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioniţa Cochinţu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 alin. (6) din Codul penal şi ale art. 25 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Florian Caba în Dosarul nr. 1.005/337/2015 al Judecătoriei Zalău şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 834D/2015.
2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care, în prealabil, depune concluzii scrise, apoi prezintă situaţia de fapt în care se regăseşte - cum s-a ajuns la cercetarea sa penală şi la renunţarea la urmărirea penală -, evoluţia sa profesională şi funcţiile pe care le-a deţinut în decursul timpului - din anul 1968 şi până în prezent a posedat armă, fiind militar de profesie şi demnitar al statului român, având gradul de general de brigadă, precum şi funcţii de comandă la structuri care au fost calificate ca fiind cele mai bune din armata României şi care au reprezentat ţara în relaţiile externe. Astfel, prin modificările legislative operate asupra Legii nr. 295/2004 şi a Codului penal, s-a ajuns la situaţia în care nevizarea permisului de armă constituie infracţiune, aspect care generează opt consecinţe legale şi administrative, astfel că, atât la nivel local, cât şi la nivel naţional a crescut, în mod artificial, fenomenul infracţional. În acest context arată că a depus un tabel comparativ cu modificările succesive, prin care se schimbă întreg conţinutul prevederilor criticate. În esenţă, consideră că prevederile art. 342 din Codul penal sunt neconstituţionale, raportat la art. 22 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în măsura în care nu s-a parcurs înainte o procedură prealabilă prin care să se constate reaua-credinţă a posesorului de permis armă, astfel cum era prevăzut în legislaţia anterioară.
4. În final, solicită să se constate că prevederile art. 342 alin. (6) din Codul penal sunt neconstituţionale în măsura în care nu s-a parcurs o procedură prealabilă, astfel cu era prevăzut anterior în legislaţie, respectiv inspectoratele de poliţie să anunţe data, ora, locul etc., posesorului permisului să i se acorde un timp de la anunţate şi până la prelungirea valabilităţii permisului, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 alin. (1)-(4) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, doreşte ca acestea să revină la forma avută anterior, astfel cum erau cuprinse în art. 27 din aceeaşi lege.
5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, pe de o parte, faţă de prevederile constituţionale invocate care nu sunt incidente în cauză, pe de altă parte, având în vedere faptul că autorul acesteia solicită modificarea dispoziţiilor legale criticate în sensul de a exista obligativitatea organelor de poliţie de a-l încunoştinţa pe deţinătorul de armă cu privire la expirarea permisului de deţinere, Totodată, menţionează că prevederile art. 342 alin. (6) din Codul penal preiau infracţiunea prevăzută anterior de dispoziţiile art. 140 ale Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, astfel că există o continuitate de reglementare în materie, iar în ceea ce priveşte obligaţiile titularului de permis de armă, arată că nu se poate invoca necunoaşterea legii, mai ales că este vorba de regimul armelor şi muniţiilor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
6. Prin Încheierea din 22 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.005/337/2015, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 alin. (6) din Codul penal şi ale art. 25 alin. (1)-(4) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Florian Caba într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei ordonanţe a procurorului prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că această excepţie s-ar soluţiona dacă prevederile art. 342 din Codul penal s-ar completa în sensul că termenul se calculează de la data primirii înştiinţării asupra expirării perioadei de valabilitate a permisului de armă, astfel s-ar acoperi norma morală caracteristică echităţii ce trebuie să guverneze dispoziţiile legii. În acest context, se apreciază că, pentru armonizarea prevederilor, este necesară completarea cu expresia "sau în cel mult 10 zile de la primirea înştiinţării asupra expirării perioadei de valabilitate a permisului de armă".
8. De asemenea, susţine că, prin prevederile criticate, legiuitorul nu face diferenţă între persoana care, dintr-o omisiune sau neglijenţă, nu s-a prezentat în termen la vizarea permisului de armă, astfel pierzând dreptul de deţinere al armei şi devenind infractor, cele două fapte fiind simultane şi suprapuse, şi persoana care manifestă rea-voinţă sau săvârşeşte fapta cu intenţie şi vinovăţie, după ce a fost avertizată în scris de către organele de poliţie asupra necesităţii vizării permisului de armă şi a consecinţelor pe care şi le asumă. Prin urmare, consecinţa faptei de a nu se prezenta la vizarea permisului de armă din omisiune sau neglijenţă şi, prin urmare, omisiunea de a preda arma nu poate fi considerată infracţiune şi sancţionată precum utilizarea fără drept a unei arme de foc, deoarece fapta nu întruneşte trăsăturile esenţiale ce definesc infracţiunea, conform noului cod penal, respectiv ca fapta să fie săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei. Totodată, consideră că prevederile criticate nu sunt în acord cu dispoziţiile şi spiritul Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, deoarece "anulează atribuţiile de prevenire a infracţiunilor şi controlul activităţii din domeniul armelor şi muniţiilor, pe care trebuie să le întreprindă poliţia".
9. Menţionează că arma i-a fost oferită de către ministrul apărării naţionale "în semn de apreciere pentru meritele în slujba patriei", iar prin obligarea la depunerea acesteia în păstrare la un armurier autorizat se exercită o ingerinţă asupra dreptului de proprietate, fiind încălcate şi prevederile art. 22 din Constituţie, întrucât consecinţele omisiunii de a viza permisul de armă anulează dreptul de a deţine o armă şi, implicit, dreptul la autoapărare.
10. Judecătoria Zalău opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că, într-adevăr, Constituţia garantează prin art. 22 şi 44 dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi dreptul la proprietate privată, însă aceste drepturi nu sunt încălcate prin reglementarea unui regim special şi a unor proceduri pentru obţinerea şi păstrarea armelor, întrucât, la fel cum este respectat dreptul la viaţă al deţinătorului unei arme, trebuie respectat şi dreptul la viaţă al unei persoane asupra căreia ar putea fi folosită o armă de o persoană ce ar avea drept de folosire a armei nelimitat. Este firesc ca pentru deţinerea şi folosirea armelor şi muniţiei să fie prevăzute proceduri stricte, care să nu lase loc interpretărilor, proceduri care să fie respectate la termen şi întocmai, această materie fiind una deosebit de importantă. Dreptul de proprietate este un drept ce poate suferi anumite restrângeri, iar dreptul la viaţă, integritate psihică şi fizică nu este afectat prin obligarea deţinătorului de armă letală la prelungirea periodică a permisului de armă, acest drept nefiind unul ce impune în mod obligatoriu deţinerea şi folosirea unei arme letale.
11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 342 alin. (6) din Codul penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, şi ale art. 25 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, care au următorul cuprins:
- Art. 342 alin. (6) din Codul penal: "Nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.";
- Art. 25 din Legea nr. 295/2004: "Valabilitatea permisului de armă
(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri.
(2) În vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c)-f), h) şi i), iar armele destinate folosirii în condiţiile prezentei legi au efectuată inspecţia tehnică periodică.
(4) Permisul de armă conferă titularului drepturile prevăzute de lege şi după radierea din acesta a armelor înstrăinate prin vânzare, donaţie, închiriere sau comodat, până la expirarea termenului de valabilitate."
15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în opinia autorului acesteia, această excepţie "s-ar soluţiona dacă prevederile art. 342 din Codul penal ar fi completate în sensul că termenul se calculează de la data primirii înştiinţării asupra expirării perioadei de valabilitate a permisului de armă şi astfel s-ar acoperi norma morală caracteristică echităţii ce trebuie să guverneze dispoziţiile legii", context în care se apreciază că, pentru armonizarea prevederilor, este necesară completarea cu expresia "sau în cel mult 10 zile de la primirea înştiinţării asupra expirării perioadei de valabilitate a permisului de armă".
17. Astfel, Curtea reţine că, pe de o parte, prevederile art. 25 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor reglementează aspecte referitoare la "Valabilitatea permisului de armă", statuând, în esenţă, că permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri, iar, în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis. De asemenea, este prevăzuta şi posibilitatea prelungirii valabilităţii permisului de armă de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege [art. 14 alin. (1) lit. c)-f), h) şi i)], iar armele destinate folosirii în condiţiile legii au efectuată inspecţia tehnică periodică. Pe de altă parte, prin art. 342 alin. (6) din Codul penal, legiuitorul a prevăzut că nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
18. În acest context, Curtea observă că, astfel cum au fost formulate, criticile de neconstituţionalitate conţin mai degrabă recomandări de lege ferenda în materie, în sensul dorit de autorul excepţiei şi în funcţie de interpretarea şi modalitatea de aplicare concretă a legii în cadrul litigiului în care a fost invocată excepţia. Or, astfel de argumente de fapt, precum şi aprecierile personale formulate din perspectiva unor omisiuni de reglementare legislativă, nu pot fi primite şi analizate de Curtea Constituţională, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecinţă, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
19. Distinct de acestea, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nici nu au incidenţă în cauză, având în vedere că prevederile criticate nu instituie norme care să reglementeze sau să afecteze în vreun fel dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică sau dreptul de proprietate privată. Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013, a reţinut că, din examinarea sistematică a prevederilor Constituţiei, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de a obţine permis de armă nu este un drept constituţional. Astfel, suspendarea permisului de portarmă nu poate duce, în mod mediat, la încălcarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al persoanei, indiferent de calitatea sa specială, aşa cum nici această calitate nu poate impune exercitarea dreptului în afara condiţiilor prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008).
20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 alin. (6) din Codul penal şi ale art. 25 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Florian Caba în Dosarul nr. 1.005/337/2015 al Judecătoriei Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Zalău şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 91 din data de 8 februarie 2016