DECIZIE nr. 290 din 23 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Augustin Zegrean

- preşedinte

Aspazia Cojocaru

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Stimas" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 1.103/86/2012* al Tribunalului Suceava - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 145D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 318/2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.103/86/2012*, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Stimas" - S.A. din Suceava cu ocazia soluţionării unui litigiu de muncă având ca obiect "contestaţie decizie de concediere".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că "stabilind ope legis, prin prevederile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, întinderea prejudiciului, cât şi obligaţia angajatorului de a repara acest prejudiciu, indiferent dacă prejudiciul a fost cauzat din culpa sa sau din culpa altei persoane, se încalcă dreptul angajatorului la un proces echitabil, acesta fiind lipsit de dreptul de a putea dovedi prin probe întinderea prejudiciului suferit de angajat, de dreptul de a proba culpa unei alte persoane ori chiar culpa angajatului în crearea prejudiciului".
Tribunalul Suceava - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi 57.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece prevederile de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, dat fiind că din conţinutul normativ al acestora rezultă că nu se referă la despăgubiri, ci la altă ipoteză, şi anume la încetarea de drept a contractului individual de muncă, la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii de anulare a actului de concediere, în cazul în care salariatul concediat nu solicită repunerea în situaţia anterioară actului de concediere. Or, în esenţă, aspectele invocate reprezintă probleme de interpretare şi aplicare a legii cu privire la întinderea prejudiciului efectiv suferit de salariat, care trebuie acoperit prin plata despăgubirilor, în cazul în care instanţa a dispus anularea concedierii, aspecte ce sunt însă de competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
Avocatul Poporului apreciază că, din examinarea susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că, în realitate, acesta critică conţinutul alin. (1) al art. 80 din Codul muncii şi nu alin. (3), aşa cum s-a reţinut atât în excepţia formulată, cât şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Aşa fiind, Avocatul Poporului şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că prevederile art. 80 alin. (1) din Codul muncii sunt constituţionale şi nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 57 din Legea fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu următorul cuprins: "În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti."
Din examinarea motivelor de neconstituţionalitate invocate, rezultă însă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează prevederile alin. (1) al art. 80 din Codul muncii, potrivit cărora "În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 318 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, Curtea a constatat că "textul de lege criticat are ca ipoteză concedierea unui salariat în mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui proces desfăşurat cu respectarea principiului contradictorialităţii şi pe baza unui probatoriu pertinent şi convingător. Numai în urma stabilirii cu corectitudine a acestui fapt, instanţa va dispune anularea măsurii de concediere şi obligarea angajatorului în culpă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate abuza de acest drept, întrucât beneficiază de el numai cu condiţia stabilirii netemeiniciei sau a nelegalităţii măsurii de concediere luate unilateral de angajator."
În aceste condiţii, Curtea a constatat că textul de lege examinat "nu conţine nicio măsură de natură să îngrădească, accesul liber la justiţie ori posibilitatea ambelor părţi de a se folosi de toate garanţiile şi mijloacele procesuale, propunând şi administrând probele necesare pentru susţinerea şi apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, inclusiv exercitarea căilor legale de atac, care condiţionează şi asigură desfăşurarea unui proces echitabil".
Cât priveşte administrarea probelor în litigiile de muncă, prin Decizia nr. 48 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 15 martie 2011, Curtea a reţinut că "Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
În speţă, Curtea reţine că autorul excepţiei critică faptul că s-a permis angajatului său ca, prin rea-credinţă, după o perioadă de aproximativ 5 ani de zile, să solicite anularea deciziei de concediere şi obligarea angajatorului la plata de despăgubiri, fără just temei, întemeiate pe o prezumţie de culpă a angajatorului. Din această perspectivă, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepţiei vizează probleme de aplicare a legii, şi nu aspecte de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât perioada de timp - termenul - în care s-a desfăşurat procesul, considerat de acesta că ar aduce atingere termenului rezonabil, nu este instituit de normele legale criticate, ci este determinat de modul în care s-au desfăşurat procedurile în faţa instanţelor judecătoreşti.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Stimas" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 1.103/86/2012* al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 383 din data de 27 iunie 2013