DECIZIE nr. 642 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 699/177/P/2013, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 462 D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat stabileşte elementele pe care trebuie să le cuprindă dispozitivul hotărârii instanţei şi că nu poate fi interpretat în sensul că ar contrazice dispoziţiile art. 65 şi 67 din Codul penal.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 13 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 699/177/P/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în cadrul soluţionării unei cereri de apel.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală se abate de la principiul de bază consacrat de art. 65 din Codul penal şi obligă instanţele de judecată să interzică una sau mai multe drepturi prevăzute de art. 65 din Codul penal, ceea ce este inechitabil şi contrar voinţei legiuitorului. Se arată că, în acest mod, legiuitorul, după stabilirea unor principii de bază privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, le încalcă şi consacră un alt principiu, cel al aplicării obligatorii de pedepse complementare şi accesorii, încălcând astfel art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel se aduce atingere calităţii şi predictibilităţii legii şi implicit dreptului la judecarea echitabilă a cauzei, în sensul că ar fi injust ca inculpatul, odată cu aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură penală, să suporte executarea de pedepse complementare şi accesorii, alături de pedeapsa principală, deşi Codul penal nu prevede acest lucru.
6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
7. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.170 din 27 august 2014, prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că acestea întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, fără a afecta garanţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întregul ansamblu normativ din care fac parte. În acest context, dispoziţiile art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie corelate cu cele ale art. 67 din Codul penal, care reglementează posibilitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Astfel fiind, nu pot fi reţinute argumentele potrivit cărora textul de lege criticat ar obliga instanţele de judecată să interzică persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoarea unul sau mai multe drepturi.
8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Când instanţa pronunţă pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face menţiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile sau, după caz, unele dintre drepturile prevăzute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevăzută în acelaşi articol."
11. În opinia instanţei de judecată, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia de respectare a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 20 alin. (1) şi (2) cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Textul de lege criticat, care stabileşte elemente pe care trebuie să le cuprindă dispozitivul hotărârii prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei, nu instituie o obligaţie pentru instanţele de judecată de a interzice unul sau mai multe drepturi prevăzute de art. 65 din Codul penal. Cu privire la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii decide instanţa învestită în cauză, făcând aplicarea prevederilor art. 65-67 din Codul penal, obligaţia instituită de legiuitor fiind de consemnare a celor decise în dispozitivul hotărârii pronunţate.
13. Aşadar, textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile art. 65-67 din Codul penal referitoare la pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare, aspect care nu este de natură să aducă atingere clarităţii şi predictibilităţii acestuia sau dreptului la un proces echitabil. Astfel cum Curtea Constituţională a statuat în mai multe rânduri, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 699/177/P/2013 şi constată că dispoziţiile art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 22 din data de 12 ianuarie 2015