Document embed

INSTRUCŢIUNI nr. 114 din 22 iulie 2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne

Având în vedere dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999,

pentru executarea în mod unitar, în Ministerul Afacerilor Interne, a dispoziţiilor legale privind răspunderea materială a personalului propriu şi evaluarea pagubelor produse acestui minister,

în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următoarele Instrucţiuni

PARTEA 1⁰:

Art. 1

Prezentele instrucţiuni au ca obiect aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, denumită în continuare ordonanţă, în Ministerul Afacerilor Interne.

PARTEA 1: Ordonanţă

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

Militarii sunt obligaţi să apere patrimoniul forţelor armate ale României.

PARTEA 1¹: Instrucţiuni

Art. 2

Patrimoniul Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare M.A.I., reprezintă totalitatea activelor corporale şi necorporale, activelor financiare, disponibilităţilor băneşti aflate în administrare, folosinţă, gestiune, conservare sau în păstrare, chiar şi temporară, indiferent de modul de dobândire şi locul unde se află, precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestui minister, constituite conform legii şi reflectate în expresie bănească.

PARTEA 2: Ordonanţă

Art. 7

Prin termenul militari în sensul prezentei ordonanţe se înţelege: militarii în termen, militari cu termen redus, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, militari angajaţi pe bază de contract şi cadre militare.

..................................................

Art. 9

Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2.

PARTEA 2¹: Instrucţiuni

Art. 3

(1)Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică poliţiştilor-funcţionari publici cu statut special, cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, personalului contractual, precum şi elevilor şi studenţilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ proprii.

(2)Pentru scopurile prezentei instrucţiuni, categoria "salariaţi civili" prevăzută de ordonanţă cuprinde poliţiştii şi personalul contractual.

PARTEA 3: Ordonanţă

Art. 2

Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.

PARTEA 3¹: Instrucţiuni

Art. 4

Producerea de pagube M.A.I. atrage răspunderea materială a celor în cauză şi creează obligaţia de reparare a pagubei produse printr-o faptă săvârşită cu vinovăţie şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Art. 5

Răspunderea materială se stabileşte independent de răspunderea disciplinară, administrativă sau penală a celor care aduc prejudicii M.A.I.

Art. 6

(1)Prin pagubă adusă M.A.I. se înţelege orice diminuare a elementelor patrimoniale de activ şi orice majorare a elementelor patrimoniale de natura datoriilor, intervenită ca urmare a nerespectării prevederilor legale.

(2)Constituie pagube, în sensul prezentelor instrucţiuni, contravaloarea:

a)bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau a altor valori constatate lipsă;

b)bunurilor materiale consumate peste normele legale de consum (norme specifice);

c)motoresurselor consumate în alte scopuri decât cele aprobate prin norme, a normelor de parcurs sau a orelor de funcţionare nerealizate între două reparaţii, stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare;

d)uzurii bunurilor materiale date spre folosinţă temporară, fără temei legal, personalului sau altor persoane fizice din cadrul sau din afara M.A.I. ori unor persoane juridice;

e)bunurilor aparţinând M.A.I., schimbate cu altele aparţinând terţilor, în alte condiţii decât cele legal stabilite şi aprobate;

f)bunurilor materiale de orice fel, a căror lipsă sau pierdere s-a produs pe timpul transportului, manipulării, transformării, depozitării şi conservării, care nu se încadrează în cotele de scăzământ normale, legal stabilite;

g)bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau altor valori, scăzute din evidenţă ori trecute în cheltuieli, dacă aceste operaţiuni nu sunt justificate cu acte legale sau când actele justificative au fost pierdute şi nu mai pot fi reconstituite conform dispoziţiilor legale în vigoare;

h)bunurilor materiale distruse, degradate sau uzate prematur;

i)cotei-părţi din cheltuielile de şcolarizare suportate de M.A.I., în cazul elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ ori în cazul personalului trimis la cursuri de pregătire sau perfecţionare, în ţară şi în străinătate, care nu au respectat contractul-angajament;

j)reparaţiilor pentru punerea în funcţiune a bunurilor materiale degradate, deteriorate sau uzate prematur, datorate neglijenţei, abuzului ori altor cauze imputabile.

(3)Constituie pagube şi:

a)sumele plătite peste drepturile stabilite de actele normative în vigoare;

b)despăgubirile, dobânzile, locaţiile, amenzile, penalizările, majorările de întârziere etc., plătite de M.A.I., din vina personalului;

c)mijloacele băneşti şi alte valori, precum şi bunurile materiale sau produsele însuşite ori folosite în interes personal sau al terţelor persoane;

d)cheltuielile ce nu mai pot fi recuperate de la executantul lucrării, efectuate cu remedierea deficienţelor, refacerea lucrărilor, repararea degradărilor sau deprecierilor, precum şi a celor efectuate ca urmare a nerespectării normelor de executare a lor;

e)orice altă diminuare a valorii activelor, precum şi a creanţelor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare;

f)orice majorare a datoriilor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare;

g)franşiza suportată de unitate în cadrul unui contract de asigurare tip CASCO cu ocazia producerii riscului asigurat.

Art. 7

(1)Răspunderea materială a personalului se poate stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii:

a)există un prejudiciu:

1.material - are un conţinut economic, adică poate fi exprimat şi reparat în bani sau în natură, după caz;

2.efectiv - nu cuprinde şi foloasele nerealizate;

3.direct - a fost cauzat unităţii nemijlocit de personalul care l-a produs sau indirect - în cazurile în care răspunderea materială se stabileşte în subsidiar;

4.real - la calcularea lui se are în vedere gradul real de uzură a bunului;

5.cert - are o întindere precis determinată în expresie valorică;

6.actual - existenţa sa este constatată neîndoielnic şi nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune pentru recuperarea lui;

b)există o faptă cu caracter ilicit săvârşită de personalul M.A.I. cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligaţiilor de serviciu care îi revin din statute, regulamente sau, după caz, fişa postului, constând într-o:

1.acţiune (faptă comisivă) - atunci când personalul săvârşeşte acte pe care, potrivit legii sau obligaţiilor de serviciu, nu avea dreptul să le efectueze; sau

2.inacţiune (faptă omisivă) - atunci când personalul nu săvârşeşte acele acte pe care era obligat să le efectueze; sau

c)încălcarea dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu s-a produs cu vinovăţie, adică:

(i)cu intenţie - atunci când personalul a urmărit ori a acceptat producerea faptei ilicite care a determinat prejudiciul; sau

(ii)din culpă - atunci când fapta s-a săvârşit prin imprudenţă sau din neglijenţă;

d)între fapta cu caracter ilicit şi paguba materială produsă există un raport de cauzalitate, adică paguba s-a produs nemijlocit (direct) ca urmare a faptei ilicite a personalului M.A.I.;

e)cel vinovat s-a aflat în raporturi de muncă/de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din cadrul/subordinea/coordonarea acestuia, în momentul în care s-a produs paguba.

(2)Răspunderea materială nu poate fi stabilită pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale.

Art. 8

Pentru obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a)există un prejudiciu material, efectiv, direct, real, cert şi actual;

b)beneficiarii de sume, bunuri sau servicii nedatorate s-au aflat în raporturi de muncă/de serviciu cu M.A.I. în momentul în care au beneficiat de ele.

Art. 9

(1)În situaţia în care personalul M.A.I. a încasat sume ori a primit bunuri necuvenite sau i-au fost prestate servicii la care nu era îndreptăţit, acestuia trebuie să i se dovedească acest fapt, fără a mai fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8.

(2)Lipsurile de bunuri materiale, mijloace băneşti şi alte valori nu se prezumă. Dovada lipsurilor ce constituie pagube imputabile trebuie făcută cu mijloace legale de probă, cum sunt: documentele şi operaţiunile de evidenţă, documentele de inventariere, actele de constatare şi procesele-verbale etc.

Art. 10

La stabilirea răspunderii materiale se va ţine seama de actele normative în vigoare:

a)la data producerii pagubelor - atunci când se apreciază caracterul ilicit al faptei care le-a cauzat (nerespectarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale);

b)la data constatării pagubelor - în ceea ce priveşte preţurile ce se iau ca bază pentru evaluarea lor;

c)la data executării cercetării administrative - în privinţa regulilor de procedură.

PARTEA 4: Ordonanţă

Art. 3

Militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de militar.

Art. 4

Răspunderea materială este angajată atât pentru militarii care au fost însărcinaţi legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, cât şi pentru cei care le-au îndeplinit numai în fapt.

PARTEA 4¹: Instrucţiuni

Art. 11

(1)Personalul M.A.I. care a fost însărcinat legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale răspunde material integral pentru pagubele pe care le-a produs în gestiunea proprie.

(2)Personalul M.A.I. care nu a fost însărcinat legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, dar le îndeplineşte întâmplător sau pe baza unei însărcinări speciale, răspunde material pentru pagubele produse din vina lui.

(3)Comandantul/Şeful care încredinţează soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, studenţilor şi elevilor instituţiilor de învăţământ alte activităţi de gestiune decât cele prevăzute în actele normative interne răspunde material pentru pagubele produse de aceştia potrivit art. 6 alin. (1) lit. d), art. 12 pct. C şi art. 19 din ordonanţă, după caz.

PARTEA 5: Ordonanţă

Art. 5

Militarii răspund material pentru pagubele produse, din vina lor şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, terţelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată instituţia publică de care aceştia aparţin.

PARTEA 5¹: Instrucţiuni

Art. 12

(1)Răspunderea materială a personalului care a adus pagube terţelor persoane fizice sau persoane juridice din vina lui şi în legătură cu îndeplinirea serviciului se stabileşte în cazurile în care M.A.I. a fost obligat să le repare, prin hotărâri judecătoreşti definitive.

(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) recuperarea pagubelor de la personalul vinovat se efectuează numai după plata despăgubirilor.

(3)Despăgubirile de natura celor prevăzute la alin. (1), care nu atrag răspunderea materială, deoarece întrunesc condiţiile legale pentru a fi date la scădere, se plătesc reclamanţilor sau terţilor, pe baza materialului cercetării, cu aprobarea ordonatorului de credite competent, stabilit potrivit art. 32 alin. (1).

PARTEA 6: Ordonanţă

Art. 6

(1)Militarii nu răspund material:

a)pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;

b)pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate;

c)pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forţa majoră;

d)pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau şefului unităţii, caz în care răspunderea materială revine acestuia.

(2)Se exceptează de la prevederile lit. d) militarii care, având posibilitatea de a înlătura parţial sau total urmările păgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în scris, în termen de 24 de ore sau la înapoierea din misiune şi nu au luat, din neglijenţă sau rea-credinţă, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu comandanţii sau cu şefii unităţilor.

PARTEA 6¹: Instrucţiuni

Art. 13

(1)Sunt considerate pierderi inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)perisabilităţile, scăzămintele, toleranţele la bunurile perisabile, friabile etc.;

b)pierderile normale în procesul manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului şi altele asemenea;

c)tuburile de muniţie pierdute în trageri în munţi, pe ape, pe teren accidentat, pe zăpadă, noaptea etc.;

d)inelarea unei ţevi de la o armă deşi s-au respectat toate condiţiile tehnice de exploatare şi întreţinere a ei;

e)deteriorarea unui autovehicul, pe teren accidentat, atunci când misiunea a impus parcurgerea acestui teren;

f)spargerile de parbrize, în caz de grindină, atunci când adăpostirea nu a fost posibilă, în caz de trepidaţii ori din alte cauze neimputabile.

(2)Sunt considerate pierderi inerente procesului de pregătire pentru luptă şi celorlalte activităţi de serviciu şi pierderile pentru care nu s-au stabilit ori nu s-au putut stabili prin acte normative limitele lor. În asemenea situaţii, personalul cercetat trebuie să facă dovada împrejurărilor în care s-au produs, iar unitatea are obligaţia să asigure sau să solicite organului competent, după caz, prezentarea de probe, analize de laborator, expertize etc.

Art. 14

Sunt considerate pagube produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate cele provocate de un eveniment imprevizibil, independent de voinţa celui care l-a produs, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)pierderea unor bunuri perisabile prin depăşirea termenului de eficacitate, dacă se constată că există împrejurări obiective care au împiedicat întrebuinţarea sau preschimbarea lor înlăuntrul termenului de eficacitate;

b)deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii folosite experimental, deoarece nu se cunosc însuşirile acestora şi nu se pot lua măsuri de prevenire şi evitare a cauzei producătoare a pagubei etc.

Art. 15

În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

a)obligaţia de serviciu era prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare;

b)paguba nu a fost datorată relei-voinţe, neglijenţei sau modului necorespunzător de executare a acelei obligaţii de serviciu.

Art. 16

Sunt considerate pagube provocate prin forţă majoră cele cauzate de un fenomen natural ori de un eveniment exterior, imprevizibil şi de neînlăturat. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)inundaţiile, cu toate că s-au luat toate măsurile posibile, înzăpezirile, cutremurele, furtunile şi deplasările de teren;

b)incendiile provocate de descărcările electrice, deşi s-au luat toate măsurile posibile de protecţie;

c)întreruperile de curent electric;

d)furturile ai căror autori au rămas nedescoperiţi, cu toate că s-au luat măsurile legale de pază şi securitate;

e)epidemiile, epizootiile şi acţiunea dăunătorilor, dacă se constată că au fost asigurate toate măsurile de prevenire şi combatere a lor etc.

Art. 17

(1)Sunt considerate pagube produse ca urmare a stării de necesitate cele cauzate pentru a salva de la un pericol iminent şi de neînlăturat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea ori un bun important, de o valoare mai mare sau cel puţin egală cu valoarea pagubei ce urma să se producă. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)distrugerea unor bunuri pentru prevenirea pătrunderii în depozit a apei provenite din inundaţii;

b)distrugerea sau deteriorarea unor bunuri care ar înlesni propagarea incendiului;

c)aruncarea unor bunuri dintr-o navă pentru a o salva de naufragiu;

d)sacrificarea unor animale în acţiunile de combatere a epizootiilor;

e)eşuarea voluntară a unei nave rămase fără energie, pentru a salva persoanele şi bunurile aflate la bord etc.

(2)Condiţiile cerute pentru invocarea stării de necesitate sunt următoarele:

a)pericolul să fie real, actual şi de neînlăturat;

b)paguba cauzată să fie de valoare egală sau mai mică decât cea evitată;

c)pericolul să nu fie datorat acţiunii culpabile a celui în cauză.

Art. 18

(1)Pentru ca personalul M.A.I. să poată fi exonerat de răspundere atunci când execută ordinele date de comandanţi/şefi şi pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. d) din ordonanţă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)ordinul a fost dat de comandantul/şeful competent, cu respectarea dispoziţiilor actelor normative privitoare la darea ordinelor, existând dovezi în acest sens;

b)paguba să fie consecinţa directă a executării întocmai a ordinului dat;

c)personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parţiale, a urmărilor sale păgubitoare.

(2)Se încadrează în cerinţele prevăzute la alin. (1) lit. a), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:

a)ordin scris, înregistrat/neînregistrat, dar întotdeauna purtând semnătura olografă a comandantului/şefului competent;

b)posibilitatea susţinerii probei cu martori existenţi la faţa locului atunci când persoana a primit ordinul verbal de la comandantul/şeful competent;

c)posibilitatea stocării înregistrărilor audiovizuale din sistemul de videoconferinţă, reţeaua de intranet etc.

(3)Personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul cu consecinţe păgubitoare răspunde material, în comun cu comandanţii/şefii care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea:

a)nu a raportat comandantului/şefului care a dat ordinul, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acestuia;

b)nu a luat măsuri de a înlătura total sau parţial producerea pagubelor.

(4)Raportarea prevăzută la alin. (3) se face în scris, cu număr de înregistrare la secretariatul unităţii. Atunci când acest lucru nu este posibil, raportul se înregistrează în 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, menţionându-se în cuprinsul raportului, în mod obligatoriu, că s-a raportat verbal despre urmările păgubitoare ale executării persoanei care a dat ordinul/dispoziţia.

PARTEA 7: Ordonanţă

Art. 8

(1)Prin pregătire de luptă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei, în sensul prezentei ordonanţe, se înţeleg şi activităţile de serviciu operative.

(2)Conducătorii instituţiilor publice prevăzute la alin. (1) vor stabili prin ordin misiunile şi atribuţiile de serviciu care sunt considerate operative.

PARTEA 7¹: Instrucţiuni

Art. 19

(1)Prin pregătire pentru luptă se înţelege totalitatea misiunilor şi atribuţiilor de serviciu operative din subunităţile, unităţile, inspectoratele generale şi structurile de logistică, în scopul însuşirii cunoştinţelor necesare pregătirii şi ducerii luptei.

(2)Intră în categoriile prevăzute la alin. (1), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: instrucţia de front şi a focului, pregătirea de specialitate, pregătirea fizică, aplicaţiile tactice şi operative, exerciţiile şi aplicaţiile de specialitate din tabere, laboratoare şi în teren, lucrul cu tehnica şi alte mijloace de luptă, folosirea mijloacelor de protecţie şi degazare, activităţile demonstrativ-metodice, antrenamentele în lucrul de stat major etc.

Art. 20

Sunt considerate atribuţii de serviciu operative, în sensul art. 8 alin. (2) din ordonanţă, activităţile executate efectiv şi direct pentru:

a)apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, avutului public şi privat, celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor, grupurilor sociale şi ale statului;

b)asigurarea şi menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială;

c)combaterea manifestărilor de violenţă şi restabilirea ordinii publice;

d)asigurarea desfăşurării normale a adunărilor şi manifestărilor publice;

e)paza, transportul şi apărarea obiectivelor, a bunurilor şi valorilor de importanţă deosebită pentru activitatea statului, transportul armelor, muniţiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, al substanţelor toxice radioactive ori altor materii sau substanţe periculoase;

f)prevenirea şi combaterea faptelor ilicite ale persoanelor despre care există date sau indicii că se pregătesc să săvârşească ori au săvârşit infracţiuni;

g)constatarea şi efectuarea cercetărilor în legătură cu săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, pentru probarea acestora, urmărirea, prinderea şi tragerea la răspundere a infractorilor de către instanţele judecătoreşti, precum şi efectuarea investigaţiilor, constatărilor tehnico-ştiinţifice şi altor activităţi specifice;

h)asigurarea funcţionării locurilor de reţinere şi arest preventiv organizate potrivit legii;

i)asigurarea respectării regimului armelor, muniţiilor şi materiilor explozive, al produselor şi substanţelor toxice, radioactive şi stupefiante;

j)supravegherea şi controlul circulaţiei rutiere;

k)activităţile specifice de poliţie şi jandarmerie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene;

l)paza şi apărarea localurilor misiunilor diplomatice sau ale unor agenţii şi reprezentanţe economice străine, precum şi a sediilor unor organisme internaţionale care desfăşoară activităţi pe teritoriul României;

m)participarea la prevenirea, neutralizarea şi lichidarea actelor elementelor teroriste şi de diversiune atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale;

n)participarea, în cooperare cu trupe ale Ministerului Apărării Naţionale, unităţi de apărare civilă şi alte organe prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozivi, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;

o)executarea cu forţe proprii sau în cooperare a operaţiunilor şi activităţilor de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare, evacuare, adăpostire, stingere a incendiilor, depoluare, protecţie nucleară, biologică şi chimică (N.B.C.) şi decontaminare, filtrare şi transport de apă, iluminat, asanare de muniţie neexplodată, protecţie a bunurilor materiale şi valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă;

p)intervenţia pentru căutarea, salvarea, descarcerarea, deblocarea, prim ajutor sau asistenţă medicală, precum şi salvarea persoanelor şi animalelor de la înălţimi, din subsoluri, puţuri, de la înec;

r)paza şi supravegherea frontierei de stat de pe uscat şi apă, controlul trecerii frontierei de stat, precum şi alte misiuni ordonate, potrivit legii, în vederea asigurării pazei şi supravegherii frontierei de stat;

s)acordarea de sprijin persoanelor cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dacă acestea întâmpină rezistenţă fizică în executarea sarcinilor de serviciu;

ş)legitimarea şi stabilirea identităţii persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt suspecte de o asemenea încălcare şi luarea măsurilor care se impun;

t)conducerea în faţa organelor de urmărire penală a celor care prin acţiunile lor periclitează ordinea publică, viaţa persoanelor sau alte valori sociale;

ţ)luarea măsurii reţinerii, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, precum şi punerea în executare a mandatelor de arestare şi a celor de executare a pedepselor;

u)efectuarea percheziţiilor sau a altor acte de urmărire penală, intrarea în locuinţa persoanelor fizice, în condiţiile prevăzute de lege;

v)verificarea şi cercetarea în teren a activităţilor privind securitatea şi integritatea patrimoniului M.A.I.;

x)participarea, potrivit prevederilor legale, în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale şi pentru îndeplinirea misiunilor specifice;

y)respectarea regimului migraţiei şi azilului;

z)îndeplinirea altor misiuni operative stabilite de ministrul afacerilor interne.

PARTEA 8: Ordonanţă

CAPITOLUL II: Răspunderea materială

Art. 11

(1)În stabilirea răspunderii materiale conform prezentei ordonanţe, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloasele nerealizate de instituţia publică păgubită.

(2)Pentru paguba produsă printr-o faptă ce constituie infracţiune, răspunderea se stabileşte de instanţele judecătoreşti, potrivit legii penale.

PARTEA 8¹: Instrucţiuni

Art. 21

În cazul angajării răspunderii materiale, personalul M.A.I. este obligat să repare prejudiciul efectiv produs prin fapta sa ilicită, nu şi foloasele nerealizate de unitate. Exemplu: Personalul M.A.I. vinovat de neurmărirea la timp a unui debit care s-a prescris răspunde material numai pentru valoarea debitului propriu-zis (impozit, chirie, despăgubire), nu şi pentru contravaloarea majorărilor, penalizărilor, dobânzilor etc. aferente, care constituie foloase nerealizate de unitate.

Art. 22

(1)În cazul în care paguba a fost produsă unităţii printr-o faptă ce ar putea constitui infracţiune, în procesul-verbal de constatare, cuantumul calculat al pagubei include şi foloasele nerealizate.

(2)În situaţia în care procurorul a dispus o soluţie de netrimitere în judecată sau instanţa de judecată a pronunţat achitarea ori a încetat procesul penal pe baza dispoziţiilor Codului de procedură penală şi nu s-a soluţionat acţiunea civilă în cadrul procesului penal ori separat ca urmare a disjungerii acesteia de latura penală, unitatea, dacă constată vinovăţia personalului M.A.I. şi stabileşte răspunderea materială a acestuia, nu va cuprinde în cuantumul pagubei şi foloasele nerealizate.

PARTEA 9: Ordonanţă

Art. 12

Răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul producerii unor pagube, după cum urmează:

A.În sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceştia în propria gestiune, sau:

a)când, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile au fost exercitate de un delegat al lor sau de o comisie şi se constată o pagubă, dacă nu se face dovada că aceasta s-a produs în absenţa gestionarului;

b)când au primit bunuri în cantităţi mai mici decât cele înscrise în documentele însoţitoare sau cu vicii aparente, fără să fi întocmit proces-verbal de constatare;

c)când nu au solicitat, în scris, asistenţă tehnică de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesară.

B.În sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transportă, păstrează şi eliberează bunuri materiale şi valori, fără a avea calitatea de gestionari în înţelesul legii.

C.În sarcina comandanţilor sau şefilor unităţilor, când:

a)nu au asigurat gestionarilor, la solicitarea în scris a acestora, în cazurile prevăzute de lege, asistenţă tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea şi distribuirea bunurilor materiale şi a altor valori;

b)nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate în scris de către gestionari;

c)s-au substituit gestionarilor în exercitarea atribuţiilor acestora;

d)au dat gestionarilor sau altor militari care răspund de bunuri materiale ordine ilegale sau greşite care au condus la producerea de pagube;

e)au rezultat pagube, ca urmare a nevalorificării drepturilor la despăgubiri pentru cauzarea de prejudicii;

f)pagubele au rezultat din neurmărirea unor sume cuvenite din orice cauză şi pentru care există titlu executoriu;

g)nu au luat măsuri de siguranţă necesare pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor materiale şi a altor valori.

D.În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1).

E.În sarcina persoanei vinovate, dacă fapta prin care paguba a fost pricinuită constituie infracţiune.

PARTEA 9¹: Instrucţiuni

Art. 23

(1)Personalul M.A.I. care îndeplineşte o funcţie de gestionar răspunde material integral pentru pagubele pe care le-a produs în gestiunea proprie.

(2)Proba materială a exonerării de răspundere, totale sau parţiale, trebuie făcută de gestionarul în a cărui gestiune a fost constatată paguba.

(3)Personalul M.A.I. care, fără a fi numit sau încadrat pe o funcţie de gestionar, îndeplineşte în fapt, cumulativ, cele 3 atribute ale gestionarilor - de primire, păstrare şi eliberare de bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori -, întâmplător sau pe baza unei însărcinări speciale, este considerat gestionar şi răspunde material ca acesta.

(4)Activităţile de primire, păstrare şi eliberare de bunuri se pot încredinţa soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, studenţilor şi elevilor instituţiilor de învăţământ numai pentru următoarele funcţii: bibliotecar, bufetier, veselar, responsabil cu sala de mese/bucătăria/blocul alimentar, îngrijitor de animale, conducător de vehicule care transportă bunuri materiale fără însoţitor, sanitar, însoţitor de vehicule care transportă bunuri materiale, comandant/şef de pază, mânuitor de materiale.

(5)Comandanţii/Şefii de unităţi/Instructorii de an vor lua măsuri ca, în prima lună de la angajarea soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, precum şi în prima lună a fiecărui an de învăţământ, pentru elevi şi studenţi, să fie aduse la cunoştinţa acestora dispoziţiile legale privind răspunderea materială a personalului M.A.I.;

(6)Comandantul (şeful) /Instructorul de an care încredinţează soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, precum şi elevilor sau studenţilor alte activităţi de gestiune decât cele prevăzute la alin. (4) răspunde material pentru pagubele produse de aceştia, potrivit art. 6 alin. (1) lit. d), art. 12 lit. C şi art. 19 din ordonanţă.

Art. 24

(1)În conformitate cu dispoziţiile actelor normative interne privind gestionarea bunurilor materiale, gestionarul trebuie să ceară în scris comandantului/şefului unităţii să îi asigure asistenţă tehnică de specialitate atunci când primeşte bunuri având caracteristici pentru a căror verificare nu posedă cunoştinţele necesare şi nu este constituită o comisie de primire potrivit dispoziţiilor legale.

(2)Comandantul/Şeful care nu dă curs unei cereri justificate, formulată potrivit alin. (1), răspunde integral pentru pagubele produse.

Art. 25

Pagubele rezultate din neurmărirea sumelor prevăzute în titlurile executorii se impută comandanţilor/şefilor unităţilor care cu vinovăţie nu au dispus măsuri de urmărire şi recuperare înăuntrul termenului general de prescripţie.

PARTEA 10: Ordonanţă

Art. 13

(1)Pentru pagubele produse unităţii militare în procesul pregătirii pentru luptă, militarii răspund material, în limita a trei solde lunare nete, calculate la data constatării pagubei.

(2)Partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la alin. (1) se scade din evidenţa contabilă a unităţii militare păgubite.

Art. 14

(1)Membrii formaţiunilor de protecţie civilă, precum şi comandanţii formaţiunilor de pregătire premilitară a tineretului pentru apărare răspund material, în limita a trei salarii medii pe economie, pentru pagubele produse asupra materialelor aflate în patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale, date în folosinţă pentru instruire şi pentru îndeplinirea misiunilor ordonate.

(2)Salariul mediu pe economie ce se va lua în calcul la stabilirea răspunderii materiale este cel realizat în luna în care s-a constatat paguba.

(3)Partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la alin. (1) se scade din evidenţa contabilă a unităţii militare.

Art. 15

(1)Dacă paguba a fost cauzată de mai mulţi militari, răspunderea materială a fiecăruia se stabileşte ţinându-se seama de măsura în care a contribuit la producerea ei.

(2)Când nu se poate determina în ce măsură a contribuit fiecare la producerea pagubei, răspunderea materială a militarilor implicaţi se stabileşte proporţional cu solda netă de la data constatării pagubei.

(3)În gestiunile în care manipularea bunurilor se face în colectiv sau în schimburi succesive, fără predarea gestiunii între schimburi, răspunderea materială se stabileşte proporţional cu timpul lucrat de fiecare gestionar de la ultima inventariere a bunurilor.

PARTEA 10¹: Instrucţiuni

Art. 26

(1)La stabilirea răspunderii materiale limitate se ia în considerare solda lunară netă/salariul lunar net/salariul de bază de încadrare net din luna în care s-a constatat paguba.

(2)Răspunderea materială limitată se stabileşte şi în cazurile în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau instanţa de judecată a dispus achitarea, pentru motivul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ori a dispus înlocuirea răspunderii penale.

Art. 27

(1)Răspunderea materială în limita a 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete poate fi individuală sau în comun.

(2)Răspunderea materială limitată este comună atunci când nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei. În asemenea situaţii, fiecare persoană vinovată răspunde proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/salariul de bază de încadrare net, după cum urmează:

a)atunci când paguba este mai mică decât suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi, răspunderea materială individuală se stabileşte proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/salariul de bază de încadrare net al fiecăruia, utilizându-se una din metodele de calcul, astfel:

1.Primul mod de calcul:

- valoarea pagubei = 120 lei

- suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi:

A = 105 lei

B = 75 lei

C = 60 lei

TOTAL: 240 lei

- răspunderea materială individuală se stabileşte astfel:

A = (105 X 120)/240 = 52,5 lei

B = (75 X 120)/240 = 37,5 lei

C = (60 X 120)/240 = 30 lei

TOTAL: 120 lei

2.Al doilea mod de calcul:

- valoarea pagubei = 120 lei

- suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi:

A = 105 lei

B = 75 lei

C = 60 lei

TOTAL: 240 lei

- valoarea pagubei (120 lei) se împarte la suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi (240 lei), iar câtul (0,5) se înmulţeşte cu suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale fiecăruia:

120:240 = 0,5

A = 105 X 0,5 = 52,5 lei

B = 75 X 0,5 = 37,5 lei

C = 60 X 0,5 = 30 lei

TOTAL: 120 lei

b)atunci când paguba este mai mare decât suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi, răspunderea materială individuală se stabileşte în limita celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi, utilizându-se următoarea metodă de calcul:

- valoarea pagubei produse = 350 lei

- suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi:

A = 105 lei

B = 75 lei

C = 70 lei

D = 50 lei

E = 30 lei

TOTAL: 330 lei

- răspunderea materială este egală cu 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale fiecărui coresponsabil (A = 105 lei; B = 75 lei; C = 70 lei; D = 50 lei; E = 30 lei);

- diferenţa de 20 lei până la valoarea integrală a pagubei (350 lei - 330 lei) se dă la scădere.

(3)Partea din pagubă care depăşeşte limita soldelor lunare nete/salariilor lunare nete/salariilor de bază de încadrare nete a celor vinovaţi se dă la scădere, potrivit competenţelor prevăzute la art. 32 alin. (1).

Art. 28

Baza de calcul al soldei lunare nete/salariului lunar net/salariului de bază de încadrare net o constituie solda lunară brută/salariul brut/salariul de bază de încadrare brut, stabilită/stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia/acestuia a contribuţiilor sociale obligatorii şi, după caz, a următoarelor:

a)deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

b)cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;

c)contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro.

Art. 29

(1)În cazul în care paguba a fost produsă în comun de mai multe persoane, stabilirea răspunderii materiale se face astfel:

a)dacă se poate stabili măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială se stabileşte individual, în funcţie de măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei;

b)dacă nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială se stabileşte:

1.proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/salariul de bază de încadrare net de la data constatării pagubei;

2.proporţional cu timpul lucrat de la ultima inventariere, în cazul gestionarilor.

(2)Răspunderea materială în comun, proporţională cu salariul/solda net/netă, se stabileşte după următorul exemplu:

- valoarea pagubei constatate: 1600 lei;

- personal având responsabilitate comună:

A - având salariu (soldă) net(ă) de 400 lei

B - având salariu (soldă) net(ă) de 250 lei

C - având salariu (soldă) net(ă) de 150 lei

TOTAL: 800 lei

- coeficient (volumul pagubei raportat la totalul salariului/soldei net/nete, adică 1600:800 = 2);

- cuantumul răspunderii materiale a fiecărui coresponsabil (salariul net sau solda netă înmulţită cu coeficientul):

A - 400 X 2 = 800 lei

B - 250 X 2 = 500 lei

C - 150 X 2 = 300 lei

TOTAL: 1600 lei

(3)Răspunderea materială în comun, proporţională cu timpul lucrat, pentru cei care au calitatea de gestionari se stabileşte după următorul exemplu:

- valoarea pagubei constatate: 1000 lei;

Gestionarii	Timpul cât a gestionat fiecare (zile)
A	80
B	40
C	100
D	70

- formula de calcul al răspunderii materiale:

(Ponderea cât a gestionat fiecare gestionar faţă de total zile gestionate x Valoarea pagubei)/100 = Cuantumul răspunderii individuale

- stabilirea cuantumului răspunderii materiale individuale a celor 4 gestionari se face astfel:

Gestionarii	Timpul cât a gestionat fiecare (zile)	Ponderea cât a gestionat fiecare gestionar faţă de total zile gestionate (%)	Modul de calcul al cuantumului răspunderii materiale individuale
A	80	80/290 X 100 = 27,59	(27,59 X 1000)/100 = 275,9
B	40	40/290 X 100 = 13,79	(13,79 X 1000)/100 = 137,9
C	100	100/290 X 100 = 34,48	(34,48 X 1000)/100 = 344,8
D	70	70/290 X 100 = 24,14	(24,14 X 1000)/100 = 241,4
TOTAL	290	100	1000

PARTEA 11: Ordonanţă

Art. 16

Pagubele produse de militarii în termen, militarii cu termen redus, elevii şi studenţii instituţiilor militare de învăţământ şi de elevii liceelor militare, prin pierderea şi degradarea bunurilor, ca urmare a folosirii lor în procesul pregătirii pentru luptă sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pot fi date la scădere din evidenţa contabilă de comandantul sau şeful eşalonului superior al unităţii păgubite, dacă acesta apreciază, după o temeinică cercetare, că nu este cazul să se stabilească răspunderea materială. În această situaţie dispune sau, după caz, propune să fie scăzute din evidenţa contabilă a unităţii.

PARTEA 11¹: Instrucţiuni

Art. 30

(1)Comandantul/Şeful unităţii păgubite care a constatat personal sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube, chiar dacă apreciază că aceasta ar putea face obiectul unei propuneri către eşalonul superior, este obligat să dispună, de îndată, efectuarea cercetării administrative, prin structurile sale, cu respectarea strictă a termenelor prevăzute de art. 23 din ordonanţă.

(2)În cazul în care din materialul cercetării administrative comandantul/şeful unităţii păgubite constată că sunt motive temeinice pentru a nu se stabili răspunderea materială în sarcina celor care au produs paguba, va înainta dosarul eşalonului superior competent potrivit art. 32, cu propunerea de a se aproba darea la scădere a pagubei conform prevederilor art. 16 din ordonanţă, înăuntrul termenelor prevăzute la art. 23 din ordonanţă.

(3)În situaţia în care comandantul/şeful eşalonului superior competent nu a aprobat darea la scădere a pagubei respective, restituie dosarul cercetării, comunicând concluziile sale şi, dacă este cazul, aprobarea prelungirii termenului de cercetare administrativă.

PARTEA 12: Ordonanţă

Art. 17

În situaţia în care cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor produse de persoanele prevăzute la art. 16 depăşesc cuantumul pagubei efective, aceasta se scade din evidenţa contabilă a unităţii.

PARTEA 12¹: Instrucţiuni

Art. 31

(1)Darea la scădere a pagubelor în condiţiile art. 17 din ordonanţă se aprobă pe baza unui calcul economic întocmit de comisia de cercetare administrativă, în care vor fi evaluate toate cheltuielile ce ar urma să se facă în legătură cu cercetarea administrativă, stabilirea răspunderii materiale şi recuperarea pagubelor.

(2)La stabilirea cheltuielilor se va ţine seama de cheltuielile de transport, cazare, diurnă de delegare, dacă deplasarea este necesară, de cheltuielile de poştă pentru îndeplinirea procedurii şi alte cheltuieli specifice situaţiei.

(3)În cazul în care cercetarea şi stabilirea răspunderii materiale pot fi efectuate în cadrul altor acţiuni de control (de fond, tematice, cercetări administrative etc.) ori se pot realiza cu personal din unităţile păgubite, pagubele nu se dau la scădere decât dacă sunt de valoare mai mică decât cea a cheltuielilor ce urmează a se efectua.

(4)Dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

PARTEA 13: Ordonanţă

Art. 18

Competenţa pentru aprobarea scăderii din evidenţa contabilă a pagubelor produse în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi c), ale art. 13 alin. (2), art. 14 alin (3), art. 16 şi 17 se stabileşte prin instrucţiuni aprobate de conducătorii instituţiilor publice prevăzute la art. 2.

PARTEA 13¹: Instrucţiuni

Art. 32

(1)Competenţele pentru aprobarea scăderii din evidenţa contabilă a pagubelor produse, în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a)-c), art. 13 alin. (2), art. 16 şi 17 din ordonanţă, se stabilesc după cum urmează:

a)conducătorii unităţilor care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de credite: pentru pagubele produse în gestiunile proprii sau ale unităţilor pe care le asigură logistic şi financiar;

b)conducătorii unităţilor care au calitatea de ordonatori secundari de credite:

1.pentru pagubele produse de elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ aflate în subordinea acestora;

2.în toate situaţiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul ordonatorului secundar de credite;

c)secretarul general al M.A.I.:

1.pentru pagubele produse în gestiunile unităţilor aparatului central;

2.pentru pagubele produse de elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ aflate în subordinea ordonatorului principal de credite;

3.în situaţiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul aparatului central;

4.pentru pagubele privind armamentul şi materialele explozive de toate tipurile.

(2)Documentaţia cuprinzând actele de constatare şi cercetare a pagubei şi documentele probatorii se vizează pentru controlul financiar preventiv de către organul financiar de la nivelul eşalonului competent să aprobe darea la scădere, precum şi de structura juridică de la acest nivel.

(3)În cazul pagubelor produse în procesul pregătirii pentru luptă sau pe timpul executării misiunilor şi atribuţiilor de serviciu operative se va solicita şi avizul compartimentului de specialitate logistică, medicală, comunicaţii şi informatică etc. al eşalonului al cărui conducător aprobă scăderea din evidenţa contabilă a pagubelor.

(4)Rezoluţiile privitoare la propunerea aprobării dării la scădere, inclusiv aprobarea dată pe actul de constatare sau cercetare administrativă de către comandantul/şeful competent, nu vor depăşi 30 de zile de la solicitarea aprobării de către unitatea păgubită.

(5)Pagubele pentru care s-a aprobat darea la scădere se scad din evidenţa contabilă a unităţii păgubite.

PARTEA 14: Ordonanţă

Art. 19

În cazul constatării insolvabilităţii autorului direct al prejudiciului, răspund, în limita valorii pagubei de recuperat, militarii vinovaţi de:

a)nerespectarea prevederilor legale privind angajarea sau numirea în funcţia de gestionar, precum şi de neconstituire a garanţiilor de către gestionari;

b)neluarea măsurilor de înlocuire a gestionarilor sau a persoanelor care gestionează bunuri materiale, fără a fi gestionari în înţelesul legii, deşi li s-a adus la cunoştinţă, în scris şi motivat, că nu îşi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzător;

c)neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii dacă prin aceasta s-ar fi putut evita producerea pagubei;

d)neluarea sau luarea cu întârziere a măsurilor de recuperare a pagubelor, prin constituirea ca parte civilă, neemiterea deciziei de imputare sau a altor măsuri asigurătorii;

e)nerespectarea oricărei atribuţii de serviciu, dacă, fără încălcarea acesteia, paguba nu s-ar fi produs.

PARTEA 14¹: Instrucţiuni

Art. 33

Răspund material în limita valorii pagubei rămase de recuperat de la gestionarul autor direct al pagubei:

a)comandanţii/şefii unităţilor şi şefii compartimentelor resurse umane şi financiar vinovaţi de numirea, încadrarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţia de gestionar fără respectarea prevederilor legale şi neconstituirea garanţiilor de către gestionari;

b)comandanţii/şefii unităţilor, şefii compartimentelor de logistică, financiar, comandanţii de subunităţi/similare, pentru pagubele cauzate unităţii de personalul din subordine, atunci când se dovedeşte că nu au executat controale potrivit obligaţiilor stabilite prin instrucţiuni şi ordine ale ministrului afacerilor interne;

c)comandanţii/şefii unităţilor, atunci când:

1.nu au luat măsuri de organizare şi pregătire a comisiilor de inventariere, de declasare şi casare a bunurilor materiale;

2.nu au asigurat timpul necesar şi nu au urmărit ca persoanele numite în comisiile constituite să participe efectiv la executarea activităţilor specifice, conform programului stabilit;

3.au admis înscrierea în documentele de inventariere şi de declasare a unor date din contabilitate fără ca aceste activităţi să fi fost executate în realitate;

4.operaţiunile de casare a bunurilor materiale nu s-au efectuat în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;

5.nu au verificat dacă predarea-primirea gestiunii s-a făcut în condiţiile prevăzute de lege;

d)comandanţii/şefii unităţilor şi şefii compartimentelor financiar-contabile pentru neluarea măsurilor de recuperare a pagubelor, în termen, pe baza titlurilor executorii existente.

Art. 34

În cazul decesului gestionarului, după ce titlul executoriu a devenit definitiv, partea din pagubă rămasă nerecuperată se transmite pentru executare organului fiscal în a cărui rază teritorială a avut ultimul domiciliu şi se scade din evidenţa contabilă pe baza confirmării.

Art. 35

În situaţia în care gestionarul a devenit insolvabil după transmiterea debitului la structurile financiar-contabile, iar unitatea a primit actele de insolvabilitate întocmite de către organele de executare, aceasta este obligată să efectueze cercetarea administrativă pentru stabilirea răspunderii materiale în condiţiile art. 19 din ordonanţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 23 şi 25 din ordonanţă.

PARTEA 15: Ordonanţă

Art. 20

(1)Militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligaţi să le restituie; dacă au primit bunuri care nu li se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptăţiţi, sunt obligaţi să plătească contravaloarea lor, calculată în condiţiile legii.

(2)Contravaloarea bunurilor distribuite peste drepturile legale militarilor în termen, elevilor liceelor militare, elevilor şi studenţilor militari, precum şi minorilor din centrele de reeducare, arestaţilor preventiv şi condamnaţilor se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba.

PARTEA 15¹: Instrucţiuni

Art. 36

(1)Personalul M.A.I. are obligaţia să restituie:

a)sumele nedatorate, încasate fără drept;

b)contravaloarea bunurilor ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură;

c)contravaloarea serviciilor prestate, la care nu era îndreptăţit, calculată în condiţiile legii.

(2)Obligaţia de restituire a sumelor nedatorate, încasate fără drept:

a)priveşte toate categoriile de sume primite de la unitate, dar nedatorate de aceasta, precum: salariu/soldă, sporuri şi indemnizaţii, premii, diurnă de delegare, cheltuieli de transport şi cazare etc.;

b)este integrală, adică priveşte întregul cuantum al sumei plătite de unitate nelegal sau necuvenit şi, respectiv, încasate de beneficiar, indiferent dacă este vorba de o singură plată sau de plăţi succesive;

c)există pentru toate sumele, indiferent de natura fondurilor din care sunt plătite.

(3)Obligaţia de restituire a contravalorii bunurilor nedatorate şi care nu mai pot fi restituite în natură:

a)priveşte bunurile materiale distribuite personalului M.A.I. peste drepturile legal cuvenite;

b)priveşte bunurile primite şi nedatorate care nu mai pot fi restituite în natură din cauza uzurii;

c)nu se referă la elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ, arestaţii preventiv şi condamnaţii din aresturi.

(4)Obligaţia de restituire a contravalorii serviciilor nedatorate priveşte serviciile prestate fără drept, precum: cazarea gratuită; cazarea calculată la tarife mai mici decât cele legale dintr-o clădire aparţinând unităţii sau aflată în folosinţa acesteia; neplata în total sau în parte a cheltuielilor de întreţinere (apă, energie electrică, încălzit etc.) în aceleaşi clădiri; transport gratuit ori achitat sub nivelul tarifelor legale, efectuat cu autovehicule aparţinând unităţii ori închiriate de aceasta; cost masă plătit parţial etc.

Art. 37

(1)Răspunderea materială a arestaţilor preventiv şi a condamnaţilor din aresturile poliţiei pentru sumele ce li s-au plătit ori pentru prestări de servicii nedatorate se stabileşte potrivit prevederilor legale privind executarea pedepselor.

(2)Contravaloarea bunurilor distribuite ce nu li se datorau arestaţilor preventiv şi condamnaţilor din aresturile poliţiei, precum şi elevilor şi studenţilor se recuperează pe 3 ani în urmă socotiţi de la data constatării, de la cei din vina cărora s-a efectuat distribuirea.

PARTEA 16: Ordonanţă

Art. 21

(1)Instituţiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate să îi despăgubească pe militarii care au suferit din culpa unităţii un prejudiciu material în timpul îndeplinirii obligaţiilor militare şi în legătură cu acestea.

(2)În cazul decesului militarului căruia i se cuvin despăgubiri, acestea vor fi acordate urmaşilor legali.

(3)Sumele plătite ca despăgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de producerea pagubei, în condiţiile prezentei ordonanţe.

PARTEA 16¹: Instrucţiuni

Art. 38

În cazul în care M.A.I. a fost obligat la plata de despăgubiri în condiţiile art. 21 din ordonanţă, personalul vinovat răspunde material de paguba produsă unităţii.

Art. 39

Personalul M.A.I. poate fi despăgubit în situaţii ca: dispariţia bunurilor lăsate la garderobe, în căminele sau casele de oaspeţi, de a căror pază răspund unităţile respective, degradarea unor bunuri ale personalului, în executarea misiunilor, în accidente de muncă etc.

Art. 40

(1)Condiţiile răspunderii unităţii faţă de personalul M.A.I. sunt următoarele:

a)există o culpă a unităţii, din vina organelor de conducere sau a prepuşilor acestora, constând într-o încălcare a obligaţiilor faţă de personalul M.A.I.;

b)există o pagubă materială produsă personalului M.A.I.;

c)există un raport de cauzalitate între culpa unităţii şi paguba materială produsă.

(2)Pentru ca răspunderea unităţii să fie atrasă în condiţiile stabilite de prevederile art. 21 din ordonanţă este necesar ca paguba suferită de către personalul M.A.I. să se fi produs în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu acestea. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: în timpul deplasării personalului de la locuinţă spre unitate sau invers; în timpul deplasării personalului în interes de serviciu în aceeaşi sau în altă localitate, dacă deplasarea s-a asigurat cu mijloacele de transport ale unităţii; în timpul pauzelor care au avut loc în programul de muncă; înainte sau după începerea programului de muncă, dacă personalul se afla în incinta unităţii din care face parte sau a altei unităţi ori în orice alt loc de muncă în care îşi execută misiunea sau sarcinile de serviciu.

Art. 41

În cazul accidentelor de muncă, în cuantumul despăgubirii nu se cuprind şi sumele acordate prin asigurările sociale ca ajutor de accident sau cele acordate cu titlu de pensie de invaliditate, precum şi sumele plătite de unităţile de asigurări ca despăgubiri.

Art. 42

(1)Cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul produs se stabileşte pe baza valorii bunurilor materiale la data înregistrării cererii de despăgubire a personalului M.A.I. sau a urmaşilor legali ai acestuia.

(2)În cazul despăgubirilor stabilite de instanţele de judecată, contravaloarea acestora este cea consemnată în dispozitivul hotărârii definitive pronunţate.

Art. 43

Plata diferenţelor de drepturi băneşti salariale, drepturi de echipare, de hrănire în bani şi alte asemenea, neacordate în cuantumul şi în temeiul actelor normative ce le reglementează, nu constituie despăgubiri în sensul art. 21 din ordonanţă.

Art. 44

(1)Pentru prejudiciile materiale suferite de către personalul M.A.I. din culpa unităţii, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, comandantul/şeful unităţii va dispune executarea cercetării administrative, iar în baza acesteia va aproba plata, dacă cel vinovat a dat angajament de plată, i s-a emis titlu executoriu sau când despăgubirea întruneşte condiţiile legale, pentru a fi scăzută din evidenţa contabilă.

(2)În toate celelalte cazuri plata se face pe baza aprobării ministrului afacerilor interne, cu avizul directorului general al Direcţiei generale financiare şi al directorului general al Direcţiei generale juridice.

(3)Pe baza aprobării organului competent se efectuează plata şi se emite decizia de imputare pentru stabilirea răspunderii materiale în sarcina celor vinovaţi.

PARTEA 17: Ordonanţă

CAPITOLUL III: Stabilirea şi recuperarea pagubelor

Art. 22

(1)Comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat la cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative.

(2)Cercetarea prevăzută la alin. (1) se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care sa produs paguba sau de la eşaloanele superioare ori de organele de control specializate.

PARTEA 17¹: Instrucţiuni

Art. 45

Sunt competenţi să constate existenţa pagubelor:

a)comandanţii/şefii de unităţi, pentru pagubele produse în unităţile pe care le comandă, în unităţile sau subunităţile subordonate ori pe care le asigură din punct de vedere material şi financiar;

b)comandanţii/şefii eşaloanelor superioare, pentru pagubele produse în unităţile proprii şi în cele din subordinea lor;

c)şefii direcţiilor generale/direcţiilor din aparatul central al M.A.I. şi şefii structurilor teritoriale de audit, pentru pagubele pe care le constată în unităţile pe care le verifică;

d)ministrul afacerilor interne, secretarii de stat şi secretarul general, după caz, în funcţie de competenţele de coordonare a structurilor aparatului central al M.A.I., pentru pagubele produse în cadrul structurilor respective.

Art. 46

(1)Competenţa de executare a cercetării administrative a pagubelor revine:

a)personalului din cadrul unităţii în care s-a produs paguba, respectiv:

1.comisiilor de cercetare administrativă formate din cel puţin 3 persoane, având în componenţă secretari de stat, directori generali, directori, locţiitori ai comandantului/şefului unităţii, şefi de compartimente/servicii/secţii/birouri şi/sau specialişti, după caz, stabilite prin dispoziţia zilnică a şefului unităţii/ordin de zi pe unitate;

2.şefului compartimentului/serviciului/secţiei/biroului financiar-contabil, pentru pagubele produse în gestiunea casierului;

b)personalului de la eşaloanele superioare, respectiv:

1.personalului cu atribuţii de control şi îndrumare;

2.comisiilor de cercetare administrativă anume desemnate;

c)organelor din afara M.A.I. care au drept de control în unităţile M.A.I., pe baza delegaţiei de control, în limita competenţelor stabilite de legislaţia în vigoare.

(2)Nu pot executa cercetarea administrativă a unei pagube cei care au legătură cu producerea ei.

Art. 47

(1)Comandantul/Şeful competent constată existenţa pagubei personal, prin dispoziţie/ordin de zi pe unitate, ori ia la cunoştinţă de aceasta pe baza rapoartelor, sesizărilor, proceselor-verbale sau a oricăror altor acte echivalente, depuse de către personalul din subordine ori de alte persoane.

(2)Prin data constatării existenţei pagubei se înţelege data când comandantul/şeful a constatat personal paguba, materializată în dispoziţie/ordin de zi pe unitate, data ordinului/rezoluţiei înscris/înscrise pe actul prin care i se sesizează existenţa pagubei sau data înregistrării la secretariatul unităţii a actului de sesizare, dacă a precedat ordinul/rezoluţia comandantului/şefului care a constatat paguba.

Art. 48

(1)Sesizarea comandantului/şefului competent despre existenţa pagubelor se face, de regulă, de către:

a)adjuncţii comandatului/şefului unităţii, prin rapoarte, referate sau procese-verbale, ca urmare a verificărilor ori controalelor executate, din ordin sau în virtutea atribuţiilor de serviciu stabilite prin regulamente şi instrucţiuni, asupra compartimentelor şi gestionarilor din subordinea şefilor acestor compartimente, asupra gestionarilor din cadrul subunităţilor şi oricăror altor persoane din cadrul unităţii care au în primire şi răspund de bunuri materiale de resortul compartimentului respectiv;

b)comandanţii de subunităţi, prin rapoarte, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate, din ordin sau în virtutea atribuţiilor de serviciu, asupra gestionarilor şi a personalului din subordine care au bunuri în primire;

c)şefii compartimentelor, prin rapoarte, referate, procese-verbale, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate asupra gestionarilor - şefi de depozite, casieri, magazineri, mânuitori, şefi de ateliere etc. -, precum şi asupra personalului care, deşi nu este subordonat nemijlocit, păstrează şi manipulează mijloace materiale de resortul compartimentelor lor ori care sunt înscrise în evidenţa lor - şefi de cluburi, biblioteci, şefi de popotă, conducători auto etc.;

d)şefii de compartimente şi gestionarii de orice fel, prin procese-verbale, cu ocazia predării-primirii funcţiilor, controalelor şi inventarierilor periodice etc.;

e)comisiile interioare, prin procese-verbale, cu ocazia constituirii pentru: verificarea periodică a datelor din evidenţa contabilă şi tehnic-operativă, efectuarea inventarierilor generale sau parţiale la datele stabilite prin regulamente, instrucţiuni şi ordine, cu ocazia schimbării din funcţie a comandantului/şefului unităţii şi adjuncţilor acestora;

f)comisiile de primire sau recepţie a materialelor ori lucrărilor, prin procese-verbale;

g)gestionari, cu ocazia luării în primire a mijloacelor şi materialelor ce s-au dat în folosinţă sau în păstrare temporară altor persoane, prin rapoarte la care se anexează acte care dovedesc existenţa pagubei;

h)orice alt personal care, cunoscând că s-au produs pagube M.A.I., este obligat să raporteze, de îndată, în scris, şefilor lui nemijlocit despre obiectul şi cauzele producerii acestora.

(2)Comandanţii/Şefii direcţiilor generale, direcţiilor, inspectoratelor generale/similare, serviciilor independente şi ai unităţilor asimilate acestora din aparatul central al M.A.I., precum şi comandanţii/şefii inspectoratelor generale/similare, direcţiilor generale, direcţiilor, serviciilor independente şi ai unităţilor asimilate acestora, altele decât cele din aparatul central, sunt sesizaţi despre existenţa pagubelor din unităţile subordonate, de regulă, prin procese-verbale sau rapoarte, de către structurile proprii, cu ocazia controalelor, acţiunilor de îndrumare etc., precum şi de către directorul Direcţiei audit public intern, prin transmiterea documentelor de audit, elaborate de către personalul din subordine, cu ocazia efectuării misiunilor de audit public intern.

(3)Persoanele care sesizează despre existenţa pagubelor sunt obligate să înainteze, de îndată, actele întocmite comandanţilor/şefilor unităţilor de care aparţin.

Art. 49

(1)Comandantul/Şeful care a constatat existenţa pagubei dispune, de îndată, prin dispoziţie/ordin de zi pe unitate sau prin rezoluţie scrisă pe actele prin care se sesizează existenţa pagubei, executarea cercetării administrative şi stabileşte, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum şi termenul până la care trebuie executată.

(2)Dispoziţia/Ordinul de zi pe unitate/Rezoluţia scrisă se aduce la cunoştinţă, pe bază de semnătură, membrilor comisiei de cercetare administrativă.

Art. 50

Atunci când a luat cunoştinţă de existenţa unor posibile prejudicii semnificative, directorul Direcţiei audit public intern îl informează pe ministrul afacerilor interne, în termen de 3 zile, solicitând totodată unităţii auditate, respectiv unităţii ierarhic superioare, după caz, efectuarea cercetării administrative. După finalizarea cercetării administrative, unitatea în cauză va informa în scris Direcţia audit public intern despre constatările rezultate.

Art. 51

În cazul producerii unei pagube prin pierderea, distrugerea sau degradarea bunurilor din stocul de mobilizare, este obligatorie informarea eşalonului superior, imediat după constatarea acesteia şi, ulterior, asupra rezultatului cercetării administrative şi măsurilor luate.

Art. 52

În situaţia în care comandantul/şeful cunoaşte sau este sesizat că persoanele din comisia de cercetare administrativă au legătură cu paguba produsă, este obligat să le înlocuiască.

Art. 53

În situaţia în care comandantul/şeful are legătură cu paguba produsă, cercetarea administrativă se efectuează de către eşalonul superior, la solicitarea comandantului/şefului unităţii unde s-a produs paguba ori a altei persoane care are cunoştinţă despre acest fapt.

Art. 54

În cazul pagubelor produse din vina conducătorilor structurilor aparatului central sau a căror producere are legătură cu atribuţiile ori acţiunile acestora, preşedintele comisiei de cercetare administrativă este un secretar de stat, secretarul general sau unul dintre secretarii generali adjuncţi, în funcţie de competenţele de coordonare a structurilor în cauză.

PARTEA 18: Ordonanţă

Art. 23

(1)Termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei.

(2)Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau şeful eşalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.

(3)În toate situaţiile, cercetarea împrejurărilor în care sa produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea celor în cauză, pentru explicaţii scrise şi prezentarea de probe în apărare.

PARTEA 18¹: Instrucţiuni

Art. 55

(1)Cercetarea administrativă şi înregistrarea actului de cercetare, inclusiv hotărârea luată de către comandantul/şeful competent să emită decizia de imputare, se efectuează în cel mult 60 de zile de la data când acesta a luat cunoştinţă de producerea pagubei.

(2)Termenul de 60 de zile se calculează de la data când comandantul/şeful competent a luat cunoştinţă de producerea pagubei, nu şi de cuantumul exact al acesteia ori de persoanele vinovate/beneficiari, de maniera: la data de 10 martie 2012 s-a produs o pagubă, iar comandantul/şeful competent a luat cunoştinţă de producerea acesteia la data de 5 mai 2012; cercetarea administrativă poate fi dispusă până la data de 4 iulie 2012 inclusiv.

(3)Termenul de executare a cercetării administrative, în cadrul celor 60 de zile, se stabileşte în raport cu: cuantumul pagubei; actele şi faptele ce trebuie verificate şi analizate; numărul persoanelor care au produs paguba; necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relaţii şi explicaţii etc.

Art. 56

(1)În situaţia în care se stabileşte răspunderea subsidiară, termenul de 60 de zile curge din momentul constatării insolvabilităţii autorului direct al pagubei.

(2)Atunci când, ca măsură de prevedere, comandantul/şeful competent a emis decizia/ordinul/dispoziţia de imputare prin care s-a stabilit răspunderea materială subsidiară, cel în sarcina căruia s-a stabilit o astfel de răspundere poate cere comisiei de soluţionare a contestaţiilor suspendarea executării actului de imputare şi a soluţionării contestaţiei până la constatarea insolvabilităţii autorului direct al pagubei.

Art. 57

În cazul în care cercetarea administrativă nu se poate efectua în termenul de 60 de zile datorită complexităţii cazului ori pentru alte motive temeinic justificate, comandantul/şeful unităţii solicită comandantului/şefului eşalonului ierarhic superior aprobarea, prin ordin scris, a prelungirii termenului cu cel mult 60 de zile.

Art. 58

În situaţia în care, din motive temeinic justificate, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru finalizarea cercetării administrative în termenele prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) din ordonanţă, comandantul sau şeful competent poate aproba cererea de suspendare a cercetării administrative până la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative. Cererea de suspendare se face de către comisia de cercetare administrativă în termenele prevăzute la art. 23 din ordonanţă şi va fi însoţită de documente doveditoare ale motivului invocat.

Art. 59

Comisia sau persoana care efectuează cercetarea administrativă trebuie să stabilească următoarele:

a)valoarea pagubei, determinată cu certitudine;

b)cauzele şi împrejurările producerii pagubei;

c)persoanele care trebuie să repare paguba, cei vinovaţi sau beneficiarii de sume şi servicii necuvenite ori bunuri ce li s-au distribuit din eroare;

d)îndeplinirea condiţiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz;

e)întinderea răspunderii materiale, integrală sau limitată;

f)partea de vină a fiecărei persoane vinovate de pagubă, iar dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun şi felul acesteia;

g)probele pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative;

h)concluziile şi propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă, inclusiv cu privire la structura/persoana desemnată să întocmească proiectul titlului executoriu şi să îl prezinte spre emitere/semnare comandantului/şefului competent.

Art. 60

Cercetarea administrativă se execută, de regulă, la sediul unităţii unde s-a produs paguba, iar în cazurile în care aceasta s-a produs la unităţi comasate ori desfiinţate, la unitatea care a preluat arhiva gestionară.

Art. 61

(1)Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea celor în cauză, care au obligaţia să dea declaraţii şi explicaţii scrise, precum şi să prezinte probe în apărare.

(2)Chemarea persoanelor care au produs ori au înlesnit producerea pagubei, a martorilor sau a altor persoane care au cunoştinţă de aceasta se face, potrivit legii, prin intermediul unităţii la sediul căreia se face cercetarea administrativă sau de către comandantul/şeful unităţii ale cărei organe o execută.

(3)Atunci când persoanele care trebuie să dea explicaţii sau declaraţii au fost trecute în rezervă/retragere ori acestora le-au încetat raporturile de serviciu/contractuale cu M.A.I., comisia sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă va solicita comandantului/şefului unităţii păgubite să dispună structurii de resurse umane să comunice în scris comisiei sau, după caz, persoanei care execută cercetarea administrativă datele de identificare necesare: numele de familie şi prenumele, prenumele tatălui şi al mamei, data şi locul naşterii, ultimul domiciliu cunoscut, unitatea la care s-a încadrat în muncă, dacă se cunoaşte, în scopul chemării şi ascultării celor în cauză.

(4)Atunci când persoanele chemate nu se pot prezenta pentru explicaţii şi declaraţii, precum şi atunci când interesul executării în bune condiţii a cercetării administrative o reclamă, comisia sau, după caz, persoana care o efectuează se poate deplasa la domiciliul, reşedinţa ori locul de muncă al celor în cauză.

(5)În situaţia în care persoanele în cauză nu se prezintă atunci când sunt chemate ori, deşi s-au prezentat, refuză să dea explicaţiile necesare, comisia sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă va formula întrebările într-o notă scrisă, înregistrată la unitatea păgubită, stabilind totodată şi termenul în cadrul căruia trebuie primit răspunsul. Dacă nici în această situaţie nu se primeşte răspuns, comisia de cercetare sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă va consemna situaţia în procesul-verbal, anexând copia notei sus-menţionate şi dovada comunicării acesteia către cel în cauză.

Art. 62

(1)Atunci când constatarea pagubei s-a făcut de către personalul cu atribuţii de control şi îndrumare de la eşaloanele superioare, cercetarea administrativă se execută de către acestea în timpul acţiunilor de control şi îndrumare pe care le efectuează, sub conducerea şefului echipei, fără a mai fi nevoie de o dispoziţie scrisă.

(2)Este interzis personalului cu atribuţii de control şi îndrumare de la eşaloanele superioare să lase unităţilor controlate sarcina executării sau continuării cercetării administrative. În situaţii complexe sau în cazurile descoperite la terminarea controlului, cercetarea administrativă se poate efectua şi de către comisia de cercetare administrativă constituită la nivelul unităţii unde s-a constatat paguba, în cadrul termenelor legale, cu aprobarea expresă a comandanţilor/şefilor personalului cu atribuţii de control şi îndrumare.

Art. 63

Rezultatul cercetării administrative se consemnează într-un proces-verbal, care cuprinde cel puţin elementele prevăzute în modelul din anexa nr. 1.

Art. 64

(1)Comisia sau, după caz, persoana care efectuează cercetarea administrativă are obligaţia de a prezenta celor în cauză proiectul procesului-verbal în faza de concept şi de a le cere să îşi exprime eventualele observaţii ori obiecţii.

(2)În cazul în care observaţiile ori obiecţiile sunt juste, comisia sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă modifică procesul-verbal în mod corespunzător.

(3)În cazul în care observaţiile sau obiecţiile sunt considerate nejuste, comisia cere celor în cauză să le formuleze în scris, situaţie în care în procesul-verbal se vor menţiona atât observaţiile sau obiecţiile considerate nejuste, cât şi punctul de vedere, fundamentat, al comisiei cu privire la acestea.

(4)În cazul în care cei în cauză nu se prezintă să ia cunoştinţă de conţinutul procesului-verbal în faza de concept, comisia sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă consemnează situaţia în procesul-verbal, anexând şi dovada înştiinţării/citării celor în cauză, potrivit legii.

Art. 65

(1)Procesul-verbal de cercetare administrativă este însoţit, după caz, de anexe care să susţină constatările, note cu obiecţii ale celor în cauză, declaraţii, note explicative, tabele, situaţii şi documente justificative, în copie, angajamente scrise şi orice alte documente doveditoare.

(2)Anexele procesului-verbal de cercetare administrativă se numerotează în ordinea corespunzătoare textului care face trimitere la ele, poartă data întocmirii lor şi sunt certificate ori vizate de comisia sau, după caz, de persoana care efectuează cercetarea administrativă, contabilii şi şefii compartimentelor de resort.

(3)Anexele se ataşează la fiecare exemplar al procesului-verbal de cercetare administrativă.

Art. 66

(1)Procesul-verbal de cercetare administrativă se întocmeşte în două exemplare, care au următoarea destinaţie:

a)exemplarul nr. 1, la structura cu atribuţii în domeniul financiar-contabil, pentru înregistrarea debitului în evidenţă şi regularizarea soldurilor din evidenţa materialelor;

b)exemplarul nr. 2, la unitatea din care face parte comisia sau, după caz, persoana care a efectuat cercetarea administrativă.

(2)La cererea celor în cauză, o copie a procesului-verbal de cercetare administrativă se comunică acestora de către unitatea care are în evidenţă debitul.

Art. 67

Procesul-verbal de cercetare administrativă se înregistrează la secretariatul unităţii în care s-a produs paguba, iar în cazul în care a fost încheiat de către personalul cu atribuţii de control şi îndrumare de la eşaloanele superioare, exemplarul destinat acestora se înregistrează şi la secretariatul unităţii de care acesta aparţine.

Art. 68

(1)Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative se ia de către comandantul/şeful care a ordonato, iar în cazul în care s-a executat de către personalul cu atribuţii de control şi îndrumare de la eşaloanele superioare, de către comandantul/şeful în subordinea căruia se află acesta.

(2)În vederea luării hotărârii, comandantul/şeful competent este obligat să analizeze, personal sau prin structurile de specialitate din subordine, temeinicia constatărilor, concluziilor şi propunerilor comisiei sau, după caz, ale persoanei care efectuează cercetarea administrativă. Rezultatul analizei făcute de structurile de specialitate se materializează în rapoarte sau referate, cu propuneri concrete, întocmite separat ori înscrise chiar pe procesul-verbal de cercetare administrativă. Concomitent, aceste organe pot prezenta spre semnare/aprobare comandantului/şefului competent şi proiecte de ordine, adrese sau măsuri de valorificare a constatărilor, concluziilor şi propunerilor comisiilor care au executat cercetarea.

Art. 69

În cazul în care, în urma analizei materialului cercetării administrative, comandantul/şeful competent să hotărască constată că este necesară o completare a acestuia, poate dispune efectuarea ei fie de comisia sau, după caz, persoana care a efectuat cercetarea administrativă, fie de o altă comisie sau, după caz, persoană, în cadrul termenelor prevăzute de ordonanţă.

Art. 70

Pe baza dosarului cercetării administrative şi dacă aceasta este completă, comandantul/şeful competent poate hotărî:

a)obligarea la acoperirea pagubelor, restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natură ori a serviciilor nedatorate, prin decizie de imputare, în cazul în care recuperarea nu s-a făcut prin angajament de plată în scris, şi concomitent depunerea sumei în casierie;

b)înaintarea dosarului cercetării administrative către parchetul competent, atunci când pagubele s-au produs prin fapte ce constituie infracţiuni;

c)înaintarea dosarului cercetării administrative structurii juridice competente, atunci când pagubele s-au produs de către terţi, persoane fizice sau persoane juridice, în vederea promovării acţiunii civile la instanţa de judecată competentă;

d)darea la scădere a valorii pagubelor produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabileşte răspunderea materială, precum şi a sumei ce depăşeşte maximul imputabil, în limita competenţei stabilite prin actele normative interne;

e)înaintarea pe cale ierarhică a dosarului cercetării administrative comandantului/şefului competent, cu propunerea de a aproba darea la scădere a valorii pagubei produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabileşte maximul imputabil, potrivit competenţelor stabilite prin actele normative interne;

f)clasarea dosarului în cazul în care cercetarea administrativă asupra existenţei unei pagube a fost nefondată.

PARTEA 19: Ordonanţă

Art. 24

(1)Răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse instituţiilor publice prevăzute la art. 2 poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor.

(2)Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de servicii nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la această dată, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba.

(3)Când persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1) sunt cadre militare, militari angajaţi pe bază de contract sau salariaţi civili şi nu au fost de bună-credinţă, ele vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate.

(4)Termenele prevăzute de prezentul articol sunt termene de decădere.

PARTEA 19¹: Instrucţiuni

Art. 71

Termenul de cel mult 3 ani este termen de decădere, dacă fapta cauzatoare a pagubei nu constituie infracţiune.

Exemplu: Dacă paguba s-a produs la data de 1 noiembrie 2009, iar constatarea se face la data de 31 octombrie 2012, se poate proceda la cercetarea administrativă şi la stabilirea răspunderii materiale în termenele prevăzute de art. 23 şi 25 din ordonanţă; în exemplul anterior, dacă paguba s-ar fi constatat după data de 1 noiembrie 2012, ar fi operat termenul de 3 ani de decădere din dreptul de a mai proceda la stabilirea răspunderii materiale.

Art. 72

(1)Data producerii pagubei trebuie stabilită pe bază de dovezi certe, rezultate din documente, expertize, declaraţii ale martorilor etc.

(2)Sarcina probei datei producerii pagubei şi a constatării acesteia revine unităţii al cărei personal efectuează cercetarea administrativă.

(3)În cazul în care unitatea păgubită nu face dovada constatării pagubei în cel mult 3 ani de la producerea acesteia, nu o mai poate recupera nici de la autorul direct, nici de la cei care aveau obligaţia să o constate înăuntrul acestui termen. Exceptând situaţia când omisiunea de constatare a pagubei constituie infracţiune, paguba se scade din evidenţă, indiferent de cuantum, pe baza actului de cercetare aprobat de comandantul/şeful unităţii păgubite.

Art. 73

(1)Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate se poate face:

a)pentru un an în urmă, socotit de la data constatării pagubei - pe seama celor care le-au încasat, le-au primit ori li s-au prestat, exceptând situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (2) din ordonanţă, atunci când au fost de bună-credinţă;

b)pentru 3 ani în urmă socotiţi de la data constatării pagubei - pe seama celor care le-au încasat, le-au primit ori li s-au prestat, exceptând situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (2) din ordonanţă, atunci când nu au fost de bună-credinţă şi dacă fapta nu constituie infracţiune.

(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), pentru ceilalţi 2 ani anteriori din termenul de 3 ani de la data constatării pagubei, obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate se face pe seama celor din vina cărora s-a produs paguba.

Exemplu: În perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2012, un angajat al M.A.I. a primit cu 100 lei în plus la salariul lunar, adică 6.000 lei în total. Rezolvarea situaţiei, în raport cu dispoziţiile art. 24 din ordonanţă, se face astfel:

- pentru ultimul an, în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2012, beneficiarul va fi obligat la recuperarea sumei;

- pentru următorii 2 ani în urmă, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2011, răspunderea materială se stabileşte în sarcina celui vinovat de efectuarea plăţii;

- pentru ceilalţi ani, în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2009, suma se va da la scădere.

Dacă plata, distribuţia sau prestaţia s-a realizat dincolo de termenul de un an prevăzut de art. 24 alin. (2) din ordonanţă, unitatea nu are dreptul la recuperare de la beneficiar; în schimb, acest drept se menţine faţă de cel vinovat pe ceilalţi 2 ani, dar nu mai mult de 3 ani în urmă, socotiţi de la data constatării.

Art. 74

În situaţia în care beneficiarul plăţilor nedatorate este una şi aceeaşi persoană cu cea din vina căreia s-a făcut plata, distribuţia sau prestaţia, recuperarea se va face pentru 3 ani în urmă de la acesta, dacă faptă nu constituie infracţiune.

PARTEA 20: Ordonanţă

Art. 25

(1)Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se face prin decizie de imputare.

(2)Decizia de imputare se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu.

(3)În situaţiile prevăzute la alin. (1), când în cauză este comandantul sau şeful unităţii, singur sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de comandantul sau şeful eşalonului superior.

(4)Decizia de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emită şi se comunică în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plată.

(5)Decizia de imputare va fi temeinic motivată şi va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestată şi organul competent în soluţionarea contestaţiei.

(6)Proba temeiniciei şi legalităţii deciziei de imputare trebuie efectuată de unitatea al cărei comandant sau şef a emis-o.

PARTEA 20¹: Instrucţiuni

Art. 75

(1)Decizia de imputare este actul unilateral al comandantului/şefului competent să îl emită, prin care se stabileşte răspunderea materială a unuia sau mai multor angajaţi, potrivit legii.

(2)Decizia de imputare se emite de către comandantul/şeful unităţii:

a)al cărei personal sau, după caz, a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă;

b)care a ordonat cercetarea administrativă finalizată cu stabilirea răspunderii materiale limitate, chiar dacă partea de pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil nu intră în competenţa sa pentru scăderea din evidenţă conform prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a)-c), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (3) şi art. 16 şi 17 din ordonanţă.

(3)Decizia de imputare constituie titlu executoriu de la data când a fost comunicată celui obligat la restituire.

(4)Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite decizia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

(5)Decizia de imputare se motivează temeinic, în fapt şi în drept, şi cuprinde, în mod obligatoriu, elementele indicate în anexa nr. 2.

Art. 76

(1)În situaţia prevăzută la art. 75 alin. (2) lit. b), dosarul cu rezultatul cercetării administrative se înaintează eşalonului superior în competenţa căruia intră aprobarea scăderii din evidenţă, care este obligat să se pronunţe în termen de 30 de zile de la primirea dosarului.

(2)După luarea hotărârii, eşalonul superior competent restituie unităţii dosarul cercetării, spre a lua măsuri. Astfel:

a)dacă s-a aprobat darea la scădere, pe decizia de imputare se va face menţiune despre aceasta, sub semnătura şefului compartimentului financiar, indicându-se numărul ordinului, data, organul care a dat aprobarea şi suma dată la scădere;

b)dacă nu s-a aprobat darea la scădere, comandantul/şeful unităţii păgubite:

(i)dispune recercetarea cauzei şi luarea măsurilor ce se impun, în cazul când nu s-au împlinit termenele de cercetare;

(ii)solicită comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor repunerea în termen, conform art. 33 din ordonanţă, luând măsuri de executare a cercetării administrative şi de stabilire a răspunderii materiale pentru partea din pagubă pentru care nu s-a aprobat darea la scădere, în cazul în care termenele de cercetare s-au împlinit.

Art. 77

(1)Decizia de imputare se emite în termenul prevăzut la art. 25 din ordonanţă şi se comunică, în extras, celor obligaţi la plată, pe bază de dovadă de luare la cunoştinţă, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 3.

(2)În cazul în care cel obligat la plată refuză să semneze dovada de luare la cunoştinţă sau nu se află la domiciliul indicat, organul care efectuează comunicarea este obligat să încheie un proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4.

(3)Dovada de luare la cunoştinţă şi procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei de imputare se anexează la dosarul de cercetare administrativă, care rămâne la organul financiar al unităţii păgubite.

Art. 78

(1)Înregistrarea în evidenţă a debitelor se confirmă astfel:

a)în cazul în care decizia de imputare a fost emisă de comandantul/şeful unităţii care o pune în executare, şeful compartimentului financiar menţionează, sub semnătură, pe toate copiile, numărul curent şi data operaţiunii din registrul-jurnal;

b)în cazul în care decizia de imputare a fost emisă de comandantul/şeful altei unităţi decât cea care o pune în executare, aceasta din urmă este obligată să confirme, de îndată, unităţii emitente înregistrarea în evidenţă a debitului cu dovada al cărei model este prevăzut în anexa nr. 5.

(2)Decizia de imputare, fără menţiunea prevăzută la alin. (1) lit. a) sau neconfirmată cu dovada prevăzută la lit. b), nu constituie temei legal pentru regularizarea soldurilor evidenţei contabile a materialelor sau pentru scăderea din evidenţa contabilă şi financiară a debitului respectiv.

PARTEA 21: Ordonanţă

Art. 26

Acoperirea pagubelor, precum şi restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natură ori a serviciilor nedatorate, recunoscute, se fac prin angajament de plată, în scris, al celui în cauză. În acest caz angajamentul de plată constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia.

PARTEA 21¹: Instrucţiuni

Art. 79

(1)Angajamentul de plată este actul juridic unilateral prin care personalul M.A.I. cercetat administrativ recunoaşte că datorează suma prevăzută în cuprinsul său şi îşi asumă obligaţia de a o plăti.

(2)Angajamentul de plată constituie titlu executoriu şi pe baza lui se fac reţinerile din salariul/solda celui în cauză.

(3)Angajamentul de plată poate fi luat numai după ce s-a efectuat cercetarea administrativă, pe baza procesului-verbal de cercetare administrativă. Se interzice luarea angajamentului de plată în alb.

(4)Angajamentul de plată se ia pentru pagube de orice natură şi de orice valoare şi se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 de către compartimentul financiar al unităţii unde s-a înregistrat debitul.

Art. 80

În cazul în care cel în cauză consimte să depună la casierie, integral şi pe loc, contravaloarea pagubei, angajamentul de plată se poate lua prin înscrierea pe spatele duplicatului chitanţei de încasare a sumei, folosind formula: "recunosc că datorez unităţii ................. suma de ............. lei, adică ............ lei, pe care consimt să o depun la casierie", urmată de semnarea şi datarea menţiunii. O fotocopie a chitanţei certificată de şeful compartimentului financiar se anexează la fiecare exemplar al procesului-verbal de cercetare administrativă.

Art. 81

În cazul în care se constată că angajamentul de plată nu cuprinde în mod clar şi cert toate elementele necesare, în termenele şi în condiţiile legii se emite decizia de imputare. Se exceptează situaţiile în care persoana recunoaşte în angajament că datorează întreaga sumă, dar îşi ia obligaţia să plătească o parte din ea. În asemenea situaţii, dacă recunoaşterea are loc în cadrul termenelor prevăzute de art. 23 şi 25 din ordonanţă, aceasta întrerupe prescripţia, iar termenele respective încep să curgă din nou de la data recunoaşterii celui în cauză.

Exemplu: Comandantul/Şeful unităţii ia cunoştinţă la 1 iulie 2012 de producerea unei pagube de 1.000 lei. La 15 septembrie 2012, cel în cauză recunoaşte că datorează această sumă, dar îşi asumă angajamentul de plată pentru 300 lei. Întrucât pentru restul de 700 lei recunoaşterea celui în cauză întrerupe prescripţia, termenele prevăzute de art. 23 şi 25 din ordonanţă încep să curgă de la data de 15 septembrie 2012. Dacă recunoaşterea ar fi survenit la 10 octombrie, pentru suma de 700 lei nu se mai putea emite decizie de imputare, pentru depăşirea termenelor menţionate.

Art. 82

Angajamentul de plată creează obligaţii juridice în sarcina persoanei care şi l-a asumat numai dacă este luat înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 24 din ordonanţă sau al termenului de un an prevăzut la art. 24 alin. (2) din ordonanţă, ambele termene fiind de decădere.

Art. 83

În litigiile privitoare la anularea angajamentului de plată, unitatea nu are obligaţia să facă dovada temeiniciei şi legalităţii lui, persoana care şi l-a asumat fiind obligată să dovedească că nu datorează, total sau parţial, suma pe care a consimţit să o plătească, iar unitatea păgubită are obligaţia să prezinte contraprobe.

Art. 84

Repararea pagubelor prin angajamentul de plată se poate face numai dacă sunt întrunite condiţiile cumulative obligatorii necesare răspunderii materiale.

Art. 85

(1)Consimţământul pentru repararea pagubei se poate lua şi pe un tabel nominal, certificat prin menţiunea "Dat în faţa noastră" şi semnat de personalul care execută cercetarea administrativă. Tabelul aprobat de comandantul/şeful unităţii trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

a)numele de familie şi prenumele celui care urmează să repare paguba;

b)obiectul pagubei şi valoarea;

c)data şi semnătura prin care cei în cauză consimt la repararea pagubei;

d)menţiunea scrisă de mână de către cel în cauză: "recunosc paguba şi consimt să o repar".

(2)Semnătura celor în cauză pe tabelul întocmit în condiţiile arătate constituie angajament de plată.

PARTEA 22: Ordonanţă

Art. 27

(1)Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor produse instituţiilor publice prevăzute la art. 2 se reţin în rate lunare din soldă sau salariu ori din acele drepturi băneşti ale celor în cauză, în condiţiile legii, începând cu prima soldă sau salariu al acestora, de la data comunicării titlului executoriu.

(2)Ratele nu pot fi mai mari de o treime din solda lunară netă sau din salariul net, fără a se putea depăşi, împreună cu celelalte reţineri, jumătate din aceste drepturi, cu excepţia cazurilor în care prin lege se stabileşte astfel.

(3)Până la rămânerea definitivă a titlurilor executorii, sumele reţinute în baza acestora se depun de către organul financiar al unităţii militare păgubite într-un cont separat, la bancă sau la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, la alegerea persoanei obligate la plată.

PARTEA 22¹: Instrucţiuni

Art. 86

(1)Dacă paguba produsă de gestionari, în gestiunea proprie, nu se acoperă integral, în termen de o lună de la definitivarea titlului executoriu, ţinându-se seama şi de reţinerile făcute până la acel moment, unitatea se va despăgubi, în primul rând, din garanţia constituită în favoarea sa, în temeiul art. 16 şi 17 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)În cazul în care paguba nu se poate acoperi, se continuă cu reţineri de 1/3 din solda lunară netă/salariul net/salariul de bază de încadrare net a/al gestionarului respectiv.

(3)Solda lunară netă/Salariul lunar net/Salariul de bază de încadrare net, în raport cu care se determină cuantumul ratei lunare, se stabileşte conform prevederilor art. 26.

Art. 87

(1)Reţinerile pentru personalul M.A.I. se fac din totalitatea drepturilor băneşti pe care le primesc, indiferent de natura acestora: soldă, indemnizaţii, prime etc.

(2)Reţinerile din drepturile băneşti ale personalului M.A.I. pentru acoperirea pagubelor se fac începând cu prima lună de plată a drepturilor salariale, care intervine după comunicarea titlului executoriu sau semnarea angajamentului de plată, pe baza căruia a fost înregistrat în evidenţa contabilă debitul pentru paguba produsă.

Art. 88

(1)Pentru recuperarea pagubelor produse M.A.I., sunt titluri executorii:

a)decizia de imputare, de la data comunicării;

b)angajamentul de plată în scris, din momentul semnării sale.

(2)Decizia de imputare şi angajamentul de plată devin titluri executorii definitive în cazul în care:

a)nu au fost contestate în termenul legal;

b)nu s-a făcut plângere, în termen, după soluţionarea contestaţiei;

c)au fost menţinute sau modificate de către comisia de jurisdicţie a imputaţiilor.

Art. 89

Reţinerile pentru recuperarea pagubelor se efectuează cu regularitate, fără a fi întrerupte sau suspendate decât în următoarele cazuri:

a)când debitul nu poate fi urmărit datorită reţinerilor efectuate în limita a 1/2 din drepturile băneşti ale debitorului şi în ordinea de preferinţă prevăzută de lege;

b)când comisiile competente să soluţioneze contestaţiile sau comisiile de jurisdicţie a imputaţiilor, cu ocazia soluţionării cauzelor, hotărăsc suspendarea reţinerilor, potrivit art. 42 din ordonanţă;

c)când există alte cauze legale de întrerupere sau de suspendare.

Art. 90

(1)În conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, salariile/soldele şi celelalte drepturi băneşti pot fi urmărite astfel:

a)până la 1/2 din solda lunară netă/salariul net/salariul de bază de încadrare net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;

b)până la 1/3 din solda lunară netă/salariul net/salariul de bază de încadrare net, pentru orice alte datorii.

(2)În cazul în care asupra soldei lunare netă/salariului net/salariului de bază de încadrare net există mai multe urmăriri, toate reţinerile nu pot depăşi 1/2 din aceasta/acesta, în afară de cazul în care legea prevede altfel. În asemenea situaţii ordinea în care se fac reţinerile este următoarea:

a)obligaţiile de întreţinere;

b)plata despăgubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale;

c)plata datoriilor către stat izvorâte din impozite şi taxe;

d)plata despăgubirilor pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice sau private;

e)toate celelalte datorii.

Art. 91

În cazul persoanelor care nu primesc soldă sau salariu, reţinerile pentru recuperarea pagubelor se fac din:

a)veniturile realizate din drepturile de autor, inclusiv drepturile conexe;

b)veniturile realizate din drepturile de inventator şi inovator;

c)veniturile realizate din desfăşurarea unei activităţi economice pe bază de liberă iniţiativă, precum şi din practicarea unei profesii libere;

d)veniturile realizate din activităţi artistice, distractive sau sportive desfăşurate în mod independent;

e)orice alte venituri realizate ca plată a unor servicii prestate sau lucrări executate;

f)pensiile de orice fel.

Art. 92

(1)Nu se pot urmări, decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţii de întreţinere, ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă din cauză de boală sau accident, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii şi compensaţia acordată în caz de desfacere a contractului de muncă. Urmărirea acestor drepturi băneşti se face în limita stabilită de actele normative în vigoare, respectiv până la 1/2 din salariul/solda lunar/lunară net/netă.

(2)Nu se pot urmări pentru niciun fel de datorii:

a)ajutoarele acordate în caz de deces, pentru sarcină şi lehuzie, pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani;

b)diurnele şi orice alte indemnizaţii cu destinaţie specială;

c)bursele de studii.

PARTEA 23: Ordonanţă

Art. 28

Acoperirea pagubelor stabilite în condiţiile prezentei ordonanţe se poate face şi prin depunerea în natură a bunurilor ori de câte ori paguba nu este urmarea unei infracţiuni, în următoarele condiţii:

a)bunurile să fie identice şi să corespundă calitativ;

b)să fie procurate cu acte legale;

c)să fie predate unităţii la care s-a constatat paguba.

PARTEA 23¹: Instrucţiuni

Art. 93

(1)Procedura acoperirii în natură a pagubelor nu o înlătură pe cea a constatării, cercetării şi emiterii deciziei de imputare sau a asumării unui angajament de plată în scris, în termenele şi condiţiile prevăzute de ordonanţă.

(2)În cazul în care urmează să se facă recuperarea în natură a pagubei, după predarea bunului la unitatea la care s-a constatat paguba şi întocmirea actelor de gestiune şi a operaţiunilor de evidenţă, şeful organului financiar care are în evidenţă debitul va lua măsuri pentru efectuarea operaţiunilor de regularizare a soldurilor din evidenţa contabilă.

(3)Depunerea în natură a bunurilor în scopul acoperirii pagubei, dacă aceasta nu este urmarea unei infracţiuni, se poate executa numai cu întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la art. 28 din ordonanţă.

(4)Bunurile care se depun în natură trebuie să fie însoţite de documente care să ateste dreptul de proprietate al persoanei care a produs paguba, de certificate de calitate şi garanţie, după caz, care să ateste data fabricaţiei, termenul de valabilitate, precum şi principalele caracteristici calitative, potrivit normei sau standardului de fabricaţie.

PARTEA 24: Ordonanţă

Art. 29

Comandantul sau şeful unităţii care a emis decizia de imputare ori al cărei organ financiar a primit angajamentul de plată, precum şi comandantul sau şeful eşalonului superior, atunci când constată că imputaţia este total sau parţial neîntemeiată ori nelegală, poate să o anuleze sau să o reducă, în termen de cel mult 3 ani, printr-o altă decizie, dacă între timp nu s-a pronunţat o hotărâre asupra contestaţiei făcute împotriva deciziei de imputare sau angajamentului de plată.

PARTEA 24¹: Instrucţiuni

Art. 94

(1)Anularea parţială sau totală a imputaţiei stabilite prin decizie de imputare ori angajament de plată se face la cererea celui în cauză, din oficiu sau în urma constatării netemeiniciei ori nelegalităţii imputaţiei, de către comandantul/şeful unităţii care a emis decizia de imputare ori al cărei organ financiar a primit angajamentul de plată, precum şi de către comandantul sau şeful eşalonului superior.

(2)Constatarea netemeiniciei sau nelegalităţii deciziei de imputare ori a angajamentului de plată se face în urma unei noi cercetări administrative, pe baza procesului-verbal de cercetare administrativă. În toate situaţiile, anularea sau reducerea imputaţiei stabilite prin decizie de imputare sau angajament de plată se face, în termen de cel mult 3 ani, printr-o altă decizie, de către comandantul/şeful unităţii al cărei personal sau, după caz, a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă, dacă între timp nu s-a pronunţat o hotărâre asupra contestaţiei.

PARTEA 25: Ordonanţă

CAPITOLUL IV: Căile de atac

Art. 30

(1)Persoana care consideră că imputarea sau reţinerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum şi cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parţial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestaţie, în cel mult 30 zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată.

(2)Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenţă debitul şi se soluţionează de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată.

(3)Verificarea temeiniciei contestaţiei poate fi făcută de persoana prevăzută la alin. (2) sau de o comisie de soluţionare a contestaţiei, numită de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative.

(4)Hotărârea asupra contestaţiei se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia şi se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de a pronunţare, unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celui în cauză.

PARTEA 25¹: Instrucţiuni

Art. 95

Pentru imputaţiile stabilite prin decizii de imputare emise de comandanţii/şefii eşaloanelor superioare, unităţile păgubite, prin grija şefului compartimentului financiar-contabil, aduc la cunoştinţă aceste decizii persoanelor răspunzătoare, în termen de 15 zile de la data înregistrării debitelor în evidenţa contabilă. Contestaţiile la deciziile de imputare se centralizează şi se transmit eşaloanelor care au emis deciziile de imputare, în cel mult 45 de zile de la data înregistrării acestora în evidenţa contabilă.

Art. 96

(1)Termenul de contestaţie prevăzut de art. 30 din ordonanţă împotriva deciziei de imputare şi a angajamentului de plată este de 30 de zile, socotit în "zile libere", în sensul că nu se iau în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul. Calculul se face astfel: dacă dovada de luare la cunoştinţă a fost semnată la 1 noiembrie 2012, contestaţia se poate face până în ziua de 1 decembrie 2012 inclusiv.

(2)Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se prelungeşte până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

(3)Atunci când contestaţia nu s-a depus în termen, imputaţia devine definitivă.

Art. 97

Atunci când răspunderea materială s-a stabilit în condiţiile art. 15 alin. (2) din ordonanţă, contestaţiile introduse se soluţionează după expirarea termenului de 30 de zile de la data semnării dovezii de luare la cunoştinţă de către persoana răspunzătoare material care a luat cunoştinţă ultima de decizia de imputare.

Art. 98

Contestaţia trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a)gradul, numele de familie şi prenumele contestatarului;

b)domiciliul;

c)locul de muncă şi funcţia;

d)numărul şi data deciziei de imputare, respectiv ale angajamentului de plată care face obiectul contestaţiei;

e)data când cel în cauză a luat cunoştinţă de decizia de imputare sau, în cazul angajamentului de plată, data la care a luat cunoştinţă de împrejurarea care justifică cererea;

f)motivele, în fapt şi în drept, pe care îşi sprijină contestaţia;

g)enumerarea actelor pe care le depune în susţinerea motivelor invocate;

h)semnătura şi data contestaţiei.

Art. 99

(1)Comisiile de soluţionare a contestaţiilor se compun dintr-un număr de 3 membri şi 2 supleanţi, numiţi prin dispoziţie/ordin de zi pe unitate de către comandantul/şeful care a emis decizia de imputare sau al cărui personal a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a dat angajamentul de plată. Prin acelaşi ordin se va desemna şi un secretar care să execute sarcinile de secretariat şi să îndeplinească actele procedurale.

(2)Dispoziţia/Ordinul de zi pe unitate se aduce la cunoştinţă pe bază de semnătură membrilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

(3)Din comisiile de soluţionare a contestaţiilor pot face parte şi persoanele care au efectuat cercetarea administrativă.

Art. 100

(1)Comisia judecă în complet de 3 membri, supleanţii înlocuindu-i pe membri atunci când aceştia lipsesc din unitate sau când vreunul dintre ei are legătură cu cauza care se judecă.

(2)Înainte de a trece la judecarea fondului contestaţiei, comisia analizează dacă este competentă să judece cauza respectivă şi dacă contestaţiile s-au introdus în termen. În cazul în care contestaţiile nu s-au introdus în termen, comisia le respinge fără să le judece în fond.

(3)La judecarea în fond a contestaţiilor comisia analizează toate problemele ridicate în contestaţie şi toate documentele şi dovezile pe care contestatarul le aduce în apărarea sa.

(4)În cazul în care comisia consideră, poate chema spre a fi audiaţi contestatarii şi alte persoane care pot contribui la stabilirea adevărului material. Chemarea persoanelor pentru clarificarea cauzei se face prin adresă scrisă.

(5)Dacă este necesar, comisia se deplasează la faţa locului pentru a constata şi verifica împrejurările în care s-a produs paguba sau starea de lucruri invocată în apărarea contestatarului. Dacă este necesar, comisia poate solicita structurilor competente realizarea de cercetări suplimentare.

(6)Atunci când lămurirea cauzei o impune, comisia poate solicita tehnicieni şi specialişti competenţi care să dea relaţii şi explicaţii sau chiar să asiste şi să exprime puncte de vedere în scris, părerea acestora având caracter consultativ.

Art. 101

La cererea celor în cauză şi pentru motive temeinice, comisia pentru soluţionarea contestaţiilor poate hotărî suspendarea executării deciziei de imputare sau a angajamentului de plată până la soluţionarea cauzei.

Art. 102

(1)Atunci când, în urma judecării fondului contestaţiei, comisia de soluţionare a contestaţiilor stabileşte că decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba sau pentru o pagubă mai mică decât cea reală, informează comandantul/şeful unităţii la care s-a produs paguba, care poate cere comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor repunerea în termen, conform art. 33 din ordonanţă, pentru emiterea unui nou titlu executoriu împotriva celui vinovat de producerea pagubei şi, respectiv, numai pentru partea din pagubă care nu este cuprinsă în decizia de imputare.

(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), pentru efectuarea recercetării curg termenele prevăzute de art. 23 şi 25 din ordonanţă.

Art. 103

(1)Comisiile de soluţionare a contestaţiilor adoptă hotărârile în unanimitate sau cu majoritate de voturi, în ultimul caz opinia separată menţionându-se distinct.

(2)Hotărârea asupra contestaţiei se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 7.

(3)Hotărârea dată în soluţionarea contestaţiei se întocmeşte în două exemplare, din care exemplarul nr. 1 se trimite structurii financiare care are înregistrat debitul spre a se ataşa la dosarul de cercetare administrativă, iar exemplarul nr. 2 rămâne în arhiva unităţii la nivelul căreia s-a constituit comisia de soluţionare a contestaţiei. De asemenea, se întocmeşte un număr de copii egal cu numărul contestatarilor. Copiile întocmite pentru contestatari se înmânează acestora de organul financiar, pe bază de dovadă, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 8, în termen de maximum 15 zile de la pronunţarea hotărârii date în soluţionarea contestaţiei.

(4)Hotărârea dată în soluţionarea contestaţiei este executorie şi se emite în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei la secretariatul unităţii unde s-a constituit comisia competentă să o soluţioneze.

(5)Atunci când cei cărora li se comunică hotărârea refuză să primească copia hotărârii sau să semneze dovada de luare la cunoştinţă, organul financiar trimite copia hotărârii la domiciliul celui în cauză prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, considerându-se astfel îndeplinită procedura confirmării.

(6)Dovada de luare la cunoştinţă sau confirmarea de primire a scrisorii recomandate se anexează la originalul hotărârii aflat la structura financiară.

PARTEA 26: Ordonanţă

Art. 31

(1)Împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei cel nemulţumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii.

(2)Plângerea se depune la unitatea care are în evidenţă debitul, iar aceasta este obligată să o înainteze comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor în cel mult 5 zile de la înregistrare.

(3)Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor soluţionează plângerea în cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie.

(4)Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se consideră definitivă şi se comunică unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celor în cauză, în cel mult 15 zile de la pronunţare.

PARTEA 26¹: Instrucţiuni

Art. 104

(1)Plângerea va cuprinde aceleaşi elemente ca şi contestaţia, cu deosebirea că motivarea în fapt şi în drept trebuie să se refere la temeinicia şi legalitatea hotărârii date de comisia de soluţionare a contestaţiei.

(2)Plângerea se depune la secretariatul unităţii în evidenţa căreia se află decizia de imputare sau se expediază, cu scrisoare recomandată, prin poştă, în termen de 15 zile de la data semnării dovezii de luare la cunoştinţă sau a primirii confirmării poştale.

(3)La primirea plângerii, organul financiar va înainta, în cel mult 5 zile, Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, odată cu aceasta:

a)dosarul cercetării administrative, în original;

b)dovezile de luare la cunoştinţă a deciziei de imputare şi a hotărârii asupra contestaţiei;

c)hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiilor luată în cauză respectivă.

(4)Atunci când prin hotărârea asupra contestaţiei au fost menţinute la plată mai multe persoane, iar răspunderea materială a acestora este comună, dosarul de cercetare administrativă cu toată documentaţia se înaintează numai după expirarea termenului de 15 zile de la data semnării dovezii de către persoana care a luat ultima cunoştinţă de hotărârea respectivă.

(5)Hotărârile pronunţate de comisia de jurisdicţie a imputaţiilor se întocmesc potrivit modelului din anexa nr. 7 şi sunt definitive.

(6)Hotărârile comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se iau în unanimitate sau cu majoritate de voturi, în ultimul caz opinia separată menţionându-se distinct. Hotărârea se comunică unităţii care are în evidenţă debitul, celor în cauză, precum şi unităţii care a constatat paguba, în termen de 15 zile de la pronunţare, ţinându-se seama de prevederile din prezentele instrucţiuni referitoare la comunicarea hotărârii asupra contestaţiilor.

PARTEA 27: Ordonanţă

Art. 32

(1)Comisiile de jurisdicţie a imputaţiilor se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pe baza ordinului conducătorilor instituţiilor publice prevăzute la art. 2, fiind formate din 3-7 membri.

(2)Aceste comisii funcţionează în complete compuse din 3 membri, din care unul va fi în mod obligatoriu ofiţer de justiţie sau licenţiat în ştiinţe juridice.

PARTEA 27¹: Instrucţiuni

Art. 105

(1)Pentru soluţionarea plângerilor se organizează şi funcţionează pe lângă M.A.I. comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, având competenţă asupra tuturor structurilor M.A.I.

(2)Membrii comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se numesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea secretarului general al M.A.I., cu respectarea prevederilor art. 32 alin. (1) din ordonanţă.

(3)Pentru organizarea în bune condiţii a activităţilor de soluţionare a plângerilor, membrii comisiei aleg, prin vot deschis, cu majoritate simplă, preşedintele acesteia şi un vicepreşedinte, care este înlocuitorul de drept al preşedintelui.

(4)Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor funcţionează pentru fiecare cauză în parte, în complete compuse din 3 membri, din care, în calitate de preşedinte al completului, va fi, în mod obligatoriu, un ofiţer licenţiat în ştiinţe juridice.

(5)Membrul care, în orice mod, are legătură cu cauza nu poate face parte din completul de soluţionare a plângerii şi este obligat să se abţină până la deschiderea şedinţei de judecată, prin comunicare făcută preşedintelui comisiei, imediat după aflarea motivelor respective, sau poate fi recuzat imediat după deschiderea şedinţei de judecată, printr-o cerere de recuzare formulată şi adresată preşedintelui comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, o singură dată, numai cu privire la membrii completului ce au fost desemnaţi să judece cauza.

Art. 106

Decizia asupra cererii de recuzare se ia prin votul deschis al majorităţii simple a membrilor comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, cu excepţia celor recuzaţi; în cazul unui vot paritar, decizia hotărâtoare revine preşedintelui comisiei, iar dacă preşedintele este recuzat, decizia hotărâtoare aparţine vicepreşedintelui.

Art. 107

Judecarea cauzei poate începe sau poate continua numai după soluţionarea abţinerii, respectiv a cererii de recuzare de către completul desemnat în acest sens.

PARTEA 28: Ordonanţă

Art. 33

(1)Atunci când, din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevăzute la art. 23 alin (1), (2) şi la art. 25 alin (4), precum şi în cazul în care decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba ori pentru o pagubă mai mică decât cea reală, comandantul sau şeful unităţii competent poate cere comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor repunerea în termen. Cererea se face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau emiterea deciziei de imputare ori de la data când comandantul sau şeful unităţii competent a luat cunoştinţă că decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba sau pentru o pagubă mai mică decât cea reală.

(2)Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, judecând cererea de repunere în termen, o admite sau o respinge prin hotărâre, care este definitivă. Hotărârea se comunică în cel mult 15 zile de la pronunţare comandantului sau şefului unităţii care a solicitat repunerea în termen.

(3)Când s-a emis cererea de repunere în termen, termenele prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4) curg de la data înregistrării hotărârii la unitatea în cauză.

PARTEA 28¹: Instrucţiuni

Art. 108

Cererea de repunere în termen trebuie să fie sprijinită de actele doveditoare ale motivului invocat şi însoţită, în mod obligatoriu, de următoarele documente:

a)actul de constatare a existenţei pagubei, în cazul în care se cere repunerea în termen pentru neexecutarea cercetării administrative în termenul legal;

b)dosarul cercetării, în cazul în care se cere repunerea în termen pentru neemiterea deciziei de imputare ori atunci când decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba sau pentru o pagubă mai mică decât cea reală.

Art. 109

(1)Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor prin care a fost admisă cererea de repunere în termen se comunică comandantului/şefului care a solicitat repunerea în termen, pentru a lua măsurile necesare în termenele prevăzute de art. 23 şi 25 din ordonanţă, după caz;

(2)Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor prin care a fost respinsă cererea de repunere în termen se comunică atât comandantului/şefului care a solicitat repunerea în termen, cât şi comandantului/şefului eşalonului superior, pentru a lua măsuri de stabilire a răspunderii materiale, potrivit prevederilor art. 34 din ordonanţă.

PARTEA 29: Ordonanţă

Art. 34

După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen.

PARTEA 29¹: Instrucţiuni

Art. 110

(1)Termenele prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4) din ordonanţă sunt termene de prescripţie, susceptibile de suspendare şi întrerupere, potrivit prevederilor legale privind prescripţia extinctivă.

(2)Nerespectarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4) din ordonanţă înlăuntrul cărora trebuie să se execute cercetarea administrativă şi să se emită decizia de imputare duce la pierderea dreptului de stabilire a răspunderii materiale în sarcina persoanelor vinovate de producerea pagubei.

(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), pentru repararea pagubei, se stabileşte răspunderea materială în sarcina persoanelor care nu au luat măsurile necesare pentru efectuarea cercetării administrative sau pentru emiterea deciziei de imputare, dacă nu s-a obţinut repunerea în termen.

(4)Suma pentru care se stabileşte răspunderea materială în condiţiile alin. (3) este egală cu cea care ar fi trebuit să se recupereze, potrivit prevederilor ordonanţei, de la persoanele vinovate de producerea pagubei, individual sau în comun, limitat ori integral, după caz.

Art. 111

În cazul în care comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a respins cererea de repunere în termen, termenele pentru executarea cercetării administrative sau pentru emiterea deciziei de imputare de către comandantul/şeful eşalonului superior curg de la data înregistrării hotărârii comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor la secretariatul acestor structuri.

PARTEA 30: Ordonanţă

Art. 35

(1)Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, a comandanţilor sau şefilor unităţilor ori a şefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(2)Cererea de revizuire se face în cel mult 30 de zile de la data când persoanele interesate au luat cunoştinţă de actele sau faptele care constituie motivul revizuirii şi se depune la unitatea care are în evidenţă debitul. Unitatea este obligată să înainteze cererea de revizuire la organul competent să o soluţioneze în cel mult 3 zile de la înregistrare.

(3)Hotărârea asupra cererii de revizuire se pronunţă în cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia la organul competent să o soluţioneze şi se comunică în cel mult 15 zile unităţii care are în evidenţă debitul şi celor în cauză.

PARTEA 30¹: Instrucţiuni

Art. 112

(1)Sunt supuse revizuirii:

a)hotărârile comisiilor pentru soluţionarea contestaţiilor;

b)hotărârile comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor.

(2)Cererile de revizuire se înaintează, în cel mult 3 zile de la înregistrare, la comisia a cărei hotărâre se atacă şi se soluţionează de aceste organe.

(3)Revizuirea se cere atât în favoarea, cât şi în defavoarea celor obligaţi la plată.

(4)Cererea de revizuire trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

a)hotărârea a cărei revizuire se solicită;

b)motivele pe care se întemeiază cererea;

c)probele pe care se fundamentează.

(5)În sensul art. 35 alin. (1) din ordonanţă, prin fapte sau acte noi se înţelege acele fapte sau acte care s-au produs şi, respectiv, au existat înainte de luarea hotărârii care se cere revizuită, dar nu au putut fi prezentate la acea dată, fiind descoperite ulterior.

(6)Fără a se limita la prezenta enumerare, pot fi invocate ca:

a)fapte noi, ce pot constitui motive de revizuire: existenţa bunului care constituie obiectul imputaţiei; un alt grad de uzură al bunului decât cel avut în vedere la evaluarea pagubei; constatarea acţiunii sau inacţiunii unei alte persoane şi care are legătură cu producerea pagubei; erori în operaţiunile de evidenţă contabilă etc.;

b)acte noi, ce pot constitui motive de revizuire: acte de gestiune neoperate în evidenţă; registre în care s-a consemnat executarea unor verificări, controale etc.; procese-verbale de inventariere; acte de recepţie; rapoarte în care s-au sesizat fapte în legătură cu paguba; documente de exploatare în care nu sau consemnat şi operat toate orele de funcţionare etc.

Art. 113

(1)Dacă cererea de revizuire este admisă, comisiile de soluţionare a contestaţiilor sau comisia de jurisdicţie a imputaţiilor anulează hotărârea atacată şi procedează la reanalizarea cauzei, având în vedere datele existente în dosarul iniţial, precum şi noile fapte sau acte descoperite. În acest caz, la cererea celor interesaţi, se poate hotărî suspendarea executării deciziei de imputare sau a angajamentului de plată, aflate în derulare.

(2)Hotărârea dată prin reanalizarea cauzei este supusă căilor de atac corespunzătoare organului de la care emană, potrivit prevederilor prezentelor instrucţiuni.

PARTEA 31: Ordonanţă

Art. 37

La soluţionarea contestaţiilor şi a cererilor de revizuire de către comandanţi sau şefi de unitate ori de către comisiile de soluţionare a contestaţiilor, persoanele obligate la plată pot fi citate când ele solicită aceasta în mod expres, precum şi în cazurile complexe.

PARTEA 31¹: Instrucţiuni

Art. 114

Prin cazuri complexe, în sensul art. 37 din ordonanţă, se înţelege acele cauze caracterizate prin existenţa mai multor fapte şi persoane care au concurat la producerea pagubei, perioada mare de timp în care s-au produs pagubele, dificultatea cauzelor sub raportul necesităţii consultării unor specialişti, expertize tehnice, grafologice etc. şi altele.

PARTEA 32: Ordonanţă

Art. 38

(1)La soluţionarea cauzelor de către comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, persoanele obligate la plată vor fi citate.

(2)Soluţionarea cauzelor se poate face atât la sediul comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, cât şi la sediul unităţii păgubite.

(3)După deschiderea şedinţei, preşedintele comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor constată dacă sunt ori nu motive de recuzare cu privire la membrii completului, după care dispune citirea sau prezentarea rezumativă a documentelor din dosar şi dă cuvântul persoanelor în cauză prezente. Declaraţiile acestora se consemnează separat, sub semnătură. Pentru stabilirea adevărului, comisia de jurisdicţie a imputaţiilor va folosi toate mijloacele de probă admise de lege.

(4)Când persoanele citate nu se pot prezenta din motive temeinic justificate ori procedura nu a fost îndeplinită pentru termenul de judecată fixat sau din alte motive obiective, comisia de jurisdicţie a imputaţiilor amână cauza pentru un nou termen, întocmind de fiecare dată o încheiere în care va preciza motivul amânării.

PARTEA 32¹: Instrucţiuni

Art. 115

La primirea dosarului cauzei, preşedintele comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor ia următoarele măsuri:

a)verifică dacă este complet: există plângerea, documentele cercetării administrative, decizia de imputare, hotărârea asupra contestaţiei şi alte documente necesare soluţionării cauzei şi dispune punerea pe rol sau completarea acestuia;

b)fixează termenul la care va avea loc soluţionarea cauzei;

c)desemnează completul de judecată şi dispune citarea persoanelor obligate la plată, după consultarea completului.

Art. 116

(1)Citarea se face în scris, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 9, prin unităţile în care se află cei în cauză sau prin poştă, atunci când persoanele în cauză nu mai fac parte din personalul M.A.I.

(2)Înmânarea citaţiei se face de secretariatul unităţilor în care se află cel în cauză, pe bază de dovadă de luare la cunoştinţă, datată şi semnată, care se restituie, de îndată comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor. Citaţiile pot fi trimise prin poştă numai cu confirmare de primire.

(3)În cazul în care cei citaţi refuză primirea citaţiilor sau primesc citaţiile, dar refuză să semneze dovada, se face menţiune pe citaţie sau pe dovadă, după caz, despre aceasta. Menţiunea se datează şi se semnează, cu aplicarea ştampilei unităţii, de secretariatul unităţii respective.

Art. 117

(1)Procedura de citare se consideră îndeplinită prin prezentarea în şedinţă a celor citaţi sau prin existenţa la dosarul cauzei a dovezilor de luare la cunoştinţă ori a confirmării de primire restituite prin poştă.

(2)În cazul în care cei citaţi nu s-au putut prezenta din cauze obiective, dovedite cu acte oficiale, sau procedura nu a fost îndeplinită la termenul de judecată fixat, comisia de jurisdicţie a imputaţiilor amână cauza la un nou termen.

(3)Persoanele prezente la unul din termene nu vor mai fi citate la termenul următor, luând cunoştinţă despre aceasta prin semnătură dată pe încheierea care se întocmeşte la şedinţa respectivă a comisiei.

Art. 118

(1)În exercitarea rolului său activ, comisia de jurisdicţie a imputaţiilor poate folosi toate mijloacele de probă admise de lege, precum dovada cu înscrisuri, verificarea de scripte, dovada cu martori, prezumţiile, expertiza, cercetarea la faţa locului, interogatoriu etc., pentru stabilirea adevărului material.

(2)Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor poate cere executarea unor cercetări de către personalul abilitat din unităţi, specialişti şi tehnicieni, precum şi efectuarea de expertize tehnice şi contabil-judiciare.

(3)Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor poate dispune, pentru motive întemeiate, efectuarea unei noi cercetări administrative de către eşalonul superior celui care a efectuat cercetarea administrativă iniţială.

(4)Costul expertizelor tehnice şi contabil-financiare se suportă din fondurile unităţii în gestiunea căreia s-a constatat paguba, urmând ca după stabilirea răspunderii materiale definitive suma respectivă să fie adăugată la valoarea totală a pagubei.

Art. 119

(1)Soluţionarea plângerilor are loc la sediul comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, la data şi ora fixate, sau la sediul unităţilor păgubite, prin deplasarea completului de judecată la faţa locului.

(2)Preşedintele comisiei dispune să se întocmească, pentru fiecare şedinţă, o listă a cauzelor ce urmează să se judece în ziua respectivă, luând măsuri să fie afişată la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea şedinţei.

(3)În cazuri bine justificate părţile pot cere preşedintelui comisiei schimbarea ordinii de judecare a cauzelor.

(4)Cauzele se dezbat verbal, secretarul comisiei fiind obligat să consemneze într-o încheiere conţinutul dezbaterilor. Declaraţiile persoanelor audiate se consemnează separat, sub semnătura acestora, şi se anexează la încheiere.

Art. 120

(1)Preşedintele completului deschide, suspendă şi ridică şedinţa.

(2)După deschiderea şedinţei, preşedintele completului dispune citirea sau prezentarea rezumativă a documentelor existente la dosar, iar apoi dă cuvântul persoanelor răspunzătoare material şi martorilor, experţilor, tehnicienilor sau altor persoane citate.

(3)În caz de nevoie, preşedintele poate da cuvântul de mai multe ori, putându-l limita în timp de fiecare dată.

(4)Preşedintele este în drept să pună întrebări sau să pună în dezbatere orice împrejurări de fapt ori de drept care duc la soluţionarea cauzei chiar dacă nu sunt cuprinse în plângere. De asemenea, el poate dispune dovezile pe care le consideră necesare.

(5)Persoanele răspunzătoare material pot pune întrebări numai prin intermediul preşedintelui, care poate încuviinţa ca acestea să fie puse şi direct.

Art. 121

(1)Preşedintele şi membrii completului de judecată sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor. Ei vor da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor legale.

(2)Preşedintele şi membrii comisiei vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul cauzei supuse comisiei spre soluţionare.

Art. 122

(1)După ce au avut loc dezbaterile în şedinţă şi cauza a fost pe deplin lămurită, preşedintele completului le declară închise, iar completul se retrage pentru deliberare.

(2)Pronunţarea se face imediat sau, dacă completul are nevoie de o durată de deliberare mai lungă, la data stabilită de preşedinte, ţinându-se seama şi de termenele prevăzute la art. 31 alin. (3) şi (4) din ordonanţă.

(3)După deliberare, completul de judecată redactează o încheiere în care se consemnează hotărârea luată, care se semnează de toţi membrii completului. Hotărârea se aduce la cunoştinţa celor prezenţi, sub semnătura acestora.

(4)Redactarea hotărârii se face ulterior, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7.

PARTEA 33: Ordonanţă

Art. 39

(1)Comandanţii sau şefii unităţilor, comisiile de soluţionare a contestaţiilor, comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, pronunţându-se asupra cauzelor, hotărăsc admiterea parţială sau totală, respingerea contestaţiei, a plângerii sau a cererii de revizuire, după caz.

(2)Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, cu ocazia soluţionării cauzelor, are dreptul să propună darea la scădere din evidenţa contabilă a pagubelor pentru care nu se stabileşte răspunderea materială potrivit prezentei ordonanţe.

PARTEA 33¹: Instrucţiuni

Art. 123

Comisiile de soluţionare a contestaţiilor şi comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, analizând cauzele, pot hotărî admiterea totală sau parţială a contestaţiei, plângerii şi cererii, anulând ori modificând în mod corespunzător titlul executoriu, atunci când constată că:

a)nu sunt întrunite cumulativ elementele necesare pentru stabilirea răspunderii materiale;

b)răspunderea materială priveşte pagube rezultate din alte raporturi juridice decât cele la care se referă ordonanţa;

c)în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii sau, între timp, a intervenit o cauză legală care impune admiterea plângerii.

Art. 124

Pagubele care depăşesc cuantumul imputabil prevăzut de art. 13 alin. (1) din ordonanţă, pierderile inerente procesului pregătirii de luptă, de producţie, executării misiunilor sau desfăşurării activităţilor gospodăreşti care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, pagubele datorate unor cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate, cele datorate riscului normal al serviciului sau forţei majore, indiferent de valoare, precum şi cele produse de personalul M.A.I., dacă cheltuielile de cercetare, stabilire a răspunderii materiale şi recuperare depăşesc cuantumul lor, se scad din evidenţă, conform competenţelor stabilite în prezentele instrucţiuni.

PARTEA 34: Ordonanţă

Art. 41

Persoanele citate ca urmare a executării unei căi de atac prevăzute de prezenta ordonanţă au dreptul la restituirea cheltuielilor de cazare şi transport pe care le-au suportat pentru deplasarea lor în faţa comandantului sau şefului unităţii ori a comisiei competente, în cazul în care au fost exonerate total sau parţial de plata sumei imputate. Restituirea cheltuielilor se face de către unitatea din care face parte persoana respectivă, pe baza dispoziţiei date de comandantul sau şeful acesteia ori de comisia care a soluţionat cauza.

PARTEA 34¹: Instrucţiuni

Art. 125

(1)Restituirea cheltuielilor de cazare şi transport se face în condiţiile stabilite de reglementările în vigoare aplicabile în M.A.I., numai dacă persoanele citate au fost exonerate, total sau parţial, de plata sumei imputate.

(2)Restituirea cheltuielilor de cazare şi transport se face de către unitatea unde este sau a fost încadrat personalul M.A.I., pe baza comunicării organelor competente ce au hotărât exonerarea, totală sau parţială, a răspunderii materiale.

(3)Nu se restituie cheltuielile de cazare şi transport în situaţiile când citarea şi soluţionarea cauzei s-au realizat în aceeaşi localitate în care are domiciliul sau reşedinţa cel citat.

PARTEA 35: Ordonanţă

Art. 42

(1)Persoanele interesate care, din motive întemeiate, nu au făcut uz de căile de atac prevăzute la art. 30, 31 şi 35 pot cere repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care le-a împiedicat să uzeze de acele căi de atac.

(2)Cererea de repunere în termen se soluţionează de comandantul sau şeful unităţii ori de comisia care nu a fost sesizată în termen.

PARTEA 35¹: Instrucţiuni

Art. 126

(1)Cererea de repunere în termen va fi sprijinită de actele doveditoare ale motivului invocat şi va fi însoţită de contestaţie, plângere sau cererea de revizuire, după caz.

(2)În cazul în care comandantul/şeful unităţii, comisiile de soluţionare a contestaţiilor şi comisia de jurisdicţie a imputaţiilor constată că motivele de împiedicare a folosirii unei căi de atac în termenul legal sunt întemeiate, admit cererea de repunere în termen prin ordin de zi pe unitate, iar comisiile, prin hotărâre motivată, procedând la soluţionarea cauzei.

(3)Dacă motivele pentru care se solicită repunerea în termen nu sunt întemeiate, cererea se respinge prin rezoluţie, respectiv hotărâre, rezultatul comunicându-se celui în cauză.

PARTEA 36: Ordonanţă

CAPITOLUL V: Dispoziţii speciale

Art. 44

Dacă paguba produsă de persoanele prevăzute la art. 7, 9 şi 14 este urmarea unei infracţiuni, dosarul cercetării administrative se trimite parchetului militar competent pentru a lua măsurile legale.

PARTEA 36¹: Instrucţiuni

Art. 127

Dacă în cursul cercetării administrative organul de cercetare apreciază că faptele prin care s-au produs pagubele constituie infracţiune, procedează astfel:

a)ia declaraţii de la făptuitori şi de la martorii care au fost de faţă la săvârşirea infracţiunii şi ia măsuri de păstrare şi conservare a oricăror documente sau materiale care confirmă infracţiunea;

b)îl informează permanent pe comandantul/şeful unităţii păgubite sau pe comandantul/şeful eşalonului de care aparţine, când organul de cercetare nu este din cadrul unităţii păgubite;

c)sesizează de îndată, în scris, parchetul competent potrivit legii;

d)continuă cercetarea administrativă a pagubelor în termenul stabilit şi întocmeşte procesul-verbal respectiv, la care va ataşa toate documentele pe care se sprijină constatările şi propunerile din procesul-verbal.

Art. 128

(1)Comandantul/Şeful competent, după primirea dosarului definitiv al cercetării în care faptele au fost apreciate ca având caracter infracţionale, este obligat:

a)să analizeze personal sau în colectiv temeinicia constatărilor şi propunerilor;

b)să dispună înscrierea valorii pagubelor în evidenţa financiară a unităţii păgubite;

c)să trimită parchetului competent, potrivit legii, un exemplar din dosar;

d)să trimită Direcţiei generale juridice un exemplar din dosar numai dacă M.A.I. urmează a se constitui parte civilă.

(2)Comandantul/Şeful care a sesizat parchetul competent potrivit legii este obligat să urmărească primirea ordonanţei emise de parchet şi desfăşurarea procesului penal.

Art. 129

(1)Atunci când faptele cauzatoare ale pagubelor constituie infracţiuni, iar persoanele răspunzătoare, la data săvârşirii faptelor, nu aveau calitatea de personal al M.A.I., comandanţii/şefii competenţi dispun:

a)trimiterea a câte unui exemplar din dosarul cercetării la parchetul competent potrivit legii şi la Direcţia generală juridică, în cazul prevăzut la art. 128 alin. (1) lit. d), în termen de 3 zile, pentru soluţionare;

b)înscrierea debitului în evidenţă şi urmărirea rezolvării lui;

c)urmărirea stadiului soluţionării cauzei.

(2)Dacă fapta cauzatoare de pagube nu constituie infracţiune, iar persoanele răspunzătoare, la data săvârşirii faptelor, nu aveau calitatea de personal al M.A.I., comandanţii/şefii trimit dosarul structurii juridice a unităţii pentru a promova acţiunea civilă în despăgubire.

PARTEA 37: Ordonanţă

Art. 45

Când acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau deşi a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, iar parchetul militar a dispus clasarea cauzei, scoaterea de sub urmărirea sau încetarea urmăririi penale, actul de soluţionare se comunică unităţii militare de la care s-a primit sesizarea, în vederea luării măsurilor ce se impun.

PARTEA 37¹: Instrucţiuni

Art. 130

În situaţiile prevăzute la art. 45 din ordonanţă, la primirea actului de soluţionare de la parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curţile de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv parchetul militar competent, după caz, unitatea care a făcut sesizarea ia măsurile corespunzătoare pentru stabilirea răspunderii materiale, integral sau limitat, după caz, ori dă sau propune darea la scădere din evidenţă a pagubei, dacă sunt întrunite condiţiile legale pentru aceasta.

Art. 131

(1)Sesizarea făcută de unitate parchetelor de pe lângă tribunale, parchetelor de pe lângă curţile de apel, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv parchetului militar competent, după caz, înlăuntrul termenelor prevăzute de art. 23 din ordonanţă suspendă prescripţia acestui termen.

(2)Reluarea cursului prescripţiei începe de la data înregistrării la unitate a actului de soluţionare ce se comunică unităţii de către parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curţile de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv parchetul militar competent, după caz. În aceste situaţii, cercetarea administrativă se continuă în vederea stabilirii răspunderii materiale.

Art. 132

Termenul în care trebuie încheiată cercetarea administrativă este cel prevăzut la art. 23 din ordonanţă, în care se socoteşte şi timpul scurs până la sesizarea parchetelor de pe lângă tribunale, parchetelor de pe lângă curţile de apel, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv parchetului militar competent, după caz. În cazul în care timpul rămas pentru efectuarea cercetării administrative socotit de la data înregistrării actului de soluţionare este mai mic de o lună, cercetarea administrativă se va definitiva în maximum 30 de zile.

PARTEA 38: Ordonanţă

Art. 47

Când militarii sunt trecuţi în rezervă sau în retragere, când contractul militarilor angajaţi încetează ori când personalul civil nu mai este încadrat în unităţi militare, unităţile militare care au în evidenţă debite din imputaţii definitive, indiferent de valoarea lor, le transmit spre executare organelor financiare în raza cărora domiciliază debitorii. Confirmarea de către aceste organe a primirii titlului executoriu constituie actul pe baza căruia creanţa se scade din evidenţa contabilă a unităţii care a transmis titlul executoriu.

PARTEA 38¹: Instrucţiuni

Art. 133

(1)Debitele stabilite prin titluri executorii rămase definitive, ce privesc persoane care nu mai au calitatea de personal al M.A.I., se transmit pentru înregistrare şi urmărire organului de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul debitorul ori unde acesta este luat în evidenţă fiscală, indiferent de valoarea lor, şi se scad din evidenţa unităţilor, pe baza confirmării primite. Transmiterea debitelor se face în termen de 3 zile de la data când persoana debitoare nu mai are calitatea de personal al M.A.I.

(2)Titlurile executorii se transmit printr-o adresă care trebuie să cuprindă:

a)denumirea unităţii şi localitatea;

b)temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;

c)numele şi prenumele debitorului, precum şi prenumele tatălui şi al mamei;

d)domiciliul debitorului şi ocupaţia acestuia;

e)alte elemente de identificare a acestuia: locul şi data naşterii, seria şi numărul actului de identitate etc.;

f)natura debitului şi suma de plată;

g)alte informaţii necesare încasării debitului prin executarea silită.

(3)Adresa va avea anexată o fotocopie certificată a titlului executoriu definitiv.

Art. 134

(1)În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică unui singur organ de executare, aceluia în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul debitorul despre care există indicii că deţine mai multe bunuri sau venituri urmăribile. În lipsa acestora, debitul se comunică organului de executare în a cărui rază teritorială domiciliază mai mulţi debitori ori unde se apreciază că există mai multe posibilităţi de recuperare a pagubei.

(2)În cazul în care după transmiterea debitului valoarea acestuia a fost modificată ca urmare a soluţionării unor cauze, unităţile iau măsuri pentru comunicarea către organele financiare executoare a sumei reale ce urmează a fi recuperată.

Art. 135

În cazul în care M.A.I. a fost obligat prin hotărâri la despăgubiri sub formă de plăţi periodice către terţe persoane, pentru daune cauzate acestora de către personalul trecut în rezervă/retragere ori care a încetat raporturile de serviciu/contractuale cu M.A.I., debitele stabilite în sarcina persoanelor vinovate prin titluri executorii, ca urmare a efectuării plăţilor, se transmit semestrial spre executare organelor financiare pe a căror rază teritorială îşi au domiciliul debitorii în cauză. Transmiterea se face în prima lună a semestrului următor celui în care s-au efectuat plăţile, de către structura care a achitat despăgubirile.

PARTEA 39: Ordonanţă

CAPITOLUL VI: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 50

Evaluarea pagubelor se face, potrivit dispoziţiilor legale, la data constatării acestora.

PARTEA 39¹: Instrucţiuni

Art. 136

La evaluarea pagubelor se va ţine seama de următoarele elemente:

a)cantitatea de bunuri exprimată în unitatea de măsură cu care acestea au fost înregistrate în evidenţă;

b)costul de achiziţie al bunurilor respective, costul reparaţiilor sau recondiţionării ori diferenţa de preţ, după caz, la data constatării pagubei, care va cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de transport şi cele ocazionate de punerea în stare de utilitate a bunului respectiv;

c)gradul de uzură al bunurilor existent la momentul producerii pagubei, stabilit pe bază de probe legale;

d)alte elemente ce se iau în calcul, potrivit dispoziţiilor legale, astfel încât să se asigure acoperirea pagubei.

Art. 137

În cazul lipsurilor sau pierderilor de bunuri, evaluarea pagubelor produse prin fapte pentru care se stabileşte răspunderea materială sau obligaţia de restituire se face la valoarea de înlocuire a bunului lipsă ori pierdut, valoare stabilită la data constatării pagubei, dar nu mai mică decât valoarea înregistrată în evidenţa contabilă.

Art. 138

În cazul primirii de bunuri care nu se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, evaluarea pagubelor produse prin fapte pentru care se stabileşte răspunderea materială sau obligaţia de restituire se face la valoarea de înlocuire a bunului respectiv, stabilită la data constatării pagubei, dar nu mai mică decât valoarea înregistrată în evidenţa contabilă.

Art. 139

(1)În cazul lipsurilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor se face astfel:

a)pentru bunurile cu specific militar se iau ca bază preţurile solicitate în scris sau publicate periodic de către structurile centrale cu atribuţii de asigurare tehnico-materială. Comunicarea preţurilor se face în termen de 5 zile de la data înregistrării raportului unităţii interesate;

b)pentru bunurile care se vând în comerţ, evaluarea pagubelor se face pe baza preţurilor care se practică pe piaţă la data constatării acestora, preluate din ofertele de preţ, cel puţin 3, luându-se în calcul preţul cel mai mic rezultat din analiza acestora, dar nu mai mic decât valoarea contabilă a bunurilor;

c)în cazul bunurilor care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de înlocuire se stabileşte de către organul de cercetare împreună cu o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv, pe baza unei analize temeinice şi documentate, astfel încât să fie asigurată acoperirea pagubelor.

(2)Aplicarea prevederilor alin. (1) se face ţinând seama de următoarele:

a)pentru bunurile materiale realizate în cadrul unităţilor, evaluarea se face astfel încât să se recupereze toate cheltuielile efectuate cu materiile prime, materiale, combustibil etc., calculate conform prevederilor alin. (1) lit. b) şi c), la care se adaugă cheltuielile de personal aferente;

b)pentru bunurile materiale specific militare, precum armament, muniţii, explozivi, mijloace de iniţiere şi darea focului, bunuri materiale din categoria tehnicii de luptă, piese de schimb din complete sau loturi, accesorii similare ş.a.m.d., aprovizionate cu mult timp în urmă şi care se mai menţin în înzestrarea unităţilor, valoarea bunurilor se stabileşte cu avizul organelor centrale de resort, prin comparare sau asocierea lor cu preţurile bunurilor aprovizionate în ultimul timp de M.A.I. Comunicarea preţurilor se face în cel mult 5 zile de la data înregistrării rapoartelor unităţilor interesate;

c)pentru obiectele de muzeu, lucrările de artă plastică, cărţile şi publicaţiile din fondul bibliotecilor, cărora nu li se poate determina preţul, în raport cu bunurile din unităţile comerciale, valoarea de înlocuire se stabileşte cu avizul structurii de specialitate din M.A.I., care va ţine seama de condiţiile în care s-au achiziţionat - valoarea de estimare actualizată în inventar -, valoarea istorică, documentară sau artistică, de alte elemente necesare pentru o corectă evaluare şi de metodologia care se aplică pentru aceste situaţii pe plan naţional;

d)în cazul în care, în vederea evaluării pagubei, este necesară o expertiză, aceasta se va efectua prin grija organului central cu atribuţii de asigurare tehnico- materială, reparare şi întreţinere, de către persoane de specialitate, aplicându-se corespunzător dispoziţiile legale privind expertizele. În acest scop se va folosi cu prioritate personal M.A.I. care are calitatea de expert. Comunicarea către unităţi a preţurilor stabilite ca urmare a expertizelor se face în cel mult 5 zile de la data înregistrării raportului de expertiză;

e)bunurile reprezentând producţia neterminată, care fac obiectul pagubei, se evaluează pe baza tuturor cheltuielilor efectuate până la data constatării acesteia potrivit evidenţelor: materii prime şi materiale, manoperă etc. Valoarea materiilor prime şi materialelor se calculează prin aplicarea prevederilor menţionate la lit. a) şi b), după caz;

f)documentele militare de transport pierdute din neglijenţă înainte de a fi folosite, indiferent dacă au fost sau nu completate, se impută luându-se ca bază de calcul preţurile cu care se procură de M.A.I. la data constatării pagubelor;

g)documentele de transport întrebuinţate în mod ilegal se impută la valoarea costului real al călătoriei pe distanţa pe care au fost folosite, după tarifele în vigoare practicate la data constatării pagubei. În cazul în care această valoare este mai mică decât preţul care ar fi plătit de către M.A.I. pentru procurarea documentelor de transport la data constatării pagubei, valoarea de imputare se stabileşte ca bază de calcul acest preţ;

h)materialele şi piesele de schimb recuperate sau rezultate din lucrări de reparaţii, declasări ori casări ale mijloacelor fixe şi obiectele de inventar constatate lipsă se evaluează luând ca bază de calcul preţul cu care acestea se achiziţionează de către operatorii economici de profil la data constatării pagubei;

i)în cazul animalelor constatate lipsă, evaluarea se face pe baza greutăţii în viu, conform datelor evidenţei contabile şi tehnic-operative şi preţului practicat pe piaţă la data constatării pagubei, pe kilogram în viu, aferent speciei şi categoriei animalelor respective, astfel încât să asigure cel puţin acoperirea valorii de înregistrare din evidenţa contabilă. Când paguba a rezultat ca urmare a decesului animalelor sau tăierilor de necesitate, din valoarea evidenţiată în contabilitate se deduce valoarea recuperărilor (piei, carne şi organe comestibile etc.), calculată la preţul cu care acestea sunt valorificate;

j)în cazul culturilor de seră, solarii, de câmp sau al plantaţiilor de orice fel distruse ori degradate, evaluarea se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea sau reînfiinţarea lor, care să acopere cel puţin valoarea cheltuielilor rezultate din evidenţele unităţilor, aferentă culturilor sau plantaţiilor respective;

k)mijloacele băneşti, timbrele poştale sau fiscale şi bonurile valorice constatate lipsă se evaluează la valoarea nominală;

l)materialele, alimentele, furajele, îngrăşămintele, carburanţii, lubrifianţii, piesele de schimb şi altele asemenea care sunt consumate în plus faţă de normele de consum legale se evaluează pe baza valorii de înlocuire a acestora stabilite la data constatării pagubei.

Art. 140

În cazul degradărilor de bunuri, evaluarea pagubelor se face astfel:

a)dacă bunurile pot fi recuperate sau recondiţionate pentru a fi repuse în stare de funcţionare/utilizare, se iau în calcul cheltuielile efectuate în acest scop la operatori economici de profil. Pentru bunurile materiale cu specific militar a căror reparare sau recondiţionare se execută în unităţile militare bugetare, evaluarea se face având în vedere cheltuielile efectuate cu:

(i)materiile prime, materialele, piesele de schimb folosite, în condiţiile art. 139 alin. (1) lit. c);

(ii)manopera personalului care a participat la reparare/recondiţionare; valoarea medie orară (om/oră) a manoperei pentru reparaţiile/ recondiţionările executate în unităţile militare bugetare se determină după formula:

M = S/(n X t),

în care: t = (Z.L. X 8)/12,

M - valoarea medie orară a manoperei;

S - suma totală a soldelor/salariilor brute cuvenite personalului care participă la efectuarea reparaţiei/ recondiţionării, în luna constatării pagubei, inclusiv contribuţiile aferente acestora, ce cad conform legii în sarcina angajatorului;

n - numărul de persoane care participă la reparaţie/ recondiţionare;

Z.L. - numărul zilelor lucrătoare dintr-un an calendaristic;

b)dacă bunurile degradate pot fi, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, valorificate ca atare, cu preţuri reduse, se va lua ca bază de calcul diferenţa dintre preţul bunului respectiv stabilit potrivit art. 139 alin. (1) lit. a) sau b), după caz, şi preţul ce se va obţine prin valorificare;

c)dacă prin reparare/recondiţionare se obţine un bun de calitate inferioară, la cheltuielile prevăzute la lit. a) se adaugă diferenţa de preţ dintre preţul bunului respectiv stabilit potrivit art. 139 alin. (1) lit. a) sau b), după caz, şi preţul bunului reparat sau recondiţionat;

d)dacă bunurile degradate se utilizează ca materie primă pentru producerea altor bunuri, se va lua ca bază de calcul diferenţa de preţ dintre preţul bunului stabilit potrivit art. 139 alin. (1) lit. a) sau b), după caz, şi preţul materiei prime pe care a înlocuit-o;

e)dacă bunurile degradate au fost produse în unitatea păgubită şi nu mai pot fi reparate, recondiţionate sau valorificate, se va lua ca bază de calcul costul real potrivit evidenţelor, iar în cazul în care au fost cumpărate, se iau în calcul toate cheltuielile făcute pentru procurarea bunurilor.

Art. 141

(1)În cazul mijloacelor fixe şi al obiectelor de inventar distruse sau degradate şi care nu mai pot fi reparate/recondiţionate pentru a fi readuse în stare normală de funcţionare, dar care pot fi valorificate ca atare, în condiţiile legii, ori pot fi recuperate parţial ca piese de schimb sau componente, evaluarea pagubei se realizează utilizând aceleaşi relaţii de calcul prevăzute de reglementările interne în vigoare privind scoaterea din funcţiune, valorificarea şi casarea bunurilor în unităţile M.A.I., pe baza cărora se stabileşte preţul de vânzare, din care se scade valoarea obţinută prin valorificarea ca atare sau, după caz, valoarea bunurilor recuperate, utilizabile ca piese de schimb, materiale sau deşeuri.

(2)Materialele sau componentele recuperate vor fi evaluate în vederea înregistrării în evidenţa contabilă a unităţii, comisia de evaluare ţinând cont de starea tehnică şi gradul de uzură a acestora, după caz.

Art. 142

În cazul mijloacelor fixe sau al obiectelor de inventar aflate în dotarea unităţilor M.A.I., dar care au fost folosite nelegal, la evaluarea pagubei se vor avea în vedere amortizarea/uzura aferentă perioadei de utilizare fără justificare legală şi toate cheltuielile determinate de utilizarea bunurilor. Evaluarea pagubei se va efectua astfel:

a)valoarea pagubei produse ca urmare a utilizării nelegale sau în afara cadrului de reglementare internă a mijloacelor de transport din dotarea structurilor M.A.I. se calculează pe baza parcursului sau orelor de funcţionare nelegală ori neregulamentară, a tarifelor pe kilometru sau oră de funcţionare şi/sau staţionare a mijloacelor de transport auto/moto, conform reglementărilor în vigoare aplicabile în M.A.I., precum şi a precizărilor corespunzătoare aferente costurilor suplimentare, după caz (salariu conducător auto, taxe suplimentare, amortizări etc.);

b)valoarea pagubei produse ca urmare a folosirii nelegale a celorlalte mijloace fixe şi obiecte de inventar din dotarea unităţilor M.A.I. se va determina prin luarea în calcul a valorii de înlocuire a mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar la data constatării pagubei şi a amortizării/uzurii corespunzătoare perioadei de utilizare nejustificată a bunului în cauză, cu următoarea formulă:

P = Pa x Du/Dn,

unde:

P - valoarea pagubei;

Pa - preţul actual al bunului (valoarea de înlocuire) la data constatării pagubei;

Du - durata de utilizare nelegală (ore, zile, luni, ani);

Dn - durata normală de utilizare (ore, zile, luni, ani).

În cazul în care raportul Du/Dn = 1 sau Du/Dn >1, valoarea pagubei P = Pa.

Determinarea gradului real de amortizare/uzură a mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar degradate/depreciate se face şi se probează cu documente care atestă utilizarea, funcţionarea sau exploatarea efectivă a acestora, precum: carnete de bord, cărţi de exploatare, fişe ale utilajului etc.

Art. 143

Pentru bunurile de orice fel care nu se datorau şi nu pot fi restituite în natură, evaluarea pagubelor se face aplicându-se în mod corespunzător prevederile art. 139.

Art. 144

(1)În cazul în care au fost prestate servicii la care personalul M.A.I. sau alte persoane fizice ori persoane juridice din afara unităţii nu erau îndreptăţite, evaluarea pagubelor produse prin fapte pentru care se stabileşte răspunderea materială se face prin obligarea acestora la plata contravalorii serviciilor respective, calculată în condiţiile legii, la data constatării pagubelor.

(2)Sumele plătite în plus peste drepturile legal cuvenite conform actelor normative care le reglementează, precum solde/salarii de bază şi alte drepturi salariale asimilate, drepturi de echipare şi de hrănire, de delegare, detaşare ş.a.m.d., se determină ca diferenţă între sumele efectiv achitate şi cele cuvenite legal, corespunzător perioadelor la care se referă.

(3)Dobânzile, despăgubirile, penalizările, majorările şi amenzile plătite de M.A.I. în favoarea altor unităţi, precum şi plăţile şi cheltuielile efectuate fără bază legală, neeconomicoase sau inutile se evaluează la valoarea lor efectivă.

Art. 145

(1)Evaluarea pagubelor produse prin degradarea sau avarierea lucrărilor de construcţii ori a reparaţiilor se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea lor, conform prevederilor art. 139.

(2)În situaţia în care există şi pagube indirecte, precum pătrunderea apei şi degradarea zugrăvelilor sau a lucrărilor de vopsitorie, deteriorarea circuitelor telefonice şi electrice, afectarea lucrărilor de rezistenţă a construcţiilor, deteriorarea reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă, a instalaţiilor termice ş.a.m.d., evaluarea pagubei totale se face prin adăugarea la cuantumul pagubei directe a sumei aferente pagubei indirecte, adică a costului efectiv al acestor lucrări.

Art. 146

În cazul pagubelor constatate în legătură cu bunurile de orice fel, precum mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale ş.a.m.d., pentru care, conform prevederilor legale, nu se stabileşte răspunderea materială, ci se scad din evidenţa contabilă pe baza aprobării celor în drept, evaluarea se face pe baza valorii de înregistrare în evidenţa contabilă.

Art. 147

În cazul în care nu este vinovată o anumită persoană de producerea pagubei respective şi paguba trebuie suportată din cheltuielile instituţiei şi recuperată eventual de la instituţia de asigurare, în cazul în care bunul a fost asigurat, evaluarea pagubei în cauză se face la un preţ care va fi egal cu cel înscris în evidenţa contabilă, dacă reparaţia s-a efectuat în regie proprie.

Art. 148

Comisia sau, după caz, persoana care efectuează cercetarea administrativă este obligată să stabilească valoarea reală a pagubelor, indicând în documentele de cercetare, în toate cazurile, dispoziţia legală pe care se întemeiază evaluarea pagubelor şi, pentru fiecare bun care face obiectul pagubei, baza legală a preţului luat în calcul.

Art. 149

După stabilirea pagubelor, comisia sau, după caz, persoana care efectuează cercetarea administrativă va anexa la procesul-verbal întocmit toate calculele efectuate, precum şi documentele care fundamentează preţurile şi tarifele legale folosite, gradul legal de uzură şi altele asemenea.

Art. 150

Procedurile privind stabilirea răspunderii materiale iniţiate înainte de data intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni se finalizează potrivit reglementărilor în vigoare la data iniţierii acestora.

Art. 151

Anexele nr. 1-9 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

Art. 152

(1)Prezentele instrucţiuni intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicare.

(2)La data intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni, Instrucţiunile nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne* se abrogă.

* Instrucţiunile nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece aveau ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.

Art. 153

Prezentele instrucţiuni se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

-****-

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

ANEXA nr. 1: PROCES-VERBAL

(1)_

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

................... (unitatea)

Nr. ......... din ................ (numărul şi data înregistrării la secretariatul unităţii)

Data .............

................................ (hotărârea comandantului/şefului)

Semnătura,

.........................

PROCES-VERBAL

încheiat la ............. în ziua de .............

Subsemnatul (subsemnaţii), .............., (gradul, numele, prenumele şi funcţia), din cadrul .......... (unitatea de care aparţin), în baza ........ (ordin de zi pe unitate/dispoziţie, ordin rezolutiv etc.) nr. ........ din ............., am efectuat în perioada ............. (ziua, luna, anul) - ............. (ziua, luna, anul) ............. (control, îndrumare, cercetare administrativă) asupra ............. (compartimentul, gestiunea etc.) din cadrul ............. (unitatea).

În urma ................ (control, îndrumare, cercetare administrativă) efectuat(ă), am constatat următoarele: .................. .

Prezentul proces-verbal, din care fac parte integrantă documentele şi situaţiile anexe, a fost întocmit în ....... exemplare cu următoarea destinaţie ............. .

Organe de cercetare administrativă

.....................

(2)NOTĂ:

Constatările se înscriu în procesul-verbal în ordinea şi potrivit regulilor de mai jos:

a)obiectul cercetării administrative;

b)valoarea pagubei constatate, operaţiile, documentele, declaraţiile şi explicaţiile din care rezultă aceasta;

c)împrejurările în care s-a produs paguba şi cauzele care au determinat-o, precum şi orice alte elemente necesare elucidării acestor împrejurări şi cauze;

d)dispoziţiile legale încălcate (se arată articolul, alineatul, numărul şi data actului normativ);

e)numele şi prenumele, prenumele tatălui şi al mamei, data şi locul naşterii, domiciliul, seria şi numărul actului de identitate şi organul care l-a emis - ale persoanelor cercetate pentru producerea pagubei;

f)eventualele obiecţiuni scrise ale persoanelor cercetate, precum şi punctul de vedere al organului de cercetare administrativă, motivat pe texte legale, documente şi date certe;

g)modul de recuperare a pagubei (angajament de plată în scris, angajament de plată în scris şi concomitent depunerea sumei la casierie, decizie de imputare, comunicare ca parte civilă etc.);

h)propunerile comisiei de cercetare administrativă.

ANEXA nr. 2: DECIZIE DE IMPUTARE

(1)_

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

..........................

Operator de date cu caracter personal nr. ......

DECIZIE DE IMPUTARE

Nr. ............

Având în vedere Procesul-verbal nr. ........ din ............., încheiat de ............. (gradul, numele, prenumele şi funcţia) din cadrul ............. (unitatea de care aparţin), cu ocazia ............. (control, îndrumare, cercetare administrativă) efectuat(ă) în perioada ........... - ........... asupra ............. (compartimentul, gestiunea etc.) din cadrul .......... (unitatea), prin care se constată producerea unei pagube de ............. lei, care constă în ............. (se indică pe scurt în ce constă paguba), produsă în perioada ............. .

ÎN TEMEIUL:

Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999,

DISPUN:

- Art. 1

Imputarea sumei de ........... (în cifre) lei, adică .......... (în litere), în sarcina:

- a) ........... (numele şi prenumele), fiul lui ....... (prenumele tatălui) şi al ........ (prenumele mamei), născut la data de ............. în localitatea ............., judeţul/sectorul ........., domiciliat în localitatea ............., judeţul/sectorul .........., str. .......... nr. ......, posesor al CI/BI seria ....... nr. ........., eliberat(ă) de ............ la data de ............., reprezentând ............. .

Răspunderea materială se stabileşte în conformitate cu art. ....... alin. ........ din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999;

- b) idem;

- c) idem;

etc.

- Art. 2

Darea la scădere a sumei de ............. (în cifre) lei, adică ............. (în litere), reprezentând ............. (sumă ce depăşeşte maximul imputabil, pierderi inerente în procesul pregătirii în luptă, executării misiunilor, desfăşurării activităţilor gospodăreşti, riscul normal al serviciului, forţă majoră etc.), în conformitate cu prevederile art. ...... din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999.

- Art. 3

Pentru suma de ............. (în cifre) lei, adică ............. (în litere), reprezentând ............. (sumă ce depăşeşte maximul imputabil, pierderi inerente în procesul pregătirii în luptă, executării misiunilor, desfăşurării activităţilor gospodăreşti, riscul normal al serviciului, forţă majoră etc.) dosarul de cercetare se va înainta, de îndată, la .......... (eşalonul competent), cu propunerea de dare la scădere.

- Art. 4

Şeful ............. (compartimentul) de la ............. (unitatea) va lua măsuri de îndeplinire a procedurii de comunicare a prezentei decizii şi de efectuare a reţinerilor legale din salariul/solda celor obligaţi la plată.

- Art. 5

Cei obligaţi la plată au drept de contestare, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării prezentei decizii de imputare, la comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul ............. .

Dată la ............. în ziua de ............. .

Comandantul/Şeful unităţii,

L.S. ................

(semnătura)

Vizat pentru control financiar preventiv propriu,

.................. (semnătura)

Avizat pentru legalitate,

................. (semnătura)

Înregistrat în evidenţa contabilă la nr. crt. ...... din registrul jurnal.

Contabil-şef,

....................

(2)NOTĂ:

Decizia de imputare va cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:

a)unitatea al cărei comandant (şef) a emis-o (indicativul unităţii);

b)numărul de înregistrare din registrul de intrare-ieşire al unităţii;

c)indicarea actului şi a organului care a constatat paguba, valoarea ei, precum şi în ce constă aceasta;

d)data producerii pagubei;

e)numele de familie, prenumele, funcţia, datele de identitate ale persoanelor răspunzătoare material, domiciliul lor, suma ce se impută fiecăruia în parte, motivându- se temeiurile de drept şi de fapt care au angajat răspunderea materială;

f)suma ce se dă la scădere (dacă este cazul), motivul şi temeiul legal sau ordinul de a se înainta dosarul eşalonului competent cu propunerea de dare la scădere;

g)organul însărcinat cu comunicarea deciziei de imputare şi punerea ei în executare;

h)comisia competentă să soluţioneze contestaţia şi termenul în care poate fi contestată decizia de imputare;

i)funcţia, gradul, numele de familie şi prenumele, precum şi semnătura comandantului (şefului) competent a emite decizia de imputare (se aplică sigiliul cu indicativ al unităţii emitente);

j)localitatea şi data certă a emiterii deciziei de imputare.

ANEXA nr. 3: DOVADĂ

Operator de date cu caracter personal nr. ........

DOVADĂ

Subsemnatul, ............. (gradul, numele şi prenumele), fiul lui ............. (prenumele tatălui) şi al ............. (prenumele mamei), născut la data de ............. în localitatea ............., judeţul/sectorul ............., domiciliat în localitatea ............., judeţul/sectorul ............., str. ............ nr. ....., posesor al BI/CI seria ..... nr. ......., eliberat(ă) de .......... la data de ............., confirm prin prezenta că am primit un exemplar de pe decizia de imputare nr. ....... din ............., emisă de ............. .

......................

(semnătura)

Data .............

Prezenta dovadă s-a dat şi semnat în faţa noastră.

L.S. ...............

(semnătura)

ANEXA nr. 4: PROCES-VERBAL

PROCES-VERBAL

Astăzi .............

Subsemnatul, ............. (gradul, numele, prenumele şi funcţia), din cadrul ............. (unitatea), având de înmânat extrasul de pe Decizia de imputare nr. ...... din .........., emisă de ............., am constatat următoarele: .................... identificat prin datele de identificare înscrise în dovada de luare la cunoştinţă anexată ............. (gradul, numele şi prenumele responsabilului materialmente).

Refuză să semneze de luare la cunoştinţă/Nu a fost găsit la domiciliul indicat.

Drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal în două exemplare, din care unicatul s-a predat celui în cauză (sau a fost trimis prin scrisoare recomandată, prin poştă, conform confirmării de primire anexate), iar duplicatul se ataşează la dosarul de cercetare administrativă.

Martori

1) ..........................

2) ..........................

ANEXA nr. 5: DOVADĂ de confirmare a înregistrării în evidenţă a debitelor

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

DOVADĂ de confirmare a înregistrării în evidenţă a debitelor

Seria ........ nr. ............

A	Actul confirmat	Denumirea	Numărul	Data
B	Unitatea emitentă
C	Înregistrat în evidenţa contabilă la nr. crt. ........ din registru-jurnal			Alte menţiuni
D	Valoarea totală a debitului înregistrat

E Persoanele răspunzătoare material
	Gradul, numele şi prenumele	Suma (în cifre şi în litere)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13

Comandantul/Şeful unităţii,

L.S.

............................

Şeful compartimentului financiar,

............................

ANEXA nr. 6: ANGAJAMENT DE PLATĂ

Unitatea .............

nr. ........ din .............

Operator de date cu caracter personal nr. .......

Data .............

Dat în faţa noastră.

L.S. ............

(semnătura)

ANGAJAMENT DE PLATĂ

Subsemnatul, ............... (gradul, numele de familie şi prenumele), fiul lui ............. (prenumele tatălui) şi al ............. (prenumele mamei), născut la data de ............. în localitatea ............., judeţul/sectorul ............., domiciliat în localitatea ............., judeţul/sectorul ............., str. ............ nr. ......, posesor al BI/CI seria ..... nr. ......., eliberat(ă) de ............. la data de ............., recunosc că datorez ............. (unitatea şi localitatea) suma de ............. (în cifre) lei, adică ............. (în litere), reprezentând ............., conform ............. (proces-verbal, notă de constatare etc.) nr. ....... din ............., pe care mă oblig să o plătesc în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999.

.......................

(semnătura)

Data .............

Înregistrat în evidenţa contabilă la nr. crt. ...... din registrul-jurnal.

Şeful compartimentului financiar,

L.S. ..............

(semnătura)

ANEXA nr. 7: HOTĂRÂRE

Comisia de soluţionare a contestaţiilor

Unitatea .............

Nr. ........ (numărul şi data înregistrării la secretariatul unităţii) din .............

HOTĂRÂREA

Nr. ........ din .............

Comisia de soluţionare a contestaţiilor, formată din ............. (gradul, numele, prenumele şi funcţia în cadrul comisiei), numiţi prin Ordinul de zi pe unitate nr. ...... din .........., luând în dezbatere contestaţia introdusă de ............. (gradul, numele şi prenumele, funcţia, locul de muncă şi domiciliul contestatarului), având ca obiect ............. (obiectul contestaţiei şi motivele de care contestatarul se prevalează în conţinutul ei), a ajuns la următoarele concluzii ............. (pentru fiecare motiv al contestatarului se trece motivarea de drept şi de fapt care a format convingerea comisiei, precum şi cea pentru care s-au înlăturat motivele contestatarilor).

Având în vedere prevederile art. ....... din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999,

HOTĂRĂŞTE:

1.........................

2.Cu drept de plângere la comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, constituită pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii.

Pronunţarea s-a făcut în şedinţă.

Preşedinte,

..........................

Secretar,

..........................

Membri

..........................

ANEXA nr. 8: DOVADĂ

Operator de date cu caracter personal nr. .....

DOVADĂ

Subsemnatul, ............. (gradul, numele şi prenumele), din cadrul ............., domiciliat în localitatea ............., judeţul/sectorul ............., str. ............ nr. ...., posesor al BI/CI seria ....... nr. ........, eliberat(ă) de ............. la data de ............., confirm prin prezenta că am primit un exemplar al Hotărârii nr. ...... din ....... a Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor din cadrul ............. şi că am luat act de această hotărâre.

.......................

(semnătura)

Data .............

Înregistrat la secretariatul unităţii sub nr. ...... din .............

L.S. ................

(semnătura)

ANEXA nr. 9:

(1)_

- faţă -

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Comisia de .............

Operator de date cu caracter personal nr. .....

CITAŢIE

Nr. ....... din .............

Domnul(a) .......................

În baza dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, sunteţi chemat la această comisie care are sediul în localitatea ............., str. ............ nr. ......, în ziua de ........, la ora ........, în calitate de ............., pentru ............. .

În caz de neprezentare, cauza se va soluţiona în lipsă potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare.

Conform prevederilor art. ....... din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, restituirea cheltuielilor de cazare şi transport vi se va face în cazul în care veţi fi exonerat în total sau în parte de plata sumei imputate.

Preşedinte,

.........................

Secretar,

.........................

Dosar nr. ...........

(2)_

- verso -

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Comisia de .............

Operator de date cu caracter personal nr. .....

DOVADĂ

Subsemnatul, ................, în calitate de ............., confirm prin prezenta primirea Citaţiei nr. ....... din ............., prin care sunt chemat în faţa Comisiei de .........., la data de ............., ora ........... .

..........................

(semnătura)

Certific autenticitatea semnăturii.

........................

L.S.

Data .............

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 469 din data de 29 iulie 2013