Document embed

DECIZIE nr. 729 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 11 alin. (1) şi (2), art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (9), art. 31 alin. (5) şi ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Banyai Rosalia, Kun Rosalia şi Banyai Iosif în Dosarul nr. 7.405/117/2013 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 190D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că, la dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei.

4. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 11 noiembrie 2014, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea la datele de 12, 19 şi 26 noiembrie 2014, când, datorită imposibilităţii constituirii majorităţii prevăzute de art. 6 şi art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 16 decembrie 2014, când a pronunţat prezenta decizie.

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa relevantă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 20 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.405/117/2013, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România", excepţie ridicată de Banyai Rosalia, Kun Rosalia şi Banyai Iosif într-o cauză având ca obiect Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv obligarea entităţii deţinătoare de a emite dispoziţia prin care să propună, în favoarea reclamanţilor, măsuri reparatorii prin echivalent şi înaintarea dosarului de despăgubire către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 contravin normelor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 44, astfel cum acestea trebuie interpretate şi analizate în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

8. În esenţă se arată că principiul neretroactivităţii este flagrant încălcat prin aceea că, potrivit textului legal criticat, legea nouă se aplică direct cererilor înregistrate sub imperiul vechii reglementări şi nesoluţionate încă, precum şi litigiilor aflate în curs de judecată la momentul intrării sale în vigoare, fără a ţine cont de drepturile anterior câştigate. Una dintre consecinţele aplicării retroactive a Legii nr. 165/2013 constă în respingerea (sau în cel mai bun caz suspendarea) procedurilor de soluţionare a notificărilor şi a tuturor acţiunilor începute în temeiul vechilor legi, ceea ce îi va prejudicia pe proprietarii care au petrecut mulţi ani în faţa instanţelor şi care vor fi nevoiţi să ia procedura de la început în temeiul noii legi. În concret, autorii excepţiei arată că efectele imediate şi pe termen lung ale aplicării retroactive a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 constau în suprimarea, reducerea şi/sau modificarea drepturilor câştigate prin emiterea dispoziţiei de propunere de acordare de despăgubiri sau chiar prin obţinerea unor hotărâri judecătoreşti nepuse în executare la data apariţiei legii noi.

9. Dispoziţiile legale criticate instituie, în acelaşi timp, o discriminare între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă. Astfel, deşi au formulat acelaşi gen de cereri de despăgubire, cu respectarea aceloraşi condiţii legale în vigoare la momentul introducerii lor, doar acele persoane care, din motive obiective şi independente de voinţa lor, neavând cererile de restituire sau de acordare de despăgubiri rezolvate ori judecate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, sunt supuse obligaţiei de a primi despăgubiri conform legii noi, adică în rate şi pe bază de puncte. Legea nr. 165/2013 prevede, la art. 21 alin. (6), că evaluarea imobilului ce nu poate fi restituit în natură se face pe baza grilei notariale existente la momentul intrării în vigoare a legii, fără a ţine cont de valoarea de piaţă a bunului mobil, şi nu conform standardelor internaţionale de evaluare, cum prevedea legislaţia anterioară, respectiv Legea nr. 10/2001. Mai mult, legea nouă prevede că ultima plată s-ar face în anul 2029, fără aplicarea vreunei indexări în funcţie de inflaţie, iar potrivit art. 31 alin. (5) din legea examinată, modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte ulterior, prin normele de aplicare a legii, ceea ce contrazice recomandările Curţii Europene a Drepturilor Omului din Hotărârea-pilot Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, cu referire la respectarea standardelor internaţionale în aplicarea preţului pieţei asupra imobilelor revendicate.

10. Prin termenele inacceptabil de îndelungate pe care Legea nr. 165/2013 le reglementează pentru soluţionarea, în faza administrativă, a cererilor de despăgubire, precum şi prin condiţionarea accesului la justiţie de respectarea acestora, astfel cum prevede art. 11 alin. (1) şi (2) din lege, aceasta încalcă în mod evident prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţie, atât sub aspectul accesului liber la justiţie, dar şi a dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Autorii excepţiei arată că tergiversarea plăţilor până în anul 2029 pentru persoane care au fost deposedate în mod abuziv în anii '50, care au depus notificări în anul 2001 şi au depăşit vârste de 80-90 de ani nu poate să corespundă noţiunii de "termen rezonabil" în accepţiunea Curţii de la Strasbourg.

11. Nu în ultimul rând şi în strânsă legătură cu celelalte susţineri de neconstituţionalitate, autorii excepţiei consideră că art. 4 coroborat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este abilitată să invalideze deciziile entităţilor învestite de lege, încalcă dreptul de proprietate, principiul securităţii juridice şi cel al încrederii legitime, consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Sub protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie se află, pe lângă creanţe, şi "speranţa legitimă", atâta vreme cât aceasta rezidă în existenţa unui fundament suficient în dreptul intern pentru a putea considera creanţa o "valoare patrimonială". Se mai arată că, potrivit aceleiaşi jurisprudenţe (Hotărârea din 27 mai 2010, pronunţată în Cauza Marin şi Gheorghe Rădulescu împotriva României Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Viaşu împotriva României, şi Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Anastasiu şi alţii împotriva României), "o decizie administrativă a autorităţii locale competente care recunoaşte celui interesat un drept de reparaţie este suficientă pentru a crea un interes patrimonial protejat de art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, chiar dacă nu este precizată suma despăgubirii. Neexecutarea unei asemenea decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze a primului alineat al articolului menţionat. În consecinţă, petenţii cărora li s-au acordat astfel de decizii administrative trebuie consideraţi implicit persoane îndreptăţite în accepţiunea noului proiect de lege, nefiind necesar ca dreptul lor să fie validat din nou". Scopul Convenţiei este de a proteja drepturi nu teoretice şi iluzorii, ci concrete şi efective, iar stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru privarea de proprietate trebuie să fie rezonabilă în raport cu valoarea bunului, fiind menţinut, totodată, un just echilibru între diferitele interese în cauză.

12. În final, autorii excepţiei arată că în favoarea lor a fost emisă o dispoziţie de acordare de despăgubiri, în baza căreia s-a născut dreptul de reparaţie, această decizie intrând în circuitul civil; or, ca efect al art. 4 din Legea nr. 165/2013, coroborat cu celelalte texte legale criticate, dreptul legal câştigat este regresat, putând fi invalidat de o instituţie administrativă nou-creată, astfel demersurile începute cu mult timp înainte rămânând fără finalitate, iar procedura pornind, practic, de la început.

13. Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Avocatul Poporului consideră că motivele invocate în susţinerea excepţiei pot fi reţinute, în parte. În acest sens se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, având în vedere că, în baza acestor norme legale, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse ca prematur introduse, în acest mod, legiuitorul a acţionat asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Dispoziţiile art. 4 din legea criticată aduc, de asemenea, atingere şi principiului egalităţii în drepturi, deoarece creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, între persoanele ale căror procese s-au finalizat anterior intrării în vigoare a noii legi, aflate într-o situaţie mai favorabilă, şi cele ale căror procese au fost în curs de soluţionare la această dată. În opinia Avocatului Poporului, prevederile examinate pun în discuţie şi dreptul la un proces echitabil, deoarece admiterea excepţiei de prematuritate - excepţie de fond, peremptorie şi absolută - duce la respingerea acţiunii de chemare în judecată, fiind astfel încălcat şi principiul soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil. În sfârşit, consideră că celelalte critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea autorilor excepţiei, raportat şi la circumstanţele specifice litigiului, Curtea constată că obiectul acesteia este format, în realitate, din prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 11 alin. (1) şi (2), art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (9), art. 31 alin. (5) şi ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (..) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2) În situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.";

- Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primulul-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;";

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. [...]

(9) În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.";

- Art. 31 alin. (5): "(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.";

- Art. 33 alin. (1): "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.".

19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, norme fundamentale ce trebuie interpretate şi analizate în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte că, în vederea exercitării atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie, şi anume soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale reglementează, la art. 29, condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate. Printre acestea, alin. (1) teza finală din articolul menţionat impune condiţia admisibilităţii constând în "legătura [textului legal criticat - s.n.] cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia." Din această perspectivă, Curtea urmează să determine obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia, cu scopul de a stabili dacă există sau nu o legătură între soluţionarea cauzei şi dispoziţiile de lege ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

21. Astfel, Curtea observă că obiectul litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia îl constituie obligarea entităţii deţinătoare de a emite o dispoziţie prin care să propună, în favoarea reclamanţilor, măsuri reparatorii prin echivalent şi înaintarea dosarului de despăgubire către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent. Aşadar, anterior acţiunii de chemare în judecată, introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosarul de despăgubire se afla în prima etapă administrativă, fără ca aceasta să fie finalizată prin soluţionarea notificării adresate primarului municipiului Cluj-Napoca.

22. Evaluând circumstanţele litigiului la conţinutul normativ al dispoziţiilor legale criticate, Curtea constată că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 17 alin. (1) lit. a), ale art. 21 alin. (6) şi (9) şi ale art. 31 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în cauză, motivat de împrejurarea că în cauză nu a fost emisă încă o dispoziţie care să conţină propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în condiţiile textelor de lege criticate, astfel că este prematur pentru Curtea Constituţională să aprecieze modalitatea în care autorităţile abilitate vor aplica respectivele norme legale sau dacă, în final, decizia de compensare va fi favorabilă autorului excepţiei. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la textele de lege indicate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

23. Nefiind îndeplinită cerinţa legăturii dintre conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din legea examinată şi soluţionarea litigiului de faţă, ca o condiţie dirimantă a analizării excepţiei de neconstituţionalitate pe fond, Curtea constată că nu se poate pune problema analizării incidenţei Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014^*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.

^*) Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015.

24. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea, reţinând în prealabil legătura acestor texte cu soluţionarea litigiului, observă că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

25. Or, în măsura în care Curtea constată constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind ne constituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Raţiunea aplicării acestor dispoziţii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile.

26. Întrucât acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

27. În sfârşit Curtea reaminteşte că, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, instanţa de judecată şi instituţiile abilitate să aplice legea în cauză vor respecta deciziile Curţii Constituţionale în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. De aceea, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii acestora reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Banyai Rosalia, Kun Rosalia şi Banyai Iosif în Dosarul nr. 7.405/117/2013 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 11 alin. (1) şi (2), art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (9) şi ale art. 31 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 108 din data de 11 februarie 2015