Document embed

DECIZIE nr. 111 din 6 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, precum şi ale art. 4 raportate la cele ale art. 31 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la art. 31 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elvira Cătălina, Cosmin Bogdan Cătălina, Roxana Sanda Cătălina şi Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. în Dosarul nr. 4.777/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 483D/2013.

La apelul nominal, pentru autorii excepţiei răspunde apărătorul ales, doamna avocat Victoria Prioteşescu, cu împuternicire avocaţială la dosar lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 484D/2013 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Marian Velciu, Elena Velciu, Constantin Florian Bogdan, Laura Ruse şi Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. în Dosarul nr. 5.721/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal, pentru autorii excepţiei, răspunde apărătorul ales, doamna avocat Victoria Prioteşescu, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 483D/2013 şi nr. 484D/2013.

Atât reprezentantul autorilor excepţiei, cât şi cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 484D/2013 la Dosarul nr. 483D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la art. 33, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, iar în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 4 raportat la art. 33 din aceeaşi lege, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014.

Se susţine că noua reglementare nu a abrogat dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr. 10/2001, astfel încât în prezent, în ceea ce priveşte obligativitatea soluţionării cererilor de restituire, subzistă atât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, cât şi noile termene prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013.

Se arată că reglementarea Legii nr. 165/2013, în ansamblu, nesocoteşte întreaga legislaţie reparatorie adoptată din anul 2001 până în prezent. De asemenea, instituirea unor termene diferite de soluţionare a notificărilor aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 16.

Solicită Curţii să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum ea a fost invocată de autorul excepţiei, având în vedere că instanţa, prin actele de sesizare, nu a menţionat toate articolele criticate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013. De asemenea, apreciază că în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate, se impune respingerea excepţiei, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1.326 din 20 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.777/3/2012, şi Sentinţa civilă nr. 1.327 din 20 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.721/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 31 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Excepţia a fost ridicată de Elvira Cătălina, Cosmin Bogdan Cătălina, Roxana Sanda Cătălină, Marian Velciu, Elena Velciu, Constantin Florian Bogdan, Laura Ruse şi Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea excepţiei autorii susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că, "din perspectiva încălcării art. 15 şi art. 21 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate nu instituie un tratament distinct între persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii care au obţinut soluţionarea notificărilor pe cale judecătorească înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi persoanele care nu au obţinut până la această dată o hotărâre definitivă, câtă vreme violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.

În speţă, reclamanţii nu pot invoca un tratament diferenţiat înainte de soluţionarea notificărilor lor, pe cale administrativă sau judecătorească, în concordanţă cu dispoziţiile noului act normativ, prin măsurile adoptate prin Legea nr. 165/2013, nu este afectat principiul neretroactivităţii legii civile câtă vreme nu se aduce atingere dreptului de acces la instanţă şi nici dreptului la un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie."

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, având în vedere că vechile reglementări în materie s-au dovedit a fi ineficiente, legiuitorul a decis, prin prevederi exprese, ca sfera de aplicare a noii legi să cuprindă cererile nesoluţionate până la intrarea în vigoare a noii reglementări, înlăturând orice potenţial conflict al aplicării legii în timp.

Se susţine că soluţia instituită de legiuitor nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că textele de lege criticate se aplică în mod egal, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, tuturor persoanelor ale căror cereri, vizând reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii, nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a noii reglementari.

De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a Statuat, în mod constant, că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivă, unor situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să le corespundă un tratament juridic diferit.

De asemenea, se susţine că legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege. Mai mult, în aceste cazuri instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prevăzute de noua reglementare.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, prin raportare la dispoziţiile art. 31 şi 35 din aceeaşi lege, precizează că instanţa de contencios constituţional, în jurisprudenţa sa, a reţinut că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor texte ale legii între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

Avocatul Poporului apreciază ca întemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, întrucât dispoziţiile legale criticate se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Acestea au caracter retroactiv, deoarece acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În acest sens menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008.

Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu pot fi considerate nici norme tranzitorii, destinate să asigure trecerea de la vechea la noua reglementare şi care sunt sustrase de la incidenţa principiului neretroactivităţii legii. În acest sens, menţionăm că prevederile criticate nu îndeplinesc condiţiile impuse de normele de tehnică legislativă, care ar fi trebuit să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ şi să fie incluse în capitolul VI Dispoziţii tranzitorii şi finale al Legii nr. 165/2013.

De asemenea, se apreciază că art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduce atingere şi accesului liber la justiţie, deoarece impune ca procesele aflate pe rolul instanţelor să fie întrerupte, prin respingerea cererilor de chemare în judecată.

Faptul că noile reglementări se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare l-a determinat pe judecător, ca, în virtutea rolului său activ, să invoce din oficiu excepţia de prematuritate. Este evident că legiuitorul, prin adoptarea unor astfel de norme, a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia de prematuritate este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă.

Se susţine că Legea nr. 165/2013 nu aduce în plan legislativ o problemă care până în acest moment nu a mai fost reglementată, ci, dimpotrivă, a modificat acte normative vechi, în speţă din anul 2001. Pentru acest motiv, se apreciază că noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluţionate cererile depuse în urmă cu 12 ani nu sunt rezonabile, întrucât se măreşte, în mod nejustificat, fără criterii obiective, perspectiva rezolvării conflictelor ivite în materia restituirii imobilelor.

Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate ale art. 31 şi 35 din Legea nr. 165/2013, apreciază că acestea nu pot fi reţinute, normele indicate fiind în concordanţă cu principiile constituţionale invocate de autori.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 31 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, însă, din analiza susţinerilor părţilor şi a considerentelor actelor de sesizare, Curtea constată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează şi teza a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportată la termenele prevăzute de art. 33 din aceeaşi lege. Prin urmare, obiectai excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, precum şi ari. 4 raportat la art. 31 şi 35 din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 4:

"Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii - pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 31:

"(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4) Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi."

- Art. 33:

"(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile investite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins intre 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile investite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";

- Art. 35:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

În jurisprudenţa sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 646 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte.

Indiscutabil primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia.

În aceste condiţii, Curtea constată că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.

În situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate cuprinde în structura sa primele două elemente anterior menţionate, numai Curtea este cea chemată să se pronunţe asupra acestei probleme, respectiv dacă aceasta este sau nu motivată, întrucât ea singură îşi stabileşte competenţa, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Curtea observă că, deşi în cauza de faţă autorii excepţiei se limitează la a indica doar textele legale criticate şi cele de referinţă, Curtea va analiza pe fond excepţia ridicată, având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituţionalitate vizată de autorii excepţiei, întrucât în aceste cauze instanţele de judecată au ridicat problema incidenţei dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, respectiv neepuizarea termenelor prevăzute de aceste norme, au invocat excepţia prematurităţii şi, în consecinţă, au respins aceste acţiuni ca fiind prematur formulate.

Pe fondul excepţiei, Curtea observă că:

1. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014^*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

^*) Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

În aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 33 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 31 şi 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, s-a născut ca urmare a refuzului nejustificat al entităţii prevăzute de lege de a răspunde în termen de 60 de zile notificării depuse de persoana interesată potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Or, Curtea constată că dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 165/2013 se referă la valorificarea punctelor obţinute prin emiterea deciziei de compensare prin puncte. Măsură compensării prin puncte se dispune, potrivit capitolului III din Legea nr. 165/2013 intitulat Acordarea de măsuri compensatorii", atunci când cererile de restituire nu mai pot fi soluţionate prin restituirea în natură la nivelul entităţilor învestite de lege.

Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, prevederi care instituie termene de 12, 24 şi 36 de luni în sarcina entităţilor învestite de lege pentru a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, precum şi termenul de 60 de luni în care trebuie soluţionate atât dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a legii menţionate.

Având în vedere reglementările criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 31 şi 35 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elvira Cătălina, Cosmin Bogdan Cătălina, Roxana Sanda Cătălina şi Societatea Comercială Real Grup Invest - S.A. în Dosarul nr. 4.777/3/2012 şi Marian Velciu, Elena Velciu, Constantin Florian Bogdan, Laura Ruse şi Societatea Comercială Real Grup Invest - S.A. în Dosarul nr. 5.721/3/2012 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 31 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 347 din data de 12 mai 2014