Document embed

DECIZIE nr. 583 din 21 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013, la cele ale art. 33-35, art. 50 lit. b) şi la cele ale cap. III din Legea nr. 165/2013, precum şi a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Augustin Zegrean	- preşedinte
Vaier Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 33-35, art. 50 lit. b) şi a cap. III din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Codin Toma Zamfirescu, Alexandra Constanţa Zamfirescu şi Anca Ileana Ruxandra Săvulescu în Dosarul nr. 47.770/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 279D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care aceasta solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 329/2014 şi nr. 435/2014. Totodată, arată că prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că Legea nr. 165/2013 oferă o procedură adecvată pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 17 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 47.770/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 33-35, art. 50 lit. b) şi a cap. III din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Codin Toma Zamfirescu, Alexandra Constanţa Zamfirescu şi Anca Ileana Ruxandra Săvulescu. Excepţia a fost ridicată cu ocazia soluţionării unei cauze ce are ca obiect pretenţii în baza Legii nr. 10/2001.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii. Astfel, deşi toate persoanele care au depus notificări în termenul legal se află într-o situaţie juridică identică, stabilirea, prin dispoziţiile de lege criticate, ca singură măsură reparatorie a compensării prin puncte determină aplicarea unui tratament discriminatoriu unor persoane aflate în aceeaşi situaţie.

6. În continuare, autorii criticii apreciază că formularea şi înregistrarea notificării persoanei îndreptăţite la entitatea învestită cu soluţionarea acesteia naşte pentru fostul proprietar dreptul de a redobândi în natură bunul imobil sau de a primi despăgubiri, iar pentru unitatea deţinătoare, obligaţia corelativă de a emite, în termen de 60 zile, decizia sau dispoziţia de restituire sau de propunere de acordare de despăgubiri. Dispoziţiile art. 33 din Legea nr 165/2013 modifică termenul iniţial de 60 de zile prin instituirea unor noi termene, care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Astfel, dispoziţiile art. 4 din Legea nr 165/2013, dispunând în sensul că noile termene se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii, au caracter retroactiv, întrucât acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum.

7. De asemenea, dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 stabilesc un tratament juridic diferit între persoanele ale căror procese s-au finalizat şi cei care nu vor beneficia de finalizarea proceselor, deşi cererile de chemare în judecată au fost depuse în aceeaşi perioadă. Dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt discriminatorii, întrucât impun termene diferite de soluţionare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor publice competente să le soluţioneze şi de numărul de cereri rămase nerezolvate.

8. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, arată că acestea aduc atingere accesului liber la justiţie garantat de art. 21 din Legea fundamentală, deoarece doar după trecerea unui termen de 6 luni calculate din momentul termenelor prevăzute de art. 33 şi art. 34 persoana interesată se poate adresa justiţiei.

9. Referitor la cap. III al Legii nr. 165/2013, apreciază că procedura de acordare a măsurilor reparatorii este de lungă durată şi nu este de natură a conduce la pronunţarea unor soluţii concrete şi finale în perioade scurte de timp. Astfel, din perspectiva noilor reglementări, care nu răspund exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, dreptul de proprietate privată apare ca fiind iluzoriu.

10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul a înţeles să reglementeze aspectele referitoare la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Această reglementare a fost necesară având în vedere numeroasele cazuri aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care România a fost sancţionată din cauza lipsei unei reglementări speciale.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, iar dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 50 lit. b) şi cap. III din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale. Arată că prin Legea nr. 368/2013 s-a modificat art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Faţă de reglementarea iniţială cuprinsă în Legea nr. 165/2013, s-a introdus o nouă măsură reparatorie în echivalent pentru situaţiile în care restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă, pe lângă compensarea prin puncte, şi anume compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 18/1991, respectiv a Legii nr. 1/2000. Cu toate acestea, apreciază că modificarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu a rezolvat decât în parte neconstituţionalitatea acestui text de lege, întrucât noile prevederi legale introduc doar compensarea cu bunuri, nu şi măsura reparatorie prin echivalent care să constea în compensare cu servicii, astfel cum era prevăzută de Legea nr. 10/2001.

13. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, arată că acestea au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, astfel că sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

14. Referitor la dispoziţiile cap. III din Legea nr. 165/2013 privind acordarea de măsuri compensatorii, consideră că acestea aduc atingere art. 20 şi art. 44 din Constituţie. Legea nr. 165/2013 nu constituie o reglementare unică şi unitară în materia restituirii bunurilor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, întrucât au fost păstrate în vigoare mai multe reglementări paralele cuprinse în acte normative adoptate încă din anul 1991, aspect reţinut şi de Curtea Constituţională în Decizia nr. 232/2013, publicată în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 359 din 17 iunie 2013. De asemenea, Curtea Europeană a apreciat că se impune modificarea mecanismului de restituire, prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, care să poată menţine un just echilibru între diferitele interese în cauză. Cu toate acestea, procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită prin Legea nr. 165/2013 este nu doar greoaie, ci şi de lungă durată. În plus, dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituţie, apare ca fiind iluzoriu în condiţiile în care este supus unor ingerinţe din partea legiuitorului care nu răspund exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 33-35, art. 50 lit. b) şi a cap. III* din Legea nr. 165/2013, din modul de formulare a criticilor de neconstituţionalitate, se reţine că excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013, la cele ale art. 33-35, art. 50 lit. b) şi la cele ale cap. III, precum şi dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

- Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii - pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 1 alin. (2): "În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţi/e învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";

- Art. 34: "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.";

- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Cap. III al Legii nr. 165/2013 se referă la procedura acordării de măsuri compensatorii.

18. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) cu privire la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, invocă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi pe cele ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, redactare în vigoare în perioada 20 mai - 24 decembrie 2013. Având în vedere că litigiul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate se află pe rolul instanţei de judecată şi după data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013, Curtea apreciază că forma iniţială a art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, criticată de autorii excepţiei, nu a produs şi nu produce efecte juridice în cauză, noua soluţie legislativă (instituită de Legea nr. 368/2013) aplicându-se imediat şi cauzelor aflate în curs de judecată. Astfel, Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, criticată de autorii excepţiei, nu mai sunt în vigoare şi nici nu îşi produc efecte juridice în cauza de faţă. Aşa fiind, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 1 alin. (2), nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia fiind inadmisibilă.

20. Curtea apreciază că cele constatate anterior sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul prevederilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, din cuprinsul cărora autorii excepţiei critică teza a doua, cu privire la abrogarea oricărei dispoziţii referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001. Astfel, Curtea consideră că nici dispoziţiile art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cauză.

21. Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013, şi la cele ale art. 50 lit. b).

22. În continuare, în ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 34, la cele ale art. 35 şi la cele ale cap. III din aceeaşi lege, Curtea observă că obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, "pretenţii în temeiul Legii nr. 10/2001". Totodată, Curtea apreciază că procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum acesta era reglementat de legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, comportă două etape. Prima etapă, guvernată de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, debutează cu depunerea notificării prin care se solicită restituirea în natură a imobilului şi se încheie cu emiterea deciziei/dispoziţiei prin care imobilul se restituie în natură, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent sau se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Cea de-a doua etapă este guvernată de dispoziţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi se referă la procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, procedură ce avea ca finalitate adoptarea deciziei de despăgubire, urmată, după caz, de emiterea unui titlu de plată sau a unuia de conversie, pe de altă parte.

23. Reţinând aceste aspecte, Curtea constată că procesul aflat pe rolul instanţei de judecată în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate se circumscrie primei etape a procesului de restituire. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 34 din Legea nr 165/2013 se referă la instituirea unui termen de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a dosarelor care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, soluţionare care se circumscrie celei de-a doua etape a procesului de restituire; iar dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 se referă la căile de atac care pot fi introduse împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013. De asemenea, Curtea observă că întreg cap III al Legii nr. 165/2013 se referă la procedura acordării de măsuri compensatorii.

24. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 34, ale art. 35 şi ale cap. III din Legea nr. 165/2013 raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de constituţionalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.

25. În aceste condiţii, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 34, la cele ale art. 35 şi la cele ale cap. III din aceeaşi lege.

26. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

27. Într-o atare situaţie, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, şi Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014, în măsura în care instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Raţiunea aplicării acestor dispoziţii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile.

28. Curtea a reţinut că într-o atare situaţie excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituţionalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituţional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, obiect al controlului de constituţionalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituţional, ceea ce nu este însă valabil în speţa de faţă.

29. Prin urmare, reţinând că, deşi a fost pronunţată la data de 27 februarie 2014, Decizia nr. 88 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, ulterior datei încheierii de sesizare, şi ţinând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 ca devenită inadmisibilă.

30. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, creează o stare de discriminare ce duce la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 95 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014, a respins această critică ca fiind neîntemeiată. Cu acei prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că există un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Rezultă deci că tratamentul juridic diferenţiat instituit de textul de lege criticat are o justificare obiectivă şi rezonabilă şi nu se constituie într-o încălcare a dispoziţiilor constituţionale invocate.

31. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, ca neîntemeiată.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013, la cele ale art. 34, art. 35, art. 50 lit. b) şi la cele ale cap. III, excepţie ridicată de Codin Toma Zamfirescu, Alexandra Constanţa Zamfirescu şi Anca Ileana Ruxandra Săvulescu în Dosarul nr. 47.770/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 33, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 18 din data de 9 ianuarie 2015