Document embed

DECIZIE nr. 260 din 21 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cabinet individual de insolvenţă Liviu Ţiplea, în calitate de lichidator al Societăţii Comerciale "Eridan Star" - S.R.L. din Iaşi, în Dosarul nr. 5.375/99/2011 (număr în format vechi 264/2011) al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă-faliment şi care formează Obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 222D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia este nemulţumit de soluţia legislativă existentă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 502/2013 din 26 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.375/99/2011 (număr în format vechi 264/2011), Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă-faliment a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cabinet individual de insolvenţă Liviu Ţiplea, în calitate de lichidator al Societăţii Comerciale "Eridan Star" - S.R.L. din Iaşi, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 45 din Constituţie, întrucât:

- nu fac deosebirea între societăţile dizolvate care nu au lichidator înscris în registrul comerţului şi societăţile dizolvate cu lichidator numit şi înscris în registrul comerţului;

- nu ţin cont dacă lichidatorul a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa a fost înscrisă şi/sau depusă în registrul public al formei de organizare din care face parte debitorul;

- nu respectă dreptul fundamental intrinsec al unui debitor dizolvat şi aflat în stare de lichidare, acela de a-şi lichida activitatea sa economică iniţiată şi desfăşurată sub orice formă de organizare, inclusiv prin forma societăţilor comerciale, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii debitorului de a-şi achita datoriile acumulate în timpul funcţionării şi desfăşurării activităţii sale;

- nu reglementează situaţia societăţilor comerciale dizolvate în perioada cuprinsă între momentul formulării cererii introductive şi până la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii, iar textul criticat se referă doar la o categorie de debitori.

Or, în virtutea dispoziţiilor constituţionale referitoare la libertatea întrunirilor şi la libera asociere, după deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva unui debitor, asociaţii sau acţionarii debitorului se pot întruni în şedinţe ale adunării generale ale acţionarilor separate de şedinţele convocate în scopul derulării procedurii insolvenţei, putând lua orice hotărâre care nu priveşte procedura insolvenţei. Astfel, prevalându-se de starea de insolvenţă a debitorului, acţionarii pot hotărî chiar dizolvarea debitorului, caz în care ar trebui să aplice procedura simplificată de insolvenţă.

Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă-faliment, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 45 din Constituţie. Astfel, declanşarea unei proceduri de lichidare voluntară, urmată de deschiderea procedurii insolvenţei pe cale judiciară, deşi implică o serie de constrângeri şi limitări ale drepturilor societăţii debitoare, totuşi aceasta se impune în vederea realizării scopului lichidării, respectiv cel al acoperirii pasivului acesteia. Dacă s-ar admite contrariul, scopul activităţii de lichidare nu ar mai putea fi exercitat în condiţii de egalitate şi legalitate faţă de toţi creditorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul - raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: "Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

[...]

e) societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive.''

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Din economia prevederilor Legii nr. 85/2006 se reţine că aceasta stabileşte două tipuri de proceduri privind insolvenţa, respectiv o procedură generală şi una simplificată, care se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, respectiv şi societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive.

Curtea observă că, potrivit întregii reglementări prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a stabilit aplicarea acestei proceduri unor situaţii strict şi limitativ prevăzute de lege, tocmai în scopul de a urgenta soluţionarea cauzelor de insolvenţă astfel:

"(2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a) comercianţi, persoane fizice, acţionând individual;

b) asociaţii familiale;

c) debitorii care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

3. administratorul nu poate fi găsit;

4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;

d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) şi h) în termenul prevăzut de lege;

e) societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;

f) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege."

Prin urmare, rămâne ca instanţa de judecată să stabilească dacă debitorul se află într-una din situaţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale sau se află în procedura de insolvenţă prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.

2. Curtea reţine că, astfel cum reiese din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, critica vizează modul de redactare a prevederilor legale referitoare la procedura simplificată aplicabilă societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive, precum şi de faptul că "nu este reglementată şi situaţia societăţilor comerciale dizolvate ulterior formulării cererii de deschidere a procedurii".

Curtea constată că susţinerile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate exprimă mai degrabă nemulţumirea acestuia în legătură cu soluţiile legislative cuprinse în textul criticat, precum şi cu faptul că acestea nu reglementează şi alte situaţii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cabinet individual de insolvenţă Liviu Ţiplea, în calitate de lichidator al Societăţii Comerciale "Eridan Star" - S.R.L. din Iaşi, în Dosarul nr. 5.375/99/2011 (număr în format vechi 264/2011) al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă-faliment.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă-faliment şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 377 din data de 26 iunie 2013