DECIZIE nr. 190 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

Augustin Zegrean

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată de Bajusz Istvan Zoltan în Dosarul nr. 10.501/117/2013 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 838D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar autorul excepţiei a transmis note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că stabilirea condiţiilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru victimele regimului comunist reprezintă opţiunea legiuitorului. De asemenea, susţinerile autorului excepţiei vizează, în realitate, modificarea soluţiei legislative potrivit căreia drepturile prevăzute în Decretul-lege nr. 118/1990 se acordă de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din 6 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.501/117/2013, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepţia a fost ridicată de Bajusz Istvan Zoltan într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece drepturile prevăzute de actul normativ menţionat sunt recunoscute doar de la data înregistrării cererii, iar nu de la data intrării în vigoare a legii. Consideră că aceste drepturi ar trebui considerate imprescriptibile şi acordate de la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 118/1990, invocând în acest sens obligaţia Parlamentului de a armoniza legislaţia naţională cu cea europeană şi internaţională "în care România este parte".
7. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că aplicarea textului a cărui neconstituţionalitate se invocă nu dă naştere unui tratament diferenţiat între beneficiarii drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, atât timp cât reparaţia obţinută prin efectul acestei legi se acordă tuturor beneficiarilor, prin raportare la un moment obiectiv - data de 1 a lunii următoare depunerii cererii.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 este neîntemeiată, sens în care arată că aspectele relevate nu pot justifica neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, dat fiind că este vorba despre drepturi care se acordă la cerere şi este firesc ca data depunerii acestei cereri să fie şi data de la care drepturile pot fi efectiv valorificate de către beneficiar. De altfel, din analiza celor expuse de autor, observă că acesta este nemulţumit de modalitatea în care legiuitorul a reglementat acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constitute în prizonieri şi de modalitatea în care se aplică dispoziţiile legale criticate.
10. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt constituţionale, sens în care reţine că, prin normele supuse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a instituit ca termen pentru acordarea drepturilor prevăzute în Decretul-lege nr. 118/1990 data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Apreciază că această reglementare se aplică de la data intrării în vigoare a legii, fără să instituie discriminări între destinatarii cuprinşi în ipoteza normei. În plus, fiind în prezenţa unui act normativ care instituie o serie de drepturi, şi nu obligaţii, legea poate impune doar data de la care titularii au posibilitatea să îşi exercite dreptul lor, iar exercitarea efectivă a dreptului depinde de voinţa titularului acestuia. În plus, îndeplinirea condiţiilor legale pentru a beneficia de aceste drepturi nu poate fi cunoscută de autorităţile publice care le acordă şi nu poate fi stabilită din oficiu. Pentru aceste motive, în art. 15 teza finală din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, se face referire la depunerea cererii, iar stabilirea termenului de la care începe acordarea drepturilor cade în sarcina legiuitorului.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, potrivit cărora "Drepturile prevăzute în prezentul decret-lege se acordă de la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii."
14. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990, Curtea reţine că aceste norme instituie termenul de la care se acordă drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 beneficiarilor acestei legi, respectiv data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Drepturile prevăzute de actul normativ menţionat nu se acordă din oficiu, ci doar pe baza unei cereri formulate de persoana interesată, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege de către autorităţile publice cu atribuţii în materie. În aceste condiţii, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată constituie exclusiv opţiunea legiuitorului în domeniul acordării de drepturi persoanelor menţionate în Decretul-lege nr. 118/1990 şi vizează, în mod nediferenţiat, toate persoanele care obţin recunoaşterea acestor drepturi, fără privilegii şi fără discriminări pe considerente arbitrare.
16. De altfel, Curtea observă că Legea fundamentală nu consacră drepturi din care rezultă măsuri reparatorii pentru persoanele persecutate din motive politice. Asemenea măsuri reparatorii izvorăsc din voinţa legiuitorului şi au întinderea pe care acesta o stabileşte prin lege, fără ca astfel să se încalce vreo prevedere constituţională (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 134 din 3 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 7 mas 2003). Aşadar, prin prisma criticilor de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că dispoziţiile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu încalcă sub niciun aspect principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie.
17. Pe de altă parte, Curtea reţine că susţinerea autorului excepţiei în sensul stabilirii datei de intrare în vigoare a Decretului-lege nr. 118/1990, ca dată de acordare a drepturilor prevăzute de lege vizează, în realitate, modificarea soluţiei legislative actuale, aspect de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
18. În final, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi a art. 20 din Constituţie, în absenţa unei referiri în concret la un tratat internaţional privind drepturile omului, la care România este parte, nu are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bajusz Istvan Zoltan în Dosarul nr. 10.501/117/2013 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 415 din data de 11 iunie 2015