DECIZIE nr. 318 din 30 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 50 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Voina Georg, Telicksak Delia Helene, von Kosta-Rab Michael Ilie Călin, von Kosta-Rab Christian Michael, Juan Nicolae Selva y Kosta-Rab şi Felipe Selva y Kosta-Rab în Dosarul nr. 4.605/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.054D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că legiuitorul poate interveni în timpul procesului prin modificarea unor dispoziţii legale, menţionând că, în ceea ce priveşte textele de lege criticate, acestea dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 20 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4605/62/2012, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportat la art. 50 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Voina Georg, Telicksak Delia Helene, von Kosta-Rab Michael Ilie Călin, von Kosta-Rab Christian Michael, Juan Nicolae Selva y Kosta-Rab şi Felipe Selva y Kosta-Rab într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unor dispoziţii emise de primar şi de obligare a Municipiului Săcele, prin Primar, să restituie un imobil format din teren şi construcţie prin acordare, în compensare, de bunuri imobile libere din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, conform art. 26 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că desfiinţarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu poate opera retroactiv în cursul soluţionării procesului prin care se examinează o dispoziţie de restituire emisă de primar, în temeiul legii menţionate, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Potrivit principiului tempus regit actum, actul supus controlului judiciar trebuie examinat în conformitate cu legea în vigoare la data emiterii sale, nu prin prisma unor prevederi legale apărute ulterior, necunoscute părţilor la momentul emiterii actului juridic respectiv. Autorii excepţiei arată că statul român a avut o atitudine fluctuantă în privinţa măsurii reparatorii a compensării cu bunuri şi servicii, schimbând de mai multe ori, în decursul procedurii de soluţionare a cererilor de restituire depuse în baza Legii nr. 10/2001, soluţia de restituire în echivalent a imobilelor ce fac obiectul legii menţionate. Aceştia mai susţin că modificările legislative au avut ca efect prejudicierea drepturilor persoanelor care urmau să beneficieze de prevederile legilor de restituire, aşa cum este şi cazul lor. Totodată, precizează că procesul nu poate fi echitabil atunci când este judecat în contradictoriu cu statul, iar persoana particulară îşi vede diminuate drepturile prin reguli impuse de acesta, reguli care se modifică în timpul judecării procesului.
6. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia sa, este prerogativa statului de a aprecia modalitatea de reparaţie pe care o poate suporta în funcţie de posibilităţile materiale şi financiare de la un moment dat. Aceasta nu înseamnă că legea civilă se aplică retroactiv şi că s-ar crea un regim discriminatoriu între părţi aflate în situaţii similare.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere transmis în alte dosare ale Curţii Constituţionale, în sensul că nu pot fi reţinute criticile formulate faţă de art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 50 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepţiei şi faţă de împrejurarea că acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că obiect al acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:
- Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 50 lit. b) teza a doua: "La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...) b) orice dispoziţie referitoare la (...) măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă".
12. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege supuse controlului de constituţionalitate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile. Prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, autorii excepţiei invocă şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia au solicitat Tribunalului Braşov să dispună anularea unor dispoziţii emise de primarul Municipiului Săcele şi să oblige această unitate administrativ-teritorială să restituie un imobil format din teren şi construcţie, parţial în natură şi restul prin acordarea, în compensare, de bunuri imobile libere din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, conform art. 26 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării recursului formulat de aceştia împotriva sentinţei prin care Tribunalul Braşov a obligat intimatul Municipiul Săcele, prin primar, să restituie în natură cota-parte solicitată din imobilul revendicat şi să facă propunere de restituire în echivalent prin acordarea de puncte pentru restul de imobil. Instanţa a respins cererea reclamanţilor de atribuire în echivalent a unor alte bunuri imobile solicitate de aceştia, întrucât respectivele imobile fac parte din domeniul public şi, prin destinaţia acestora - dispensar şi staţie de salvare -, servesc interesului comunităţii.
14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia critică abrogarea, prin art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013, a dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001 referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent. Aşa cum se observă din lucrările cauzei, autorii excepţiei nu au solicitat acordarea de servicii în compensare pentru bunuri ce nu pot fi restituite în natură. Prin urmare, abrogarea posibilităţii legale de acordare a măsurii compensării cu servicii oferite de entitatea deţinătoare nu are relevanţă în cauza soluţionată de Tribunalul Braşov. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, lipsa legăturii cu cauza a textului de lege criticat reprezintă o cauză de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, aplicabilă în situaţia de faţă.
15. De altfel, pe lângă faptul că această măsură nu a fost expres solicitată, ea oricum nu ar fi putut fi acordată, întrucât, potrivit pct. 1.8 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, măsura compensării se poate aplica numai dacă unitatea deţinătoare obligată la restituire este agent economic, aceasta putând acorda în cadrul ofertei de compensare diverse servicii pe care aceasta le prestează în cadrul obiectului său de activitate (cum ar fi: construirea unei locuinţe, repararea, renovarea sau întreţinerea unei alte construcţii deţinute de solicitant, efectuarea unor lucrări de racordare la utilităţile publice, efectuarea de lucrări de instalaţii, amenajarea unor alte spaţii deţinute de persoana îndreptăţită ca spaţii de recreere sau producţie ori altele asemenea). Or, în speţă, deţinătorul imobilului revendicat nu este un agent economic, ci o unitate administrativ-teritorială.
16. În continuare, este de observat că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, se poate acorda măsura reparatorie constând în compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001.
17. Dispoziţiile art. 1 alin. (2) în varianta iniţială a Legii nr. 165/2013 prevedeau compensarea prin puncte ca unică măsură reparatorie. Ulterior, acest text a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 18 decembrie 2013. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, au fost introduse şi compensarea cu bunuri, conform Legii nr. 10/2001, precum şi măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, ca modalităţi suplimentare de acordare a despăgubirilor prin echivalent.
18. În cauza de faţă, critica vizează abrogarea, prin art. 50 lit. b) teza a doua, a măsurii reparatorii a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001. Or, această critică este formulată corelativ cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) în redactarea iniţială, care nu includea şi posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent, ci doar prin puncte.
19. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât vizează o soluţie legislativă care nu mai este prevăzută în prezent şi care nici nu este aplicabilă autorilor excepţiei. Sub acest aspect, este de observat că Tribunalul Braşov a respins cererea acestora de acordare a unui imobil în echivalent pe considerentul că acesta se află în domeniul public al statului, fiind, în acelaşi timp, de utilitate publică, iar nu ca urmare a faptului că o compensare cu bunuri nu ar fi posibilă.
O asemenea compensare poate fi dispusă, dar numai în măsura în care este vorba despre bunuri imobile care se regăsesc înscrise pe lista celor disponibile.
20. Curtea reiterează, totodată, constatarea cuprinsă în considerentele Deciziei nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, în sensul că între actuala redactare a art. 1 alin. (2) şi art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 există o lipsă de corelare ce nu a fost avută în vedere la momentul adoptării Legii nr. 368/2013, aspect care nu este, însă, de natură a afecta constituţionalitatea normei juridice în sine.
21. În consecinţă, în circumstanţele ridicării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, aceasta este inadmisibilă, fiind contrară dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care urmează să fie respinsă ca atare.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Voina Georg, Telicksak Delia Helene, von Kosta-Rab Michael Ilie Călin, von Kosta-Rab Christian Michael, Juan Nicolae Selva y Kosta-Rab şi Felipe Selva y Kosta-Rab în Dosarul nr. 4.605/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.
-****-

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 504 din data de 8 iulie 2015