DECIZIE nr. 666 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

Daniel Marius Morar

- preşedinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ştefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Mihail Grancea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Alin Alexandru Trestian în Dosarul nr. 1.832/219/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 404D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, prin Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a arătat că este justificat ca legiuitorul să prevadă că regimul juridic al măsurii suspendării condiţionate a executării pedepsei este cel de la momentul aplicării ei, întrucât aceasta nu mai este prevăzută de Codul penal în vigoare. Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziţiilor art. 7 paragraful 1 teza a doua din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se susţine că aceasta nu poate fi reţinută întrucât, în momentul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al recidivei, prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 erau în vigoare. Se arată că textul criticat nu încalcă nici prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, pentru că acestea din urmă se referă la încălcarea unor drepturi procesuale, şi nu la încălcarea unui tratament sancţionator.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 23 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.832/219/2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Alin Alexandru Trestian într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută la art. 335 alin. (2) din Codul penal.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat permite stabilirea de către instanţă a unor pedepse şi a unor modalităţi de punere în executare a acestor pedepse conform dispoziţiilor Codului penal din 1969, în cazul pronunţării unor condamnări în baza prevederilor Codului penal în vigoare, chiar şi atunci când Codul penal din 1969 constituie o lege penală mai puţin favorabilă. Se susţine că, în aceste condiţii, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 încalcă principiul retroactivităţii legii penale mai favorabile, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi dreptul la un proces echitabil al persoanelor astfel condamnate, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.
6. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu au ca efect retroactivitatea legii noi, ci aplicarea unor norme tranzitorii. Se susţine că, chiar dacă normele tranzitorii în cauză ar fi considerate ca fiind aplicate retroactiv, pentru situaţii anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012, aplicarea lor se face în virtutea principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile, tratamentul juridic instituit prin textul criticat fiind mai favorabil decât cel care ar urma să fie stabilit conform prevederilor art. 96 alin. (5) din Codul penal în vigoare. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 648 din 11 noiembrie 2014. Se arată că prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlătură dreptul inculpatului de a-şi apăra drepturile şi interesele legitime pe calea acţiunilor prevăzute de lege, de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile procesuale, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă imparţială şi independentă. Se susţine, de asemenea, că art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu contravine prevederilor art. 7 din Convenţie, autorul excepţiei beneficiind de aplicarea legii penale mai favorabile, determinate însă printr-o evaluare globală şi nu prin combinarea unor dispoziţii din legi penale diferite, aşa cum acesta a solicitat în prezenta cauză.
7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul cuprins: "Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."
11. Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiilor art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 9 iunie 2015, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare.
13. Prin Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, Curtea a observat că, potrivit art. 81 alin. 1 din Codul penal din 1969, instanţa putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă erau întrunite anumite condiţii prevăzute de lege. Durata suspendării condiţionate a executării pedepsei constituia termen de încercare pentru condamnat şi se compunea din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adăuga un interval de timp de 2 ani. Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârşea din nou o infracţiune, pentru care se pronunţa o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, potrivit art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, instanţa revoca suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopea cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidivă.
14. În continuare, Curtea a constatat că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu se mai regăseşte în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituţie priveşte modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia, fără ca, în acest fel, să fie încălcat art. 15 alin. (2) din Constituţie.
15. Totodată, Curtea a reţinut că nu se pot pune în balanţă, în momentul formulării criticilor de neconstituţionalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiţionate şi de individualizare a pedepsei pentru noua infracţiune, având în vedere, pe de-o parte, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal), întrucât cele două instituţii sunt instituţii diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislaţie, la art. 861, cât şi în Codul penal actual, la art. 91-98.
16. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa principală pentru noua infracţiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce priveşte, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Aşa fiind, constatarea neconstituţionalităţii textului de lege criticat din perspectiva susţinută nu poate atrage aplicarea în speţă a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.
17. Distinct de cele arătate prin Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, având în vedere aceleaşi argumente, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie nu sunt aplicabile în prezenta cauză. În acest sens, Curtea reţine că dreptul la un proces echitabil presupune ca fiecare parte să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine punctele de vedere şi de a-şi apăra interesele, fără ca vreuna dintre părţi să fie favorizată în raport cu celelalte. Or, textul criticat prevede o normă de drept penal substanţial, care nu poate afecta dreptul fundamental invocat.
18. De asemenea, textul criticat reglementează o modalitate de executare a pedepsei şi nu o pedeapsă penală, motiv pentru care dispoziţiile art. 7 paragraful 1 din Convenţie referitoare la legalitatea pedepsei nu sunt aplicabile în cauză. Referitor la principiul legalităţii anterior referit, Curtea reţine că acesta presupune reglementarea prin lege a pedepselor penale, precum şi că nimănui nu îi poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alin Alexandru Trestian în Dosarul nr. 1.832/219/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.
-****-

PREŞEDINTE DANIEL

MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 869 din data de 20 noiembrie 2015