NORMA din 10 mai 2013 privind standardele de calitate în serviciile psihologice din sistemul public de sănătate
Art. 1
(1)
Psihologii cu drept de liberă practică, denumiţi în continuare psihologi, care îşi desfăşoară activitatea în sistemul public de sănătate se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.
(2)
La cerere pot continua activitatea profesională până la împlinirea vârstei de 70 de ani psihologii care:
a)
deţin titlul de membru titular sau membru corespondent al Academiei Române;
b)
deţin titlul de profesor universitar;
c)
deţin titlul de cercetător ştiinţific gradul I;
d)
deţin titlul de doctor în psihologie;
e)
au fost deţinuţi sau internaţi din motive politice, aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr.
118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare;
f)
din motive politice au fost obligaţi să îşi întrerupă studiile o anumită perioadă, obţinându-şi licenţa sau recunoaşterea cu întârziere, ori celor care au fost împiedicaţi să îşi reia activitatea profesională.
(3)
Psihologii care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la alin. (2) vor prezenta dovada situaţiei în care se încadrează cu ocazia atestării profesionale.
Art. 2
Psihologii, la cerere, cu aviz anual eliberat de Colegiul Psihologilor din România, pe baza certificatului de sănătate, pot exercita profesia de psiholog până la vârstă de 70 de ani.
Art. 3
(1)
Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), psihologii îşi pot continua activitatea profesională şi peste vârsta maximă de pensionare, respectiv, peste 70 de ani, dacă aceasta se desfăşoară în forme independente de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.
(2)
Continuarea activităţii se face în baza atestatului de liberă practică şi a avizului anual al Colegiului Psihologilor din România, eliberat pe baza următoarelor documente:
a)
cererea psihologului, cu menţionarea expresă a faptului că activitatea cu caracter psihologic urmează să se desfăşoare exclusiv în forme independente de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
b)
copia actului de identitate;
c)
certificatul de sănătate, eliberat în condiţiile legii;
d)
copia asigurării de răspundere civilă profesională, pentru greşeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv;
e)
dovada obţinerii unui număr de minimum 20 de credite de formare profesională continuă în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea.
Art. 4
(1)
Programul de lucru al psihologilor cu drept de liberă practică din sistemul public de sănătate este de 7 ore, care corespunde unei norme întregi de lucru zilnice, indiferent de specialitatea profesională.
(2)
În vederea asigurării unor standarde de calitate unice în activităţile psihologice, psihologii cu drept de liberă practică respectă programul de lucru de 7 ore pentru sistemul public de sănătate, indiferent de numărul de locuri de muncă în aceeaşi unitate sanitară.
(3)
Psihologii cu drept de liberă practică îşi pot desfăşura activitatea profesională şi în formele independente de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, după finalizarea programului de lucru în sistemul public de sănătate.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 302 din data de 27 mai 2013