Document embed

DECIZIE nr. 885 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (2) şi art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi ale art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronie.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (2) şi art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi ale art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată şi de Mircea Mugurel Şelea în Dosarul nr. 1.718/2/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.431D/2015.

2. La apelul nominal, lipseşte autorul excepţiei şi partea Ministerul Justiţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra înscrisului depus la dosar de Mircea Mugurel Şelea, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 29 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.718/2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (2) şi art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi ale art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată şi de Mircea Mugurel Şelea cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 1.772 din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 şi cele ale art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 creează un tratament juridic discriminator. Astfel, personalul care a îndeplinit condiţiile de a trece la o altă gradaţie până la data de 1 ianuarie 2011 are un salariu diferit faţă de cel care îndeplineşte aceleaşi condiţii după această dată. Acest tratament juridic diferenţiat în raport cu un criteriu temporal nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă câtă vreme este vorba de persoane care au aceeaşi calificare profesională şi exercită aceleaşi funcţii în instituţii de acelaşi nivel. În sprijinul celor arătate, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, cu privire la diferenţele de tratament juridic în materia salarizării, şi Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, referitor la principiul egalităţii în drepturi, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului aferentă dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

7. Mircea Mugurel Şelea susţine că dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 relevă o deficienţă de reglementare constând în aceea că legiuitorul nu a verificat dacă prin modul de calcul al salariului impus se obţine un salariu de bază egal cu cel al persoanei care a fost încadrată în aceeaşi clasă/gradaţie de salarizare la data 1 ianuarie 2011 - data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, pentru a nu genera inechităţi. Consideră că aplicarea procentului de 2,5% prevăzut de art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 trebuia să se facă la algoritmul de calcul prevăzut de aceeaşi lege, iar raportarea acestui procent la un alt salariu de bază decât cel obţinut în condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (1)-(4) din Legea-cadru nr. 284/2010 este ceea ce a condus la un rezultat greşit şi la o altă ierarhie salarială decât cea prevăzută de legea-cadru.

8. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, acelaşi autor al excepţiei arată că procentul de 2,5 prevăzut de acest text de lege trebuie să fie unul real şi corect calculat, în sensul că diferenţele între clasele de salarizare succesive enumerate de art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege, respectiv coeficienţii de ierarhizare corespunzători fiecărei clase, să fie într-adevăr de 2,5%. Or, o simplă verificare a diferenţelor procentuale dintre clasele succesive de salarizare demonstrează că acestea variază de la 1,8% la 3,4%. Prin urmare, şi în cazul în care procentul de 2,5% ar fi aplicat la salariul de bază, solda/salariul de funcţie, ori indemnizaţia lunară de încadrare, calculate potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, tot s-ar genera diferenţe salariale nejustificate şi discriminatorii.

9. Referitor la dispoziţiile art. II art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Mircea Mugurel Şelea arată, în esenţă, că sunt neclare şi imprecise, întrucât au fost interpretate în sensul că menţin cuantumul sporurilor la nivelul lunii decembrie 2011 chiar şi în situaţia majorării salariului de bază ca urmare a trecerii într-o altă gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă.

10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 şi art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 sunt neconstituţionale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, arată că este nemotivată, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele texte de lege: art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, şi art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010: "(1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. [...]

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie pentru personalul care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", respectiv vechime în învăţământ pentru personalul didactic de predare universitar şi preuniversitar.";

- Art. II art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: "Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Art. 1. [...]

(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.";

- Art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: "Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Art. 6. - (1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie a personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie»."

- Art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010: "Diferenţa dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienţilor de ierarhizare aferenţi claselor de salarizare."

15. Curtea constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au avut o aplicare temporară, care a încetat anterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum şi faptul că aceste dispoziţii de lege continuă să îşi producă efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea acestora, aşa cum a fost sesizată.

16. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 41 alin. (4) privind egalitatea remunerării femeilor cu cea a bărbaţilor. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 au mai fost supuse analizei de constituţionalitate, prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Decizia nr. 884 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 15 februarie 2013, şi Decizia nr. 536 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, reţinând că "avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate." De asemenea, Curtea a reţinut că "legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor dispoziţii noi în ceea ce priveşte criteriile de avansare şi metodologia de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă."

18. Concluzii asemănătoare au fost reţinute şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aşa cum reiese din Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, şi Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015. Tot prin aceste decizii, Curtea, referindu-se la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 41 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbaţii, a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, de vreme ce dispoziţiile de lege criticate reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.

19. Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea, prin Decizia nr. 579 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 30 octombrie 2015, a arătat că "dispoziţiile de lege criticate care instituie procentul de 2,5 ca diferenţă între două clase de salarizare nu conţin niciun element de neconstituţionalitate." Totodată, a precizat că "art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 stabileşte, în mod diferenţiat pe gradaţii, modul de calcul al procentelor cu care se majorează salariul de bază, spre deosebire de vechea reglementare aplicabilă salarizării magistraţilor, care prevedea o majorare de 5%, indiferent de treapta de vechime în muncă în care se trecea. Astfel, diferenţele de salarizare invocate de autoarea excepţiei, referitoare la personalul care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie» şi care avansează în gradaţiile 4 şi 5, provin din întreaga succesiune a actelor normative intervenite după anul 2011, raportată la prevederile aplicabile anterior anului 2011, iar nu din dispoziţiile de lege criticate".

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând existenţa unei "deficienţe de reglementare" a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea apreciază că sunt relevante cele reţinute prin Decizia nr. 278 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragrafele 20-27, în care a descris evoluţia legislativă în domeniul salarizării începând cu data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, relevând temeiurile care au fost avute în vedere de legiuitor pentru adoptarea soluţiei potrivit căreia în anul 2011 şi anii următori nu s-au aplicat valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, Curtea a conchis că "textul de lege criticat face inaplicabile dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 referitoare la stabilirea cuantumului drepturilor salariale, dar nu în sensul contracarării voinţei legiuitorului, ci în sensul protejării dreptului la salariu, ca drept fundamental, aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 şi s-a concretizat în evoluţia reglementării privind salarizarea personalului bugetar de la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 şi până în prezent, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea, în practică, a drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale"(paragraful 27).

22. În continuare, analizând critica formulată de Mircea Mugurel Şelea referitoare la modul de calcul al diferenţei de salarizare dintre două clase de salarizare succesive, aşa cum este acesta prevăzut de art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea observă că aceasta vizează în realitate o pretinsă inadvertenţă de reglementare în cadrul aceluiaşi act normativ, problemă ce nu reprezintă însă un aspect de neconstituţionalitate a cărei analiză să revină competenţei instanţei de contencios constituţional. Astfel, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", acesta fiind şi sensul avut de vedere de Curtea Constituţională în exercitarea atribuţiei sale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie.

23. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. II art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea constată că, în esenţă, susţinerile autorului excepţiei pun în evidenţă probleme ce ţin de calculul unor sporuri cu prilejul majorării salariului de bază ca urmare a avansării într-o altă gradaţie corespunzătoare tranşei de vechime, arătând că aceste sporuri nu au fost majorate în mod corespunzător. Or, Curtea observă că textul de lege criticat nu face altceva decât să prevadă menţinerea în anul 2012 a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare. Modul concret în care se calculează fiecare dintre aceste venituri raportat la salariul de bază, solda/salariul de funcţie sau indemnizaţia lunară de încadrare şi care determină consecinţele în cazul modificării acestor din urmă venituri nu este reglementat însă de textul de lege criticat, ci de alte reglementări distincte, care nu constituie însă obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată şi de Mircea Mugurel Şelea în Dosarul nr. 1.718/2/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II art. 1 alin. (2) şi art. II art. 6 alin. (1) şi (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi ale art. 10 alin. (5) teza întâi din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2015.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 143 din data de 24 februarie 2016