Document embed

DECIZIE nr. 468 din 28 iunie 2016 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor

Valer Dorneanu	- preşedinte
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Augustin Zegrean	- judecător
Benke Karoly	- magistrat-asistent-şef

1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, sesizare formulată de domnul Valeriu-Ştefan Zgonea în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.605 din 14 iunie 2016 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.118L/2/2016.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se apreciază, în primul rând, că aceasta este admisibilă, autorul acesteia având calitate procesuală, întrucât sesizarea instanţei constituţionale constituie unica posibilitate procedurală pe care o are preşedintele Camerei Deputaţilor de a contesta o hotărâre a plenului Camerei Deputaţilor care priveşte funcţia sa, aşa cum este hotărârea ce face obiectul prezentei sesizări de neconstituţionalitate. Tot în ceea ce priveşte admisibilitatea sesizării se arată că hotărârea plenului Camerei Deputaţilor intră sub incidenţa art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

4. Pe fondul sesizării de neconstituţionalitate se susţine că hotărârea atacată este neconstituţională pentru că a fost adoptată prin aplicarea unor prevederi legale şi regulamentare neconstituţionale, respectiv art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 şi art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, drept care critica de neconstituţionalitate formulată va privi soluţia normativă consacrată în cele două acte.

5. Neconstituţionalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 se datorează, în opinia autorului sesizării, redactării defectuoase, neclare şi imprecise, de natură să afecteze accesibilitatea şi previzibilitatea constrângerii şi să genereze instabilitate, contrar principiului securităţii raporturilor juridice. Sintagma "oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică" cuprinsă în textul legal antereferit are o formulare vagă şi imprecisă, întrucât permite interpretarea conform căreia funcţia de preşedinte al Camerei ar fi obţinută de la partidul sau formaţiunea politică ce oferă susţinerea politică, iar nu de la plenul Camerei Deputaţilor, care se exprimă prin vot, cu respectarea cvorumului şi majorităţii de vot prevăzute de art. 67 şi art. 76 alin. (2) din Constituţie.

6. Se arată că susţinerea politică rezidă în propunerea persoanei pentru obţinerea funcţiei şi oferă exclusiv vocaţia la dobândirea acesteia, dar ceea ce duce la dobândirea funcţiei este manifestarea sprijinului politic al majorităţii exprimată prin vot în plenul Camerei Deputaţilor. Este o funcţie obţinută prin votul neimperativ al deputaţilor graţie propunerii făcute de un grup parlamentar cu respectarea principiului configuraţiei politice, conform art. 64 alin. (5) din Constituţie, iar nu prin susţinere politică. Susţinerea politică este un intermediar, şi nu sursa funcţiei. în continuare se arată că sintagma "susţinere politică" este vagă, întrucât nu se poate cunoaşte dacă ea se referă la propunerea pentru o funcţie sau alta făcută de un grup parlamentar sau are în vedere şi alte forme de susţinere politică, spre exemplu, a declaraţiilor politice de sprijinire a ideilor, programelor sau propunerilor politice ale unei persoane.

7. Instituirea încetării de drept a mandatului ca urmare a pierderii sprijinului politic nu distinge între funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi alte funcţii din Biroul permanent. Or, între aceste funcţii există deosebiri, subliniate şi prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 601 şi nr. 602 din 14 noiembrie 2005 şi nr. 1.631 din 20 decembrie 2011. De altfel, şi sintagma "pierderea sprijinului politic" este vagă şi imprecisă, nefiind clar nici subiectul al cărui sprijin politic se pierde şi nici forma în care se manifestă această pierdere. Nu este clar dacă această sintagmă se referă la situaţia excluderii din partid sau la alte forme de pierdere a sprijinului politic în condiţiile în care, în opinia autorului sesizării, încetarea de drept a mandatului ca urmare a pierderii sprijinului politic nu poate avea loc decât prin adoptarea, în plenul suveran al Camerei, prin vot neimperativ, a hotărârii prin care se revocă, în sens de sancţiune politică, membrul Biroului permanent. În acest sens este invocată Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005, precizându-se faptul că legiuitorul a adăugat la Constituţie atât timp cât aceasta nu prevede instituţia încetării de drept, ci doar pe cea a revocării.

8. Se arată că raporturile dintre grupul parlamentar, structură neobligatorie, sau partidul politic, pe de o parte, şi membrul său, pe de altă parte, nu pot afecta funcţiile elective pe care le exercită respectivul membru, întrucât ele au fost obţinute prin votul suveran neimperativ al plenului Camerei, acelaşi plen rămânând suveran în a hotărî cu privire la încetarea calităţii de titular al respectivei persoane la propunerea grupului parlamentar care a propus iniţial persoana pentru obţinerea funcţiei respective. În caz contrar, o calitate obţinută prin exprimarea votului neimperativ al membrilor Camerei Deputaţilor, aflaţi în serviciul poporului, sursă a suveranităţii legislative a Parlamentului, încetează de drept, aşadar, automat, ca urmare a unei sancţiuni aplicate - chiar subiectiv - de un partid politic (a se vedea Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013), persoană juridică ce nu este titular de suveranitate, ceea ce echivalează cu lipsirea de efecte juridice a votului neimperativ exprimat de plenul Camerei Deputaţilor. într-o atare situaţie, deputaţii - spre deosebire de revocarea ca sancţiune politică - nu pot decât să ia act de încetarea de drept, votul lor neavând caracter decizional. De aceea, sintagma "încetează de drept încalcă dreptul suveran al plenului Camerei Deputaţilor de a aprecia dacă sancţionează sau nu cu revocarea pe cel care a pierdut susţinerea politică din partea grupului parlamentar şi, în consecinţă, este neconstituţională.

9. Prin urmare, se arată că singura ipoteză de încetare a mandatului înainte de termen este prin revocare, iar în privinţa revocării ca sancţiune politică trebuie iniţiată o propunere de revocare - expresia "manifestării retragerii sprijinului politic"-, votul în plen fiind o concretizare a pierderii sprijinului politic al Camerei.

10. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulament se reiterează cele anterior redate, subliniindu-se că acest text regulamentar este sursă de incertitudine juridică şi că nu poate să trimită la un text legal neconstituţional în sine. Se mai arată că Parlamentul trebuie să aplice direct Constituţia atunci când este pus în situaţia de a aplica prevederi legale care, deşi nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale, cuprind, totuşi, soluţii legislative neconstituţionale.

11. Cu privire la neconstituţionalitatea hotărârii contestate, autorul sesizării face referire la faptul că a fost adoptată în temeiul unor prevederi legale şi regulamentare şi că, pentru aceleaşi considerente, încalcă aceleaşi prevederi constituţionale.

12. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui interimar al Camerei Deputaţilor pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

13. Secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis, prin Adresa nr. 2/4.338 din 17 iunie 2016, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

14. În punctul de vedere prezentat se ridică problema admisibilităţii sesizării de neconstituţionalitate, "având în vedere lipsa calităţii subiectului sesizării", întrucât la data de 13 iunie 2016 domnul deputat Valeriu-Ştefan Zgonea nu mai deţinea funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

15. Pe fond se fac referiri extinse la deciziile nr. 1.630 şi nr. 1.631 din 20 decembrie 2011. De asemenea se precizează că sintagma "pierderea sprijinului politic" este clară şi are în vedere şi ipoteza excluderii din partidul politic. Se arată că, în temeiul autonomiei parlamentare. Camera Deputaţilor este suverană în a adopta măsurile pe care le consideră necesare şi oportune pentru buna organizare şi funcţionare a sa, inclusiv cele privind constituirea şi alegerea structurilor sale de conducere şi de lucru; astfel, Camerele sunt libere să hotărască asupra structurii de conducere şi asupra modului de organizare şi funcţionare.

16. Cu privire la procedura urmată pentru adoptarea hotărârii contestate se arată că în şedinţa din 13 iunie 2016 a Camerei Deputaţilor a fost depusă informarea grupului parlamentar al Partidului Social Democrat privind constatarea încetării de drept a calităţii de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al domnului Valeriu-Ştefan Zgonea, a fost prezentat punctul de vedere al Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului referitor la solicitarea grupului parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor cu privire la dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 şi, ulterior, a fost dezbătut şi adoptat proiectul de hotărâre privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

17. La termenul de judecată din data de 21 iunie 2016, Curtea a constatat, din oficiu, că, potrivit art. 28 şi art. 52 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cauza nu este în stare de judecată şi a amânat dezbaterile pentru data de 28 iunie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile regulamentare criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra sesizării de neconstituţionalitate.

19. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte ai Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 13 iunie 2016, care are următorul cuprins:

"Având în vedere informarea liderului Grupului parlamentar al P.S.D., punctul de vedere al Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi că în şedinţa din data de 13 iunie 2016 preşedintele de şedinţă a Camerei Deputaţilor a luat act de încetarea de drept a calităţii de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor a domnului deputat Valeriu-Ştefan Zgonea şi rezultatul votului exprimat de deputaţi asupra Proiectului de Hotărâre privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor,

în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. d) şi art. 28 alin. (4¹) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic

Camera Deputaţilor declară vacantă funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, începând cu data de 13 iunie 2016.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 iunie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată".

20. Prevederile constituţionale invocate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, respectiv obligativitatea respectării Constituţiei şi a cerinţelor de calitate a legii, art. 2 privind suveranitatea, art. 8 alin. (2) privind partidele politice, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 64 alin. (2) privind alegerea şi revocarea membrilor Biroului permanent, art. 69 privind mandatul reprezentativ şi art. 70 alin. (2) privind cazurile de încetare a mandatului de deputat sau senator, după caz.

21. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că sesizarea Curţii Constituţionale a fost realizată cu îndeplinirea condiţiilor procedurale prevăzute de Legea nr. 47/1992, întrucât în ziua sesizării, şi anume 13 iunie 2016 (înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr. 1/2.844/VZ), autorul acesteia deţinea calitatea de preşedinte al Camerei Deputaţilor, calitate care îi permitea să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea unei hotărâri adoptate de plenul Camerei Deputaţilor.

22. Curtea reţine cu privire la problema de admisibilitate ridicată de prezenta sesizare că aceasta are în vedere faptul că hotărârea atacată este chiar hotărârea prin care se constată vacanţa funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor, intr-o Situaţie similară, respectiv atunci când a analizat sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 53/2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011, sesizare depusă tot în ziua adoptării hotărârii, respectiv 23 noiembrie 2011, Curtea a constatat că "autorul sesizării are calitate procesuală în cauză, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale reprezintă unica posibilitate procedurală pe care o are preşedintele Senatului de a contesta o hotărâre a Plenului Senatului care priveşte funcţia sa; în aceste condiţii, a reţine lipsa calităţii procesuale de a contesta această hotărâre ar reprezenta o încălcare a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României, în plus, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulată în aceeaşi zi în care a fost adoptată şi apoi publicată hotărârea contestată" [Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012], Drept care Curtea mutatis mutandis constată că şi în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale sesizării sub aspectul titularului dreptului de sesizare.

23. O altă problemă care se ridică este aceea că întreaga critică de neconstituţionalitate este întemeiată pe neconstituţionalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, şi art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, texte normative care au stat la baza hotărârii contestate. Practic, se doreşte constatarea neconstituţionalităţii acestora şi, pe cale de consecinţă, neconstituţionalitatea hotărârii pronunţate în temeiul acestora.

24. Cu privire la invocarea neconstituţionalităţii unei legi în cadrul acestei atribuţii a Curţii Constituţionale, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa [Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011], că se pune, înainte de toate, o problemă de principiu, şi anume aceea a admisibilităţii unei astfel de cereri. Curtea a constatat că o atare cerere este admisibilă, "întrucât nu priveşte o excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 29-31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, caz în care ar fi trebuit să respecte regulile procedurale specifice, ci constituie o contestare, în raport cu dispoziţiile constituţionale, a însuşi temeiului de drept pe care s-a fundamentat emiterea actului (hotărârea Plenului Senatului) a cărei neconstituţionalitate se invocă. Se observă în acest sens că autorul sesizării nu are nicio altă cale procedurală de a invoca neconstituţionalitatea textului sau textelor din lege sau Regulamentul Senatului pe care se fundamentează hotărârea contestată, astfel încât o eventuală respingere ca inadmisibilă a cererii sale ar constitui o încălcare a liberului acces la justiţia constituţională".

25. Aşadar, este admisibil controlul de constituţionalitate a Legii nr. 96/2006 în cadrul exercitării atribuţiunii Curţii Constituţionale prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992, esenţial pentru Curte fiind faptul că autorul sesizării nu avea altă cale să conteste neconstituţionalitatea legii respective. în consecinţă, este inadmisibil controlul de constituţionalitate al art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulament pe calea unei sesizări întemeiate pe art. 146 lit. l) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992, întrucât preşedintele Camerei Deputaţilor are la îndemână procedura reglementată de art. 146 lit. c) din Constituţie, procedură de care, de altfel, a şi uzat, formându-se, în acest sens, Dosarul nr. 1.100C/2016, dosar în care a fost pronunţată Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016^*).

____

^*)Nepublicată încă până la data pronunţării prezentei decizii.

26. Cu privire la constituţionalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006, care prevede că "Pierderea sprijinului politic de către deputat sau senator atrage de drept încetarea calităţii de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică", Curtea constată că problematica încetării mandatului preşedintelui unei Camere a Parlamentului, în speţă, a Senatului, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus a mai fost analizată de Curtea Constituţională. Curtea, prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, a statuat că o asemenea critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât motivarea autorului sesizării porneşte de la o premisă eronată, respectiv de la o greşită interpretare şi aplicare a celor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, cu privire la semnificaţia art. 64 din Constituţie. Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, că, "având în vedere că textul constituţional nu stabileşte alte distincţii decât cele cuprinse în art. 64, revocarea unui membru ai Biroului permanent înainte de expirarea mandatului se poate hotărî fie ca sancţiune juridică pentru încălcări grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovăţia acestuia în exercitarea atribuţiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus". Or, "ipoteza analizată de Curte în considerentele acestei decizii şi textele din Regulamentul Senatului cu privire la care aceasta s-a pronunţat privesc însă revocarea unui membru al Biroului permanent al Senatului (preşedintele Senatului) cu titlu de sancţiune juridică, pentru încălcarea Constituţiei sau a regulamentelor parlamentare, la cererea altui grup parlamentar decât cel care l-a propus, iar nu ipoteza revocării ca urmare a retragerii sprijinului politic. Raţionamentele desprinse din decizia menţionată, pe care autorul sesizării încearcă să le aplice fără distincţie în cauza de faţă, nu sunt aplicabile acestei din urmă situaţii, care se cantonează în sfera raporturilor dintre preşedintele Senatului, grupul parlamentar care l-a propus şi partidul din care acesta făcea parte. Ideea de neutralitate politică a preşedintelui Senatului - exprimată de Curte în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - se referă la atribuţiile specifice funcţiei respective şi nu poate fi interpretată ca având semnificaţia unei independenţe faţă de partidul politic al cărui membru este preşedintele Senatului, calitate în considerarea căreia, de altfel, a fost ales în această funcţie. Prin urmare, excluderea sa din partid nu poate rămâne fără consecinţe juridice în ceea ce priveşte funcţia dobândită, funcţie eminamente politică. Aceste consecinţe juridice sunt prevăzute de art. 33 din Legea nr. 96/2006 şi constau în încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică".

27. Astfel fiind, Curtea nu a putut reţine susţinerea autorului sesizării în sensul că excluderea din partid nu echivalează cu retragerea sprijinului politic, motivată prin aceea că, în Parlament, senatorii şi deputaţii nu sunt organizaţi pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic.

28. Curtea reţine că obiectul hotărârii care a fost supus controlului de constituţionalitate este "constatarea încetării de drept statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului" spre deosebire de obiectul hotărârii din cauza de faţă, respectiv "vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor". Dacă în primul caz, după constatarea încetării de drept nu s-a mai adoptat o hotărâre de vacantare a funcţiei, în cel de-al doilea caz s-a adoptat o hotărâre de vacantare a funcţiei, fără a se adopta una de constatare a încetării de drept a mandatului. Însă, ambele hotărâri exprimă aceeaşi realitate juridică, respectiv încetarea de drept a mandatului ca urmare a retragerii sprijinului politic. Chiar dacă în mod firesc mai întâi trebuie constatată încetarea de drept a mandatului şi, ulterior, vacanţa funcţiei, se constată că în niciuna dintre situaţii nu s-a procedat astfel. Rezultă că aceste aspecte sunt unele de procedură, însă esenţa fondului problemei este aceeaşi. Aşadar, având în vedere similitudinea existentă între cele două situaţii, rezultă că, de principiu, considerentele şi soluţia cuprinsă în decizia anterior menţionată sunt valabile mutatis mutandis şi în această cauză.

29. Curtea constată că prin Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a constatat ca fiind constituţională opţiunea exprimată prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016 - hotărâre care, din punct de vedere normativ, a stat la baza Hotărârii nr. 50/2016 - în sensul că pierderea calităţii de membru al grupului parlamentar şi retragerea sprijinului politic reprezintă motive de încetare de drept a mandatului, rezultate din necesitatea respectării principiului configuraţiei politice. Prin urmare, neexprimând o sancţiune juridică, aceste motive nu vizează art. 64 alin. (2) teza a patra din Constituţie, ci art. 64 alin. (5) din Constituţie. Drept care Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 1, 2 şi 4 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016.

30. Având în vedere faptul că actele normative care au stat la baza Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 50/2016, respectiv art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 şi art. I pct. 1, 2 şi 4 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2016, sunt constituţionale, precum şi caracterul identic al criticilor de neconstituţionalitate care vizează Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 50/2016, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, sesizarea formulată şi să constate că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 50/2015 este constituţională în raport cu criticile formulate.

31. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată şi constată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 50/2016 privind vacantarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor este constituţională în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.

-****-

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 658 din data de 29 august 2016