Document embed

DECIZIE nr. 969 din 20 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3¹ alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Mihaela Ionescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3¹ alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, excepţie ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în Dosarul nr. 1.243/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.209D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturile de Autor (UCMR-ADA), avocatul Alexandru Roată-Palade, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind autorul excepţiei şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că textul de lege criticat trebuie analizat şi apreciat în raport cu normele de aplicare ale acestuia, respectiv în raport cu Decizia nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Susţine că prevederile criticate lasă la libera apreciere a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor stabilirea regulilor privind accesul la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, fiind astfel permis accesul la toate datele privind operele create, durata acestora, momentul utilizării, nivelul remuneraţiilor cuvenite etc. Se preia astfel, integral, baza de date a organismelor de gestiune, iar controlul permanent al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor asupra acestor baze de date este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată consacrat de art. 44 şi art. 136 din Legea fundamentală. Totodată, art. 3¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 încalcă dreptul la viaţa privată prin controlul abuziv şi continuu pe care Oficiului Român pentru Drepturile de Autor îl realizează asupra informaţiilor private deţinute în bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă cu privire la membrii acestora. Dreptul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de a verifica, oricând şi în orice condiţii, orice fel de informaţie privind activitatea organismelor de gestiune colectivă reprezintă, de asemenea, o încălcare a dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor realizând un control cu privire la corecta colectare şi repartizare a sumelor corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor şi drepturi conexe sunt gestionate de organismele de gestiune colectivă. Arată că, în ipoteza unui control defectuos realizat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, organismele de gestiune colectivă au la dispoziţie acţiunea în faţa instanţelor de drept comun.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.243/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3¹ alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată. Excepţia a fost ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea/anularea Deciziei nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 29 noiembrie 2011.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează, în temeiul Legii nr. 8/1996 şi al Hotărârii Guvernului nr. 401/2006, în domeniul proprietăţii intelectuale, în materia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe. Organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari. Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial, sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori persoane juridice şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.

Textul de lege criticat dă în sarcina Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, pe de o parte, exercitarea funcţiei de citire asupra sistemelor informatice aparţinând organismelor de gestiune colectivă şi, pe de altă parte, obligaţia de a publica regulile de acces la aceste sisteme informatice. Astfel se preia de către stat întreaga evidenţă a repartiţiilor remuneraţiilor colectate de organismele de gestiune colectivă, persoane juridice constituite prin libera asociere, fără a exista un mandat special din partea titularilor drepturilor, încălcându-se dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (4) şi ale art. 136 alin. (5). Bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă conţin informaţii valoroase despre asociaţie, membrii săi, activitatea financiară şi utilizatorii de la care se colectează remuneraţiile artiştilor, fapt care determină cerinţe sporite de confidenţialitate şi acces la acestea.

Consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale şi din perspectiva stabilirii modalităţii de acces la sistemele informatice ale organismelor de gestiune colectivă, respectiv prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Legea lasă, astfel, la îndemâna Oficiului Român pentru Drepturile de Autor stabilirea regulilor de acces, fără să stabilească cadrul legal al acestor reguli.

În acest context, arată că textul de lege criticat nu cuprinde definiţiile termenilor utilizaţi, respectiv "funcţie de citire" şi "sistem informatic".

În continuare face referire la Decizia nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de către directorul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, susţinând că aceasta cuprinde reguli de acces contradictorii şi în dezacord cu prevederile Legii nr. 99/2011, realizându-se o definire a termenilor informatici în aşa fel încât funcţia de citire echivalează cu o intervenţie în sistem.

Totodată, autorul excepţiei susţine că prevederile art. 3¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 aduc atingere şi dispoziţiilor constituţionale privind libertatea economică, intervenţia statului, prin exercitarea unei funcţii de citire asupra sistemelor informatice aparţinând organismelor de gestiune colectivă, reprezentând o încălcare a alegerii voluntare şi conştiente a persoanelor asociate.

De asemenea, arată că accesul la bazele de date informatice ale organismelor de gestiune colectivă încurajează eliminarea secretului profesional al unor asociaţii de drept privat, în felul acesta nemaifiind asigurată concurenţa loială pe piaţă, bazele de date private devenind astfel publice.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3¹ alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 sunt constituţionale, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44, atâta vreme cât acestea stabilesc faptul că Oficiului Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcţie de citire, şi nu de intervenţie în sistem. Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu obligaţia consultării prealabile a organismelor de gestiune colectivă. În aceste condiţii, astfel cum sunt formulate, prevederile legale criticate nu aduc atingere, sub niciun aspect, dreptului de proprietate privată. Exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Reţine, de asemenea, că prevederile de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale care garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanelor la o activitate economică "în condiţiile legii".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3¹ alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, în temeiul art. V lit. ţ) din titlul III - Dispoziţii finale al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 18 septembrie 2008.

Totodată, art. 3¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 a fost modificat prin Legea nr. 99/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 24 iunie 2011.

În prezent, prevederile art. 3¹ alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 au următorul conţinut:

"(2) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcţie de citire, şi nu de intervenţie în sistem.

(3) Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu obligaţia consultării prealabile a acestora."

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - "Dreptul de proprietate privată", art. 45 - "Libertatea economică", art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:

Art. 3¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 a fost adoptată în contextul recesiunii economice severe care punea în pericol stabilitatea economică a ţării şi pentru asigurarea eliberării la timp a sumelor aferente împrumutului prevăzut de Memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009.

Potrivit expunerii de motive, a fost elaborat proiectul ordonanţei care implica amendarea mai multor acte normative în vigoare în vederea reducerii măsurilor administrative propuse în Planul de simplificare, printre propuneri numărându-se şi modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2006. Cu privire la aceasta, propunerile vizau simplificarea activităţii a peste 30.000 operatori economici care aveau obligaţii de plată către organismele de gestiune colectivă, precum şi crearea unui sistem transparent pentru repartiţia remuneraţiilor colectate către mai mult de 15.000 de titulari de drepturi de autor şi drepturi conexe.

Iniţial, textul de lege criticat avea două alineate care stabileau faptul că: "(1) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor administrează sistemul informatic naţional privind evidenţa şi simplificarea plăţii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe de către utilizatori şi a repartiţiei remuneraţiilor colectate de organismele de gestiune colectivă în cadrul proiectului de guvernare.

(2) Normele metodologice privind crearea şi funcţionarea evidenţei naţionale prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Costurile de realizare a acestei evidenţe naţionale sunt suportate de organismele de gestiune colectivă beneficiare ale remuneraţiilor datorate de utilizatori." Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din cadrul Camerei Deputaţilor, prin "Raportul comun asupra Proiectului de Lege" pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010, au propus amendamente asupra textului art. 3¹ "pentru a avea dispoziţii care să favorizeze transparenţa şi simplificarea activităţii prin intermediul informatizării".

Astfel, prevederile art. 3¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 au fost modificate substanţial, soluţia legislativă iniţială nefiind preluată în noua reglementare, fiind eliminată atribuţia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de administrare a sistemului informatic naţional privind evidenţa şi simplificarea plăţii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. Totodată, textul de lege nu mai prevede obligaţia organismelor de gestiune colectivă de a suporta costurile de realizare a evidenţei naţionale.

În forma actuală, textul de lege criticat supus controlului de constituţionalitate prevede la alin. (1) că organismele de gestiune colectivă sunt obligate să implementeze un sistem informatic propriu, scopul fiind acela de organizare a evidenţei şi simplificarea plăţii drepturilor de autor şi a drepturilor conexe de către utilizatori, precum şi a repartiţiei remuneraţiilor colectate.

În continuare, alin. (2) al art. 3¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 stabileşte că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcţie de citire, şi nu de intervenţie în sistem.

Curtea constată că prevederile de lege criticate, în forma actuală, permit o mai bună supraveghere a activităţii organismelor de gestiune colectivă, asigurând transparenţa activităţii acestora, fiind, în fapt, o concretizare a atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzute de art. 138 alin (1) lit. f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, de supraveghere şi control a funcţionării organismelor de gestiune colectivă. În exercitarea acestor atribuţii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor stabileşte măsurile de intrare în legalitate a organismelor de gestiune colectivă sau aplică sancţiuni, după caz. De altfel, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, acesta reglementând activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii.

Totodată, potrivit alin (3) al art. 3¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006, regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu obligaţia consultării prealabile a acestora.

În aceste condiţii, Curtea constată că textul de lege criticat oferă garanţii suplimentare organismelor de gestiune colectivă, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor având obligaţia consultării prealabile a acestora cu privire la regulile de acces la sistemul informatic, în acelaşi timp Oficiul Român pentru Drepturile de Autor neavând dreptul de a interveni în sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă.

În acest context, Curtea reţine că directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor a emis, în temeiul art. 138 alin (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 şi al art. 3¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006, Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 29 noiembrie 2011.

Decizia menţionată defineşte noţiunile de "sistem informatic", "sistem de repartiţie", "baza de date a unui organism de gestiune colectivă" şi "funcţie de citire". Prin "funcţia de citire" se înţelege acordarea unui drept de acces la datele cuprinse în baza de date şi la rezultatele prelucrării acestora, fără a exista posibilitatea de a şterge sau de a modifica datele existente ori de a adăuga date noi.

Totodată, potrivit art. 6 din Decizia Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nr. 287/2011, organismele de gestiune colectivă au obligaţia de a asigura Oficiului Român pentru Drepturile de Autor posibilitatea de îndeplinire a funcţiei de citire prin intermediul unei secţiuni speciale a sistemului de repartiţie prin intermediul căruia se realizează repartizarea sumelor corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor/conexe sunt gestionate de organismul de gestiune colectivă, iar, în plus, anexa la decizie stabileşte datele asupra cărora se exercită funcţia de citire de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

De asemenea, pentru asigurarea confidenţialităţii şi a securităţii fizice a datelor referitoare la membrii organismului de gestiune colectivă, la repertoriul acestora, la utilizatorii care trebuie să plătească remuneraţiile stabilite, la playlisturi şi la orice alte documente, organismele de gestiune colectivă trebuie să asigure protecţie antivirus, funcţionarea unui mecanism de autentificare în vederea îndeplinirii funcţiei de citire, transmiterea datelor printr-un sistem de comunicaţii care garantează confidenţialitatea şi integritatea acestora.

Având în vedere cele precizate, Curtea constată că accesul unui organ de specialitate în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, al administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, în vederea verificării activităţii acestora, activitate ce implică plata drepturilor de autor şi a drepturilor conexe de către utilizatori, precum şi repartiţia remuneraţiilor colectate, nu contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate privată atâta vreme cât verificarea implică doar o funcţie de citire, şi nu de intervenţie în sistemul informatic.

În fapt, textul de lege criticat asigură un control al statului, printr-un organ de specialitate din subordinea Guvernului, cu privire la sumele colectate şi repartizate, corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor şi drepturi conexe sunt gestionate de organismele de gestiune colectivă, în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate, corecţia deficitelor fiscale mari fiind un obiectiv important al unui program de politici economice ce cuprinde măsuri de reformă fiscală şi financiară, în vederea sporirii eficienţei procesului de colectare a impozitelor şi taxelor, în acord cu Memorandumul de înţelegere din 23 iunie 2009 dintre Comunitatea Europeană şi România.

Totodată, autorul excepţiei a indicat, ca temei constituţional al sesizării, şi dispoziţiile art. 45 privind accesul liber al persoanei la o activitate economică şi la libera iniţiativă şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, din Legea fundamentală. Examinând această susţinere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludenţă pentru soluţionarea acesteia.

Astfel, "libertatea economică" implică, în primul rând, dreptul de a începe o activitate economică, aceasta din urmă fiind definită de art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit", iar "concurenţa loială" este o formă a concurenţei economice.

Or, potrivit art. 125 alin (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial, alin (3) al art. 134 din aceeaşi lege precizând faptul că remuneraţiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt şi nu pot fi asimilate veniturilor acestora. Titularii de drepturi datorează organismului de gestiune colectivă doar plata unui comision, stabilit prin statutul organismului, pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcţionării acestuia.

În fine, în ceea ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit căreia Decizia directorului Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 287/2011 cuprinde reguli de acces contradictorii şi în dezacord cu prevederile Legii nr. 99/2011, realizându-se o definire a termenilor informatici în aşa fel încât funcţia de citire echivalează cu o intervenţie în sistem, aceasta nu poate fi primită. Curtea Constituţională, în exercitarea controlului a posteriori, examinează dispoziţiile de lege criticate prin raportare la principiile şi drepturile fundamentale cuprinse în normele constituţionale şi convenţionale sau alte instrumente juridice la care România este parte, aspectele de legalitate ori de oportunitate a actelor administrative fiind strict de competenţa instanţelor de drept comun.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3¹ alin (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, excepţie ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în Dosarul nr. 1.243/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2012.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 24 din data de 11 ianuarie 2013